Pe Silvia Grigore am întâlnit-o doar aici, în spațiul virtual al internetului, dar am simțit încă de la început că avem multe lucruri în comun, vorba acelui cântec obsesiv: ”gândim la fel, tra la la…”
Când i-a apărut cartea, am fost foarte bucuroasă pentru ea, știu câtă bătaie de cap dă publicarea unei cărți, asta, bineînțeles după ce ai muncit luni sau ani ca s-o scrii. Fiecare carte este ca propriul copil, pe care l-ai crescut cât te-ai priceput de bine, iar apoi îi dai drumul în lume, merge la grădiniță, la școală, unde nu se știe cum va fi primit de către ceilalți, dacă îl vor plăcea, dacă va avea succes , sau dacă se va întoarce acasă cu ochii învinețiți și cu un cucui cât toate zilele în mijlocul frunții.
Să fie clar, nu mă erijez în critic literar, oricum, încă din tinerețe aveam impresia că unii scriu, iar alții, care n-au acest talent, își dau cu părerea despre ce au scris primii. (Cred la fel și acum).
Dar să trec la subiect, prea multă introducere face cititorul să se plictisească și să clicăie spre o altă pagină… Bun! Am primit cartea, care, la prima vedere, nu părea cine știe ce. Sunt sinceră, Silvia, te rog să nu te superi pe mine. Poate încă o carte cu un subiect banal, o poveste de dragoste și… cam atât. Citisem câteva fragmente pe care autoarea le postase pe Facebook, care nu mă convinseseră însă de valoarea cărții.
Toate acestea au durat până în momentul în care am deschis la pagina 1, apoi… nu m-am mai putut opri. Am făcut doar o pauză, ca să dorm și să merg la serviciu, iar a doua zi, a fost gata. Nu vreau să vă povestesc subiectul, vreau doar să spun că e o carte scrisă în pas alert și care se citește la fel, e scrisă în stil modern, adică fără înflorituri și farafastâcuri, esență pură, cu informații de calitate și un sfârșit dintre cele mai neașteptate. Felicitări Silvia Grigore, mi-ai bucurat orele în care am stat aplecată asupra cărții tale!
Recomandarea mea, din inimă: un frumos cadou de sărbători poate fi ”Pe Facebook și în altă viață”.
Să aveți zile frumoase, luminate de strălucirea stelelor și de iubirea celor dragi!
manuelasandablog 
Cum să-ți mulțumesc, Manuela? Ai scris despre cartea mea exact ceea ce voiam să aud de la cititorii mei. E cea mai mare bucurie pentru mine! Da, eu mi-am propus să am cu această carte o relație cu cititorul, nu cu domnii critici literari, pe care nu-i ignor, dar dacă-i voi mulțumi numai pe ei, nu cred că mi-aș atinge scopul. Am vrut să ofer o poveste captivantă și un mesaj, eu nu înțeleg efortul de a scrie în afara acestor două repere. Tu ești un cititor avizat, sunt mândră cu cititori ca tine! Mulțumesc din toată inima mea și să știi că mă țin de cuvânt! Anul viitor vom face împreună o acțiune comună, despre o altă pasiune comună, la fel de fascinantă ca și scrisul. Te îmbrățișez cu drag! Sărbători fericite!
ApreciazăApreciază