Azi e ziua cea mare, mă întâlnesc cu foștii colegi din liceu… Cu unii am păstrat legătura până astăzi, pe alții nu i-am văzut de 35 de ani, o viață de om aș putea spune.

Ca de obicei, noi, cei câțiva organizatori, am dat sfoară în țară, cu mai mult sau mai puțin succes, depinde fiecare pe cine și-a ales să sune, asta după afinitățile din liceu, sau pur și simplu la întâmplare. Am avut ocazia să constat și de această dată că oamenii nu se prea schimbă, adică sunt identici și la fel cu cei ce erau în liceu. Unii au răspuns prezent din prima, alții s-au lăsat curtați ca pe urmă vezi – doamne să accepte, iar alții pur și simplu au refuzat din start. Nu dau nume, cei în cauză se vor recunoaște cu siguranță în descrierea de mai sus. Nu-i pun la socoteală pe cei ce nu pot veni din motive obiective, fiecare dintre noi avem și evenimente triste în familie.

Abia aștept să-mi văd colegii, chiar dacă am mai îmbătrânit cu toții cu 5 ani, de la ultima întâlnire. Promit să atașez poze și impresii.

Cunosc pe cineva care mergea la întâlnirea de 62 de ani de la terminarea liceului. Ei, asta da întâlnire!  Sper să mai apucăm și noi până atunci.