Arhivele lunare: februarie 2016

10 reguli pentru o viaţă sănătoasă

De-a lungul timpului, am ajuns la concluzia că eu şi numai eu sunt responsabilă de 95% din lucrurile (bune sau rele) care mi se întâmplă, aşa că am căutat înăuntrul meu, pentru a vedea motivele pentru care viaţa mea este într-un anumit fel. În urma introspecţiei, am ajuns la concluzia că dacă respect nişte reguli simple, voi avea parte de o viaţă frumoasă şi armonioasă, fără căderi în abisul depresiei şi al neîmplinirilor.

Am intitulat articolul „10 reguli pentru o viaţă sănătoasă”, având în vedere faptul că  SĂNĂTATEA înglobează în ea nu numai o stare de bine fizică, ci şi împlinirea pe plan sufletesc şi profesional. Nu poţi spune că eşti pe deplin sănătos, decât atunci când toate aceste deziderate sunt atinse şi eşti, de fapt, mulţumit de toată viaţa ta. Poţi fi sănătos din punct de vedere fizic, dar să te macine gândul că nu ai job-ul pe care ţi l-ai fi dorit, sau persoana cu care ai vrea să fii nu este lângă tine. Cu timpul, nemulţumirile din planul sufletesc şi profesional, vor duce cu siguranţă la tulburări şi boli ale corpului fizic, nu degeaba pe vremuri se spunea că cineva care aparent nu avea probleme fizice, a murit de „inimă rea”.

Dar să vedem ce am putea face pentru a nu ajunge în situaţia de a avea vreuna din problemele de mai sus.

