Arhive pe categorii: Terapii complementare

Supozitorul miraculos

Precis vă așteptați ca acum să fac reclamă la vreun site, de pe care se poate cumpăra cine știe ce produs, care costă un purcoi de bani. Nu voi face niciodată acest lucru, (doar dacă își împart profitul cu mine… sper că știți de glumă!).

Vreau să vă povestesc despre un remediu care de fapt este cel mai popular aliment al românilor, și anume, banalul cartof.  O fi el  cartof, dar nu este deloc banal, pe lângă alte multe întrebuințări, se mai poate folosi ca și supozitor, pentru cei ce suferă de hemoroizi sau fisuri anale (Vai doamne, despre așa ceva nu se vorbește în public, de parcă anatomia umană ar fi diferită, la fiecare persoană în parte).

Are un efect calmant și cicatrizant foarte rapid, datorită amidonului și a altor substanțe de care nu-mi mai aduc aminte. Cert este că funcționează. Trebuie doar să ne jucăm puțin de-a sculptorul și să cioplim un supozitor din cartof.

Acum, ca să fiu sinceră, terapia Bowen are și ea un efect foarte rapid în cazurile sus-amintite, dar până să ajungeți la terapeut, mai aproape este cămara, unde doctorul cartof vă așteaptă cu drag, pentru a vă ajuta.

Să aveți o zi frumoasă și sănătate, din cap, până-n picioare!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moață din Munții Apuseni

Terapia Bowen şi durerile de spate

Pănă acum n-am abordat acest subiect, din pricină că, pur şi simplu, este prea banal.

Probabil mai bine de 80% dintre cei ce apelează la binefacerile acestei terapii au şi o problemă a coloanei vertebrale, zona lombară şi cervicală fiind cel mai des afectate.

M-a întrebat cineva, chiar săptămâna trecută, o persoană sceptică, dacă a fost cineva care a simţit vreo îmbunătăţire a stării de sănătate după această terapie?

Răspunsul meu a fost foarte sincer, dar nu ştiu dacă şi mulţumitor, i-am răspuns că absolut tuturor  pacienţilor mei li s-a îmbunătăţit starea de sănătate, iar durerile ce apar pe coloana vertebrală fiind cele mai frecvente, au fost şi cele mai multe ameliorate, sau chiar vindecate.

Am avut o mulţime de cazuri uşoare, pot să spun, dureri care nu aveau un trecut prea îndelungat, dar am avut şi cazuri de oameni care au sosit la mine îndoiţi în două şi aproape plângând, pentru ca la sfârşitul şedinţei să se simtă cu mult mai bine. Au fost pacienţi a căror unică şansă era operaţia, dar au trecut de atunci câţiva ani, fără ca măcar durerea să revină.

Nu spun că la toată lumea funcţionează la fel, mai ales că, unele persoane păstrează o neîncredere ce funcţionează ca un zid între ele şi procesul de vindecare, care devine mult mai lent.

Un caz de-a dreptul miraculos, a fost al unui domn de 61 de ani, care avea multiple hernii de disc şi dureri non-stop, voia să se pensioneze de boală, fiindcă lucra muncă fizică, căreia nu-i mai făcea faţă. Durerile îl chinuiau de 18 ani, iar după 3 şedinţe, omul era ca nou. A fost uimitor şi pentru mine să văd aşa un progres,  au trecut mai bine de doi ani de atunci, iar boala n-a recidivat.

Exemplele ar fi multe, însă nu vreau să vă plictisesc, aşa că vă doresc multă sănătate şi să aveţi o coloană vertebrală puternică şi dreaptă! (Atât la propriu, cât şi la figurat).

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă din Munţii Apuseni

 

Terapia Bowen și bebelușii

În ultimul timp, am avut ocazia să lucrez cu mai mulți bebeluși care aveau nevoie de acestă minunată terapie. Pe lângă faptul că ei sunt zâmbetele lumii, fiecare aducându-mi câte o rază de soare în suflet, am observat și faptul că reacționează foarte repede la procedurile pe care le-am aplicat, iar starea lor de sănătate se îmbunătățește vizibil, în timp foarte scurt.

De la colici, constipație sau afecțiuni dintre cele mai diverse, toți bebelușii au răspuns bine la tratament, așa că, îi mulțumesc lui Tom Bowen pentru minunatul instrument pe care ni l-a lăsat moștenire, pentru a putea ajuta oamenii, de la cei mai mici, până la cei mai în vârstă.

