Arhive pe categorii: Civice

Dacă pici în troacă, te mănâncă porcii!

N-am văzut mai nimic din mitingul partidului la putere, am auzit doar câteva comentarii, care inspirau cel mult milă pentru participanți și, mai ales, pentru cei ce i-au adunat acolo.

Dar mi-am amintit de o întâmplare de acum vreo 2-3 săptămâni, când am ”îndrăznit” să recomand unor persoane extrem de ”culte”, cu siguranță simpatizanți PSD, să mai pună mâna pe o carte de gramatică, lucru foarte necesar, atât pentru ei, cât și pentru noi, cei care trebuie să ne ”scrântim” creierul pentru a înțelege ce-au vrut să scrie.

Mi-am dat atunci seama că Marele Partid a reușit să inoculeze atâta ură membrilor și simpatizanților săi, încât, sunt convinsă că ar fi în stare să-i spintece cu un cuțit adevărat, nu numai cu unul verbal pe toți ce  sunt de o altă părere. Este îngrozitor să vezi oameni ce abia leagă două vorbe, cum sar furibunzi cu pumnii strânși, la beregata unuia ce nu e de aceeași culoare politică.

Mi s-a făcut instantaneu milă și greață, nu știu care din acestea două era mai puternică, dar după câteva zile în care comentariul meu încă avea puterea de a-i enerva pe cei ce se simțeau cu musca pe căciulă l-am șters, nu obișnuiesc să-mi beau cafeaua cu oameni de joasă speță, nici nu vreau să-mi populeze virtualul.

Toate acestea, doar fiindcă i-am trimis la școală, oare dacă-i trimiteam la pușcărie, acolo unde este locul majorității liderilor lor, care ar fi fost reacția? presupun că nu atât de mare, totuși, în PSD sunt mai mulți proști, decât hoți sau, cel puțin, asta este impresia mea.

Ei, s-auzim de bine!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moață cu Apusenii pe tălpi

Bătrâneţe, haine rele… (poveşti din Clujul necivilizat)

Zilele trecute, îmi povestea o prietenă un caz şocant, petrecut în Cluj. Şocant pentru mine, care încă mai cred în bunătatea şi buna-credinţă a oamenilor.

Povestea este pe cât de tristă, pe atât de scurtă. Era o zi ca oricare alta, nu ştiu dacă înainte sau după masă,  înclin să cred că era după masă, când oamenii sunt deja obosiţi şi plictisiţi (ca să nu mai punem la socoteală faptul că unii aşa s-au născut).

Acţiunea se petrece într-unul din superautobuzele pe larg lăudate din Clujul universitar… La un moment dat, şoferul pune o frână atât de puternică, încât o doamnă, trecută de 70 de ani, cade şi nu se mai poate ridica. Suspectând o fractură (ceea ce era şi adevărat), oamenii din autobuz au chemat salvarea, între timp a apărut şi poliţia… În tot acest timp, măria-sa şoferul nici măcar n-a catadixit să vină să vadă ce-i cu femeia, care, fie vorba între noi, se accidentase din pricina manevrei lui bruşte, nu fiindcă făcea echilibristică în autobuz.

Ştiţi care a fost primul lucru pe care l-a făcut poliţistul, când a văzut femeia întinsă pe scaune, de către ceilalţi călători? N-o să vă vină să credeţi, i-a pus fiola, dragii mei, că poate, doamne fereşte, femeia este beată, iar atunci toată lumea ar fi exonerată şi fericită. Ce mai, o babă beată în autobuz e un lucru banal, se întâmplă zilnic în Cluj, nu-i aşa?

Pe şofer, nu l-a întrebat nimeni nimic, darmite să-l tragă cineva la răspundere. Mă întreb dacă o fi având măcar conştiinţă, care să-l facă seara, înainte de culcare, să se întrebe ce o mai fi făcând doamna ce s-a accidentat din pricina lui? Pot să-i spun că a suportat o intervenţie chirurgicală, iar acum, e imobilizată la pat. Dacă poţi dormi bine ştiind asta, atunci… somn uşor şi… vise plăcute!

Fără alte comentarii!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă cu Apusenii pe tălpi

O lucrare „românească”

Scriam cu puţin timp în urmă despre lăudabila iniţiativă a oamenilor de pe Valea Arieşului de a înfrumuseţa Fântâna lui Cenan de la Lunca Arieşului şi Cascada Şipote, de la Sălciua.

Până aici, toate bune. Lucrarea popular-artizanală arată foarte bine, am observat că încă n-au apărut gunoaie prin preajmă.

Nu ştiu însă cine s-a ocupat de partea tehnică, şi anume captarea de apă, mai ales cea de la Sălciua, cascada are un debit uriaş, dar la fântână vine un firicel de apă mai slab decât într-o oază din Sahara.