  1. Trezeşte-te dimineaţa cu bucuria unei noi zile. Mulţumeşte Universului că eşti aici, că eşti perfect sănătos, chiar dacă pe ici pe colo, câte ceva mai „scârţăie” în corpul tău. Se ştie că întregul nostru corp se reînnoieşte total din doi în doi ani, aşa că de ce să nu dăm informaţii pozitive milioanelor de celule noi ce se formează în fiecare zi, de ce să le spunem că suntem bolnavi, aşa încât ele să se formeze direct bolnave?
  2. Du-te la baie, spunându-ţi că aceasta este cea mai bună zi din viaţa ta de până acum! Da, aşa va fi, dacă tu aşa o vrei. Dacă te lamentezi în gând „că şeful, că lucrarea pe care o ai de terminat şi nu-i dai de capăt, că soţia, copiii, etc.”, nu-ţi va folosi la nimic, ba dimpotrivă, vei începe ziua cu un minus de energie, energie pe care ai folosit-o deja pentru a te lamenta şi a-ţi plînge de milă.
  3. Îmbracă-te frumos!  Asta funcţionează pentru toată lumea, nu numai la femei. Când te simţi prezentabil, altfel decurge ziua ta. Fă efortul de a te aranja înainte de a ieşi din casă. Asta nu presupune o garderobă cu costume Armani, poţi face acest lucru mult mai ieftin, dar este ştiut faptul că atunci când nouă ne place ce vedem în oglindă, altfel ne vor privi şi cei din jur.
  4. Când te priveşti în oglindă, nu vedea doar imperfecţiunile cu care te-a cadorisit Mama Natură. Toţi avem imperfecţiuni, dar depinde de noi dacă le scoatem în relief, sau le facem uitate, arătând lumii părţile noastre frumoase. Sunt destui oameni cu care natura nu a fost prea darnică, dar prin felul lor de a fi te fac să nu bagi în seamă asta, vezi doar partea frumoasă a lor, cea care vine direct din suflet.
  5. Nu pleca supărat de acasă, chiar dacă ţi-ai vărsat cafeaua pe pantaloni sau pe rochia cea nouă şi a trebuit să te schimbi în cea mai mare viteză, sau telefonul s-a ascuns într-un loc din care e de mirare că l-ai mai găsit, cheia de la maşină e în buzunarul sacoului cu care ai fost ieri, iar copiii nu sunt gata la timp pentru a fi duşi la grădiniţă/şcoală. Ia-ţi întotdeauna rămas bun de la cei dragi cu zâmbetul pe buze, nu se ştie dacă-i vei mai vedea vreodată şi n-ai vrea ca ultima amintire cu ei (sau a lor cu tine), să fie una dureroasă.
  6. Mergi drept pe stradă, şi ţine tălpile paralele! O să zici că asta-i o prostie, dar dacă te uiţi la alte persoane sau chiar la tine în vitrinele magazinelor, vei vedea că am dreptate. O persoană care merge ca şi Chaplin ne poate face doar să zâmbim, dar nu-i putem acorda prea multă credibilitate, în caz că vine la noi pentru angajare, sau pentru a ne propune o afacere. Pe de altă parte, dacă ne păstrăm coloana vertebrală dreaptă, aceasta devine cu timpul o obişnuinţă şi ne va scuti de multe dureri „la propriu”, deoarece deformarea acesteia duce la o mulţime de boli ale organelor interne. Face bine şi pentru psihic, alungând din mintea noastră prosteasca zicătoare românească, conform căreia „capul plecat, sabia nu-l taie”.
  7. Bea destulă APĂ, adică măcar doi litri pe zi. Am spus apă, nu suc, nu cafea, nu alte băuturi. Să ştii că băuturile energizante, la fel ca şi cafeaua, nu-ţi dau energie, ci scotocesc prin organismul tău după ultima urmă de energie şi o scot la suprafaţă. Întotdeauna te vei simţi epuizat după ce ai consumat băuturi energizante, în momentul când practic „te-ai golit” de propria energie. În loc de asta, e mai bine să mănânci fructe, ele îţi dau energie rapid, sau să iei o linguriţă de miere de albine, care în 20 de minute ajunge deja în sânge.
  8. Nu purta ranchiună! Dacă cineva „te calcă pe nervi” în mod repetat, încearcă să te detaşezi, spune-ţi că face parte din încercările prin care trebuie să treci în această viaţă, lasă să treacă starea pe care ţi-a provocat-o, aşa cum norii trec pe cer, fără să-l vatăme. Priveşte spre „cerul tău”, de pe care norii s-au împrăştiat, iar albastrul lui te face să fii de-a dreptul fericit, fără un motiv special. Spune-ţi că fiecare încercare te face mai puternic, nu uita că „noi, cu toţii, UNA suntem”, aşa cum spune Donald Walsh în cărţile lui, şi trebuie să trăim în armonie unii cu alţii.
  9.   Nu invidia! Dacă vecinul are o casă mai mare, o maşină mai „meseriaşă”, sau o nevastă picată parcă din revistele de modă, asta nu înseamnă că de acum înainte vei privi doar peste gardul lui cu admiraţie (citeşte invidie), uitând de cele din curtea ta. Dacă poţi face mai mult, străduieşte-te să faci, dar dacă simţi că aici e punctul terminus până la care poţi ajunge cu cariera şi cu celelalte din viaţa ta, priveşte mai adânc spre cele pe care le ai deja şi vei vedea că sunt foarte multe motive de mulţumire. Sunt mulţi alţii care privesc spre tine, aşa cum priveşti tu spre vecinul ce ţi se pare mai norocos. Se ştie că fiecare avem o cruce de dus, aşa că nu-ţi dori viaţa altcuiva, nu se ştie cum este cu adevărat.
  10. Nu face abuzuri: la mâncare, la băutură, la muncă, la nimic! Păstrează o cale de mijloc, fii atent ce şi cât îţi pui în farfurie, la ora la care mănânci, la ce bei şi cum afectează asta pe cei din jurul tău. Dacă-ţi spun şi să nu fumezi, o să mă urăşti de-a dreptul, cu toate că aş putea să-ţi spun: vezi punctul 8. Cu toate că este foarte importantă, am lăsat partea asta cu, să-i zicem, procesul de hrănire la sfârşit, ca să vezi că mai sunt şi alte multe lucruri la care trebuie să fii atent de-a lungul Călătoriei pe acest Pământ,  pe care o poţi face frumoasă şi plină de evenimente fericite, sau dimpotrivă, grea şi plină de lucruri „greu de digerat”.

