S-ar părea că e adevărat, au dat o lege ca un hotel nou să fie construit doar dacă un altul se închide și asta din dorința de a limita afluxul uriaș de turiști. Dacă aș fi auzit această știre în urmă cu două luni aș fi trecut-o cu vederea, dar cum tocmai ne întorsesem de acolo, mi-a captat atenția. Încă eram sub influența celor văzute în orașul atât de diferit de tot ceea ce știam până acum, iar faptul că olandezii vor să limiteze la 20 de milioane numărul turiștilor ce se cazează anual în Amsterdam, capitala lor brăzdată în lung și-n lat de canale ( 200 de km de canale) mi s-a părut un pic ciudat. Însă făcând câteva calcule aritmetice, îți dai seama că într-adevăr e prea mult.

Olanda are 17 milioane de locuitori iar dacă anual vin zeci de milioane de vizitatori, viața localnicilor devine mai agitată decât pot suporta. Măcar așa, cei care vin ca turiști se vor caza și în alte orașe, nu neapărat la Amsterdam.

Am făcut o plimbare (de fapt două) lungă și frumoasă cu barca pe canale, iar barcagiul ne-a povestit o mulțime de lucruri interesante și hazoase totodată. De exemplu, după cum am mai menționat, orașul este brăzdat de 200 de km de canale făcute de mâna omului, în care se pompează apă dulce în fiecare noapte, prin niște sisteme foarte inteligente. De asemenea, 30 la sută din suprafața orașului este construită artificial, prin îndiguiri succesive, ”furându-se” din mare. Cei 17 milioane de olandezi dețin 22 de milioane de biciclete, multe dintre ele sfârșind în mod accidental în canale. Se scot anual cam 11 mii de biciclete din apă, ajunse acolo din pricina celor care le-au condus ”puțin afumați” cu alcool sau marihuana. Se spune că e în regulă dacă deții nu mai mult de 5 grame de droguri. Vreau să spun că în zona din centru mirosul era atât de puternic, încât cred că fiecare trecător era cu cele 5 grame la purtător.. Sunt magazine de unde-ți poți cumpăra diverse produse ce conțin și ”iarbă”, de exemplu ciocolată, dar n-am fost curioasă și n-am intrat, ca să vă pot da mai multe amănunte.

Muzeul Van Gogh și Muzeul Național de Artă le-am văzut doar pe dinafară, timpul era prea scurt pentru a sta la cozile uriașe de la intrare. Am mai vizitat și o fabrică de diamante, dar asta chiar m-a lăsat rece, uitasem acasă carnetul de cecuri, ca să cumpărăm măcar un diamant de 100 de mii de euro.

Am văzut în schimb o fascinantă parcare pentru biciclete, mult mai mare decât orice parcare pentru mașini din Cluj. A, să nu uit, tot barcagiul ne-a spun că apa canalelor ar trebui să aibă 3 metri, dar de fapt 1 metru este mâl, 1 metru biciclete și abia 1 metru este apă navigabilă. Nu e ca la Veneția, nu cântă nimeni canțonete mergând cu gondola, dar e frumos și diferit. Nici nu trebuie să fie la fel, că ne-am plictisi. Cel puțin, eu.

A, da, să nu uit, aud șoapte care întreabă despre faimosul Cartier Roșu, am fost și pe acolo. Sincer, nici ăsta nu m-a dat pe spate. Iaca, la parterul clădirilor niște vitrine cu draperii roșii și cu un neon roșu deasupra, iar dacă ai noroc, vezi și-o ”fată” aproape decent îmbrăcată. Eu am văzut doar 3, celelalte încă nu-și începuseră ”tura” la ora la care am trecut noi pe acolo. Ghida ne-a zis că este și un Cartier Verde, cu bărbați, totul pentru menținerea echilibrului. Când doamnele din grup au aplaudat, ghida le-a ”dezumflat”: Cartierul Verde este tot pentru bărbați.

Una peste alta, cu toată mulțimea turiștilor ce se vânzolesc pe străzi și pe canale, Amsterdam mi s-a părut un oraș primitor, ai cărui locuitori nu par a fi stresați. Probabil datorită metodelor de relaxare ce le stau la dispoziție. Vă las și câteva poze, nu sunt grozave, realitatea e mult peste, dar în ziua aceea nu m-am simțit prea bine, așa că… să ne mulțumim cu ce avem.

Hristos a înviat!

Haha, recitind ce=am scris, am băgat de seamă că sunt o mulțime de cifre. Nu e musai să le țineți minte, la mine e un fel de defect profesional, îmi plac numerele. Să auzim de bine!

Manuela Sanda Băcăoanu