Pot fi două posibilităţi: instalaţia e provizorie, până când se încălzeşte vremea şi se poate lucra în condiţii mai bune, ştiu că traversarea Arieşului nu e  chiar floare la ureche…

Sau, varianta a doua, s-a făcut o lucrare „românească”, în spiritul lui „merge şi aşa”. Ar fi bine totuşi dacă aceasta este varianta adevărată să se reia lucrările, fiindcă oamenii stau la coadă, firicelul de apă ce ajunge dincoace de Arieş fiind adus parcă în bătaie de joc, când priveşti tumultuoasa cascadă.

E ca şi cum ai sta umil lângă masa unui bogătaş, ca să primeşti câteva firimituri.

O să ziceţi că ce mă bag, dacă eu n-am pus mâna… dar mie îmi plac lucrurile bine făcute. Mai bine să nu faci nimic, dacă nu obţii cel mai bun rezultat.

Şi-am încălecat pe-o şa…

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă cu Apusenii pe tălpi

#șîeu

Ieri a fost o zi istorică. Dar ca orice zi istorică, nu a fost cu tam-tam pentru toată lumea. M-am bucurat să văd că mulți români au făcut marele efort de a nu face nimic timp de 15 minute, dar, mai ales, că au făcut public acest lucru.

Cinste lor, nu m-am uitat la TV, așa că nu știu care o fi fost rezultatul evenimentului, s-ar părea că a fost vizibil și în afara granițelor țării.

Despre mine… ce să spun? Am protestat #șîeu, dar nu m-a băgat nimeni în seamă. N-am putut nici măcar să postez o poză, din pricină că am fost destul de căscată ca să nu pun telefonul la încărcat, așa că am constatat că tocmai murise la momentul oportun. Nu-i bai, am rugat pe cineva să-mi facă o poză cu aparatul foto, dar… da, cablul e la Cluj, iar eu, la Lupșa. Am protestat într-o curbă la Lupșa, în mașină, unde m-au apucat vremurile, am pus avariile și panglici tricolore la oglinzi și… cam atât.

A trecut pe lângă mine și mașina poliției fără să mă bage în seamă, d-apoi ceilalți participanți la trafic. Mă gândeam că ar fi frumos ca măcar câteva mașini să se oprească în spatele meu, dar… nu s-a întâmplat.

Nu știu ce n-a mers, scenariul, sau regia? Data viitoare, (dacă va mai fi vreo dată viitoare), voi fi mai inspirată. Ce-i drept, nu mi-a dat prin cap să claxonez, poate primeam  măcar o amendă, ceva!

Concluzia clară este aceasta: #șîeu vreau autostrăzi!

Și cu asta, basta.

Vă rog să-mi spuneți din timp ce cerem săptămâna viitoare, ca să mă pregătesc mai bine.

Manuela Sanda Băcăoanu, o moață cu Apusenii pe tălpi

România oamenilor civilizaţi

Mai zilele trecute, scriam despre schimbarea radicală a peisajului la aşa zisa Fântână a lui Cenan, de la Lunca Arieşului, în România oamenilor buni.

Au trecut două săptămâni de atunci, când, trecând din nou pe Valea Arieşului, am văzut că lucrurile nu s-au oprit, cascada de la Sălciua a fost şi ea înnobilată cu o minunată construcţie populară. Realizată de aceiaşi oameni inimoşi, fântâna din care drumeţii pot lua acum apă în mod civilizat, nu stropindu-se pe picioare, atrage privirile tuturor celor care călătoresc pe Valea Arieşului. Am observat că mult mai multă lume se opreşte acum ca să admire cascada şi să ia apă, locul a devenit mai primitor, e deocamdată curat, a apărut chiar un container pentru plastic.

Foarte frumoasă iniţiativa şi realizarea ei. Mă ofer voluntar la amenajarea spaţiului: dacă s-ar planta nişte brazi, două- trei flori şi iarbă, locul ar arăta de vis.

Anul trecut, s-a construit o troiţă pe partea stângă a drumului, iar acum a mai apărut şi un steag, chiar lângă fântână.

Bravo, felicitări, putem doar spera că cei ce vor trece pe aici să respecte munca unor oameni de ispravă şi să nu dea dovadă de lipsă de civilizaţie.

România face primii paşi spre civilizaţie. S-o ajutăm cu toţii, ne place să vedem locuri frumoase! Dacă n-am făcut nimic, măcar să nu murdărim munca altora.

Să fiţi încrezători, România e pe drumul cel bun datorită oamenilor de rând, nu a celor ce ne conduc deocamdată.

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă cu Apusenii pe tălpi

PROTESTUL COPIILOR

Cinste lor! Am auzit astăzi o știre care m-a uns la inimă, am auzit că unii dintre elevii  claselor a VII-a și a VIII-a care au avut  astăzi testele naționale de simulare la limba  română au protestat împotriva sistemului de învățământ, predând foile albe  sau scriind pe foaia de examen nemulțumirile pe care le au cu privire la școala care se face acum în România.

Am auzit, de asemenea, comunicatul Consiliului Național al Elevilor care s-ar părea că a fost făcut public abia azi dimineață și care le cerea să protesteze. Mi s-a părut un document atât de bine pus la punct, atât de la obiect și cu o exprimare atât de coerentă, încât sunt sigură că dacă cei ce l-au întocmit ar face parte din guvern, lucrurile s-ar îndrepta într-un timp scurt.