Dragă cititorule, nu spun mai multe acum, ştiu că un articol prea lung nu e citit până la capăt, aşa că, dacă ai altă părere, te rog să-mi laşi un comentariu.

O zi nemaipomenită, cu cer albastru şi fluturi în stomac!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă din Munţii Apuseni

Tu zâmbeşti, eu zâmbesc, noi zâmbim!

Vi s-a întâmplat vreodată să staţi la semafor, gândindu-vă la ale voastre, iar brusc pe cealaltă parte a străzii să vedeţi o persoană ce se manifestă într-un mod foarte prietenos, vă face cu mâna, zâmbeşte cu gura până la urechi, aproape că ar trece pe roşu, numai ca să vă întâlniţi mai repede? Exact asta am păţit eu, zilele trecute.

În primul moment, nu mi-am dat seama  despre cine este vorba, dar văzând cât de insistent eram privită, având în vedere că (asta a sunat a limbă de lemn) strada e destul de largă, iar ochelarii de distanţă am luat hotărârea să nu-i port, parcă, parcă, începe să semene cu cineva cunoscut, poate e o fostă  colegă de liceu, facultate, sau cineva cu care nu ne-am văzut de mulţi ani şi s-a schimbat între timp. (Bineînţeles că eu nu m-am schimbat deloc, uite că mă recunoaşte de departe…)

Secundele parcă se târăsc , iar persoana din faţa mea e la fel de asiduă în a-şi manifesta bucuria revederii. Zâmbesc şi eu, ridic mâna să-i fac un semn la fel de prietenos, cu toate că, scotocind în cele mai adânci circumvoluţiuni ale creierului meu, tot nu-mi amintesc chipul zâmbitor de pe cealaltă parte a străzii…

Iată, în sfârşit, semaforul devine verde, iar noi pornim una spre cealaltă, eu şovăielnic, iar ea aproape alergând, cu braţele deschise… Ca să nu par nesimţitoare, îmi deschid şi eu braţele pentru  a o primi pe prietena, colega, cunoştinţa mea ce zboară spre mine, dar în ultima sutime de secundă face o bruscă mişcare laterală şi cade extaziată în braţele unui domn ce se află fix în dreapta mea.

IMG_4087

Privesc rapid în stânga şi în dreapta, să văd dacă a mai observat cineva gestul meu rămas fără răspuns, mă simt ca acum o sută de ani, când ,pe la 14 ani, nefamiliarizată fiind cu „datul mâinii”, am întins mâna spre un băiat, care pe moment nu era atent, iar în cele câteva secunde în care mâna mea a rămas suspendată în aer, am trecut prin toate chinurile iadului, mi s-a părut că tot Universul râde de mine, că sunt bătaia de joc a tuturor. De atunci, am rămas foarte circumspectă şi nu prea obişnuiesc să fiu prima care întinde mâna.

Acum, ca şi atunci, nimeni nu a observat nimic, totul a fost în mintea mea, care nu degeaba se spune că ne joacă feste…

Am făcut efortul de a trece mai departe cu zâmbetul îngheţat pe chip, apoi, am început să râd de-a binelea, mai bine să faci un gest nepotrivit, decât să-ţi fi pierdut memoria… Oamenii de pe stradă îşi continuau drumul, fiecare acolo unde-l purta interesul, nimeni nu a observat mica mea dramă, viaţa merge înainte.

Vă doresc o zi bună, aveţi grijă, când sunteţi la semafor, mai bine priviţi în depărtare…

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă din Munţii Apuseni

 

 

Nervi la… volan

Ieri mergeam spre gară, iar la semaforul de pe strada Crişan, mare ambuteiaj, mare. Maşinile ce veneau de pe Crişan aveau verde, dar din pricina celor ce se blocaseră pe Horea, erau nevoite să aştepte.

Eu perpedes apostolorum, nu aveam nicio treabă, puteam chiar să trec pe roşu, oricum maşinile stăteau. M-a oprit să fac asta nu spiritul meu civic, ci un claxon furios ce se auzea de pe Crişan, curiozitatea m-a făcut să aştept culoarea verde a semaforului, pentru a vedea cine este atât de furios, încât nu se opreşte din claxonat. Eram sigură că e un bărbat, de obicei ei sunt agresivi la volan, am avut şi eu câteva experienţe de-a lungul anilor, când , fără să vreau am deranjat un mascul în trafic.

Iată că intersecţia se eliberează, iar maşinile de pe Crişan încep să se scurgă voioase care încotro. Stau pe trotuar, vreau să descopăr şoferul nervos, când surpriză… e de fapt o femeie, care, culmea, o agresează pe alta. Aşa ceva n-am mai văzut în viaţa mea, un conflict între două şoferiţe.

Probabil că prima o deranjase pe a doua fiindcă voia să parcheze şi nu găsea loc, iar cealaltă claxona ca nebuna, fără să-şi dea seama că de fapt nu maşina din faţa ei o făcea să piardă vremea în trafic.

Am avut impresia chiar că vrea să tragă şi ea pe marginea străzii, era chiar interesant să văd o smotoceală, dar probabil şi-a dat seama în ultimul moment că e nelalocul ei o asemenea idee, aşa că  a luat-o din loc.

N-am fost destul de „pe fază” ca să fac o poză, aveam aparatul foto în rucsac, aşa că momentul a rămas neimortalizat.

Îmi pare rău pentru sexul frumos că a luat-o pe panta masculinizării, într-adevăr, într-o lume a bărbaţilor trebuie să faci faţă provocărilor, dar a rămâne calm în trafic este totuşi lucru mare…

Vă doresc o zi calmă, fără nervi şi fără stres!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă din Munţii Apuseni

 

Tortilla de patatas

Aceasta este o mâncare spaniolă, care acolo se face cu cartofi și ouă, ca un fel de omletă cu cartofi. Deoarece mi-a plăcut foarte mult, dar voiam o variantă vegană, iată că mi-a reușit din prima încercare.

Ingrediente: cartofi (5-6, depinde cât de mari sunt porțiile pe care dorim să le gătim), o ceapă verde, 50-60 grame tofu, o lingură susan, 2 linguri semințe de in, o linguriță vegeta naturală (fără aditivi și sare), oregano, turmeric (un vârf de cuțit), sare, piper.

Fierbem cartofii în coajă, având grijă să nu-i lăsăm să se sfarme. Îi curățăm și-i tăiem felii subțiri.

În acest timp, punem apă la încălzit (cam 150 ml), iar susanul și semințele de in se râșnesc. Se pun apoi în blender, adăugând sare, piper și apa caldă. Se blenduiesc până devin o masă fluidă, care se toarnă peste cartofii, tăiați felii. Se adaugă vegeta, tofu, ceapa și oregano, apoi amestecul  se pune în tigaia fierbinte, cu puțin ulei. Se coace pe o parte și pe alta.

IMG_2535

Vă garantez că este foarte gustoasă!

Poftă mare!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moață din Munții Apuseni

Muşcata – regina florilor

Se spune că pentru fiecare boală, Dumnezeu a lăsat un remediu natural, o plantă care ajută la vindecarea ei. Părerea mea este că de fapt a lăsat mai multe plante, fiindcă unele sunt în top, vindecă o mulţime de boli, dar, din păcate, oamenii au uitat de proprietăţile lor, cu toate că nu prezintă efecte adverse,  apelând la pilulele care pe de o parte fac bine, iar în zece locuri strică.

Cum eu sunt adepta naturalului, vă reamintesc, în caz că aţi uitat, minunatele moduri în care banala muşcată de la fereastră ne poate ajuta să fim sănătoşi şi frumoşi:

muscata rosie

Să aveţi o zi aşa cum v-o doriţi!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă din Munţii Apuseni

(1)Aşa mi-am pierdut eşarfa galbenă…

Eşarfa mea cea galbenă, devenită personaj în carte („Între pământ şi Cer, pe Camino de Santiago”, scrisă de subsemnata) şi a cărei utilitate era maximă, adică scut pentru umeri la soare sau atunci când aceştia erau prea dureroşi, cearceaf în paturile sau pe saltelele de la bombeiros… ce mai, era nelipsită din viaţa mea de pelerin.