Felicitări, generație tânără, arătați-le bunicilor și părinților voștri că voi sunteți altfel, oameni cu capul pe umeri, dornici de a trăi într-o țară adevărată, nu una din care ți-e teamă să spui că vii, fiindcă te râde toată lumea. Poate așa, vor fi sensibilizați cei ce atâția ani la rând au votat aceleași non valori, care au adus țara pe marginea prăpastiei.

Dragi copii, adolescenți, mă bucur că măcar voi v-ați trezit și luptați pentru viitorul vostru. Mergeți acasă și spuneți-le bunicilor de isprava voastră, iar în ziua votului, amintiți-le să nu voteze împotriva voastră.

Poate că abia acum, după 30 de ani, să se întrevadă o cărare luminoasă și pentru România… Până la autostradă mai este, dar dacă reușim să scăpăm de lipitorile ce-i sug sângele cu poftă, scoatem țara din necaz.

Probabil protestul vostru a fost prea târziu anunțat, poate nu va avea efectul scontat, dar orice zdruncinătură, cât de mică, concură la dărâmarea acestui sistem implementat de hoți, proști și nemernici.

Să aveți curaj și pe mai departe, voi sunteți viitorul, iar această țară merită să fie locuită de OAMENII EI BUNI.

Manuela Sanda Băcăoanu, o moață cu Apusenii pe tălpi

.

VENIŢI CU NOI, VĂ FURĂ ŞI PE VOI!

Am ajuns la protest pe la 18,45, când coloana de manifestanţi pornise deja spre Mărăşti, în frunte cu maşinile poliţiei, jandarmeriei şi un cordon de jandarmi. Am observat cu această ocazie, că jandarmii din Cluj au primit haine noi.

N-am făcut poze, ştie toată lumea cum arată o coloană de manifestanţi. N-am idee câţi am fost, poate vreo două mii, sau mai mulţi, în prima fază. Lume mai mult sau mai puţin odihnită la sfârşit de weekend, oameni care şi-au adus şi copiii, neavând cu cine să-i lase acasă, pe o temperatură nu tocmai prietenoasă, ne încurajam unii pe alţii, scandând lozinci antihoţie, antiguvern, antianalfabetă, antitudorel, antidragnea, dar projustiţie , prokovesi, pro… o viaţă adevărată şi în această ţară, în care oamenii deştepţi şi harnici să nu mai fie conduşi de hoţi şi de mişei.

Dacă s-ar ridica acum HOREA, ar zice:

DA PÂNĂ CÂND, MĂ, PÂNĂ CÂND?

Am avut un traseu mai lung decât altă dată, am mers pe Dorobanţilor, cu oprirea de rigoare în faţa tribunalului pentru a ne exprima acordul şi susţinerea pentru acţiunea magistraţilor împotriva legilor abuzive date de către un guvern oportunist.

Am ajuns până la strada Teodor Mihali din Mărăşti, tot invitându-i pe cei ce ne priveau de la balcoane şi ferestre (majoritatea cu becurile stinse):

HAIDEŢI CU NOI, VĂ FURĂ ŞI PE VOI!

S-ar părea că îndemnul nostru n-a avut prea mare impact, pe măsură ce traseul se lungea, tot mai pierdeam dintre manifestanţi. Nu zic că e uşor. Aţi încercat vreodată să mergeţi şi să strigaţi în acelaşi timp, cam trei (TREI) ore? E al naibii de greu, vă spun eu, care sunt antrenată. Dar, sunt momente în viaţă (noroc că nu prea multe), în care trebuie să uităm de EU şi să ne gândim la NOI.

În momentul în care suntem NOI, mulţi, entuziaşti şi hotărâţi, nimic nu ne mai poate sta în cale. Devenim un uriaş bulgăre de zăpadă, care, adunând zăpadă nouă şi proaspătă, mătură totul în cale, lăsând locul curat. Aşa trebuie să facem cu această ţară, să facem o curăţenie generală, să nu ne lăsăm împinşi afară din ea de nişte manipulatori nemernici.

Două fete erau cele ce prin portavoci păstrau ritmul scandărilor.

DOUĂ FETE! Au parte de tot respectul meu.

Şi ştiţi cine era primul din coloană, imediat după cordonul de jandarmi? Un om în scaun cu rotile.

Pentru dânsul, n-a fost prea greu să iasă din casă într-o duminică seara, să lase căldura căminului, televizorul şi eventualul păhărel. A ieşit în stradă fiindcă este un cetăţean responsabil, mai responsabil decât acei ce aseară au fost obosiţi, ameţiţi, puturoşi.

Dacă e vorba de ţara ta şi de viitorul copiilor tăi, care scuză poate fi valabilă? Aud?

Era bine trecut de ora 21 când am ajuns înapoi la clopot, obosiţi, dar mulţumiţi că noi măcar am făcut ceva. Putem merge la culcare cu sufletul împăcat.

VOI, CE-AŢI FĂCUT?

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă cu Apusenii pe tălpi