Eram deja de câteva zile pe Camino Portughez, când ea (adică eşarfa) a hotărât să se despartă de mine, fiindcă eu nu aveam nici cea mai vagă intenţie de a mă despărţi de ea. Ce-i drept, erau mai bine de zece ani de când mă însoţea în toate concediile, la munte sau la mare, din momentul în care o achiziţionasem cu mare bucurie de la Bibione, din Italia pe 10 euro. Şi-a făcut datoria cu vârf şi îndesat, dar atât timp cât o aveam, nu mă puteam hotărî să-mi cumpăr alta.

Dar să vă spun cum s-a îmtâmplat…

O dimineaţă ca oricare alta, cu o oprire pentru un mic dejun improvizat, în urma „cumpărării” direct din podgorie a unor struguri delicioşi, operaţiune în care Ştefan devenise expert.IMG_3715

Cu un soare care acum se arată, acum se ascunde printre norii care au şi plâns câţiva stropi de lacrimi pe umerii noştri, mergem voiniceşte, azi nu avem chiar atât de mulţi kilometri de străbătut. De dimineaţă, am primit un pliant de la un bar unde am oprit la o cafea (eu), Ştefan doar îmi ţine companie, cu un albergue bun în Agueda, un oraş mai mare şi care promite să ne scoată din monotonia drumului.

 

De fapt, mă refer la monotonia mersului pe jos, fiindcă peisajele ce defilează prin faţa noastră sunt cât se poate de „ieşite din basme”, ca să zic aşa. O casă ai cărei proprietari vopseau gardul, un pod unde a trebuit să ne despărţim, cu promisiunea că cel ce găseşte Camino dă un bip, fiindcă nu era indicator , eu fiind norocoasa să găsesc drumul cel bun după vreo 300 de metri.

Din când în când, verific dacă eşarfa e la locul ei, adică pe rucsac. De obicei, o pun pe sub bretelele rucsacului, dar azi, aşa mi-a venit, să o atârn deasupra, chiar dacă un gând fugar cu privire la pierderea ei mi-a trecut la un moment dat prin cap.

Iată, ne apropiem de Agueda, trebuie să avem grijă să n-o luăm pe drumul pelerinilor, ci prin oraş, ca să nu ocolim doi kilometri în plus până la albergue.

IMG_3770

Iată o imagine pe care am văzut-o şi pe net, nu ştiam că strada cu umbrele e din Agueda. E foarte plăcut să vezi de-a binelea locuri pe care le-ai văzut doar în poză, sau invers, să vezi poze cu locuri pe care le-ai văzut în realitate. E cel mai frumos mod de a învăţa geografia şi cam unicul pentru mine.

Doar în clasa a opt-a o profesoară suplinitoare ne pusese să învăţăm toate ţările lumii, cu capitalele aferente, iar la acea dată le recitam ca pe apă. Păcat însă că la mine nu funcţionează acel tip de memorie, care te ajută să înveţi pe de rost. Acum sunt varză, nu mai ştiu nimic din cele tocite pe vremuri.

Ei, dar să revenim la oile noastre… Când am ajuns într-un parc, în vârful dealului, unde era musai să ne odihnim, fiind o căldură clocită ce ne făcea să transpirăm din greu, constat eu cu disperare că buna mea eşarfă nu mai locuieşte pe rucsac…

IMG_3774

Iau o hotărâre măreaţă, mă întorc înapoi, până la ieşirea din oraş, parcă-mi amintesc că am văzut eşarfa când eram prin zona aceea… Asta înseamnă să cobor dealul pe căldura amiezii, dar nu are a face, îmi vine să plâng şi să-mi dau cu pumnii în cap, cât de idioată am putut să fiu, doar chiar mă gândisem că voi pierde eşarfa, poate de aceea am şi pierdut-o!…

Privind cu mare atenţie pe marginea trotuarelor pe unde venisem, mă trezesc că ies din oraş şi urmează un alt deal de urcat, aşa că mă întorc cu coada între picioare şi foarte amărâtă.

Chiar după ce ieşim prin cealaltă parte a oraşului, dăm şi de albergue, care într-adevăr este foarte frumos şi bine utilat, cu excepţia bucătăriei, unde nu este plită electrică, iar  la cuptorul cu microunde abia am reuşit să „gătesc” o supă-n plic, care e din cele ce trebuie să fiarbă cu adevărat, nu numai să pui apă fierbinte deasupra.

Aici am întâlnit o grămadă de lume, dar eu sunt supărată şi nu am chef de vorbă, cel puţin deocamdată.

Poate mâine, când va fi şi continuarea poveştii.

IMG_3807

Vă doresc o zi bună şi spor la toate!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă din Munţii Apuseni

Ieşiţi din casă- asta e sănătate curată!

Ieri vorbeam cu cineva despre „pericolul” pe care-l prezintă soarele asupra sănătăţii noastre. Mai ales persoanelor care au avut un cancer, li se recomandă ca nu cumva să mai stea la soare, lucru care mie mi s-a părut întotdeauna destul de ciudat.

O persoană pe care n-o vede soarele, are o piele palidă, albă, bolnăvicioasă. Cine şi-ar dori să arate aşa?

Într-adevăr, nu este indicat să te expui la soare la amiază, atunci când razele lui „muşcă” şi devii roşu ca un rac, dar dimineaţa şi după masa, părerea mea este că soarele nu este nociv.

Ca să-mi confirme această idee, tocmai am primit un material, care, chiar dacă e un pic dezlânat şi pare tradus automat în unele părţi, mi se pare foarte interesant şi bine de studiat.

Vitamina D -leac pentru cancer

Vă doresc o zi minunată, chiar dacă astăzi soarele nu străluceşte pe cer, noi ştim că e dincolo de pătura de nori, aşteptând ca aceştia să se împrăştie şi să ne îmbrăţişeze cu razele lui calde.

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă din Munţii Apuseni

Salată Bogată

Această salată poate fi foarte bine fel principal, fiindcă este foarte consistentă.

IMG_2513

Poate conţine tot ce aveţi prin cămară, dar cu condiţia ca gusturile să se potrivească.

Ingrediente: zarzavat fiert în supă (morcovi, pătrunjei, ţelină), cartofi fierţi în coajă, paste, brocoli crud, o ceapă verde, trei căţei de usturoi, pleurotus, castraveţi muraţi tăiaţi felii şi storşi, ca să nu lase prea multă apă, maioneză, sare, piper.

Pastele se fierb, dar nu de tot,  se mai lasă o perioadă în apa în care au fiert, până când devin deajuns de moi.

Ciupercile pleurotus se taie în fâşii cu codiţe cu tot şi se călesc până când apa de pe ele scade de tot, se adaugă sare şi vegeta naturală (fără aditivi) după gust, iar când le luăm de pe foc, punem trei căţei de usturoi.

Maioneza: Se pun doi cartofi curăţaţi de mărime potrivită la fiert, în apa care deja clocoteşte şi în care am pus sare.

Când sunt fierţi, aşa fierbinţi se sfarmă cu furcuţiţa şi se adaugă un vârf cuţit de turmeric, o lingură de muştar şi sare. Maioneza se face cu lingura de lemn, amestecând în sens invers acelor de ceasornic, adică spre stânga. Mâncarea este mai bună şi mai sşnătoasă dacă amestecăm aşa, fiind sensul yang, solar. Nu-mi place să fac maioneza cu mixerul, fiindcă acesta îi imprimă o mişcare haotică, iar energiile pe care le imprimă sunt bulversante şi bulversate. (Aici puteţi să zâmbiţi, dar e adevărat!). Pe de altă parte, puţină mişcare nu strică, în această lume complet automatizată.

Alternând uleiul cu apa foarte rece, vom reuşi să facem o maioneză light, adică foarte uşoară şi cu un gust delicios. Nu e necesar mult ulei, fiindcă cei doi cartofi fac ca maioneza să sporească foarte repede. Aproape nu se cunoaşte de unde am turnat din sticlă.

IMG_2516

Se taie toate ingredientele după cum ne duce capul, adică mai mari sau mai mici, se amestecă şi maioneza,  iar la sfârşit, îmi mai rămâne doar să vă doresc

POFTĂ MARE!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă din Munţii Apuseni