Mulțumim, Tom Bowen!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moață din Munții Apuseni și…

terapeut Bowen, nivel master

Visul

Azi dimineaţă m-am trezit fix la ora 6,04, după cum arăta  ceasul cu afişaj electronic mare, ca să-l pot vedea şi eu de la distanţă. Cum era încă prea devreme după umila mea părere, am decis să mai dorm „un pic”, câteva minuţele acolo, că n-o să se facă gaură în cer dacă mai lenevesc vreo 5 minute…

Am adormit instantaneu, iar cele 5 minute s-au dilatat şi s-au tot dilatat, poate mă prindea amiaza în pat, dacă fiica mea nu bătea la uşă, anunţându-mă că e fix ora… 7,25. Cum lucrez de la 7,30, aveam exact 5 minute (alea pe care le dormisem în plus) pentru a-mi face toaleta şi a ajunge (prin teleportare, bineînţeles), la serviciu.

Cobor buimacă din pat, moment în care îmi dau seama că visam ceva foarte intens, în momentul în care am fost trezită. În primul moment totul e învăluit în ceaţă, pentru ca, mai apoi, să-mi amintesc subit că, în visul meu, eram într-o mare sală de conferinţe, eu fiind cea care vorbea despre diferite metode de însănătoşire, cu ajutorul terapiilor complementare. Se spune că, în vis, ne îndeplinim dorinţe pe care nu am fost în stare să le ducem la îndeplinire în viaţa reală. E un fel de defulare, mintea îţi oferă satisfacţii pe care nu le-ai avut niciodată cu adevărat, dar în vis, totul pare foarte real.

Chiar cochetam la un moment dat cu ideea de a ţine conferinţe pe diverse teme, dar nu am făcut niciodată nimic pentru a-mi îndeplini această dorinţă, aşa că, mintea mea, care s-ar părea că nu uită nimic, s-a gândit să-mi ofere satisfacţia de a face acest lucru, măcar în vis.

Aşa cum spuneam, totul părea incredibil de real, chiar faptul că, la un moment dat, o doamnă foarte slabă, îmbrăcată în verde, s-a ridicat oarecum nemulţumită (probabil de cele auzite) şi s-a îndreptat spre uşă, iar când cineva din staful meu a vrut să-i ofere o carte de vizită (a mea, presupun) dar văzând despre cine este vorba, doamna s-a îndepărtat dispreţuitoare… Simţeam că-mi fuge pământul de sub picioare, nu-mi dădeam seama din ce cauză eram tratată cu atâta dispreţ de către o necunoscută, în sală încep să se audă murmure surde, simt că pierd controlul asupra audienţei, aşa că, în ultimul moment, îmi vine o idee (era să zic „genială”, dar acum e „genial” şi să mergi până la toneta din colţ, ca să-ţi cumperi o bere) salvatoare…

Arunc o privire binevoitoare către toţi privitorii, invitându-i ca la plecare să vină fiecare să ridice câte un vaucher pentru o şedinţă de terapie Bowen gratuită, la cabinetul meu. Instantaneu s-a făcut linişte, iar doamna care se afla deja cu mâna pe clanţa uşii, a făcut un gest de a se întoarce înapoi, la locul pe care cu puţin timp în urmă îl părăsise foarte supărată, habar nu am de ce.

Cu toată nonşalanţa de care sunt în stare şi cu un gest destul de teatral (după opinia mea de acum, când nu mai dorm), i-am spus că nu e nevoie să se întoarcă, e mai bine să plece, dacă oricum avea ceva mai bun de făcut, decât să asculte până la capăt ce am de spus. Cu o mutră decepţionată, femeia a părăsit încăperea, moment în care bătaia în uşă a fiicei mele m-a salvat de oferirea a vreo două sute de şedinţe Bowen gratuite…

Dragă doamnă în verde, te rog să mă ierţi că am fost rea cu tine, chiar şi numai în vis. Uneori reacţionăm interesant (ca să mă exprim eufemistic) la stimulii externi, parcă altcineva ne conduce, spunem şi facem lucruri care pe urmă ni se par stupide, sau măcar nepotrivite cu situaţia dată. Dacă mai vii în visul meu, să ştii că ai o şedinţă Bowen gratuită… tot în vis, bineînţeles.

Ei, cam asta despre visul meu… Să aveţi nopţi cu lună şi vise împlinite!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă din Munţii Apuseni

 

 

Terapia Bowen și sarcina

Ca o continuare firească a articolelor precedente în care personajul principal era Terapia Bowen, azi voi vorbi despre eficacitatea acesteia în timpul sarcinii.

De-a lungul anilor, am avut mai multe cazuri de mămici în devenire, care au venit la mine pentru a le ajuta să treacă mai ușor peste această perioadă din viața lor, care este minunată, dar, uneori, poate fi destul de grea.

Problemele lor se întindeau de la retenție de apă care duce la picioare umflate și senzație de ”balon”, până la dureri în diverse părți ale corpului, mai ales în zona lombară, sacrală sau a  picioarelor, ori  stări de anxietate fără vreun motiv aparent.

Staționarea pe patul de Bowtech era și este – pentru toate graviduțele – perioada de relaxare în care nu mai trebuie să se gândească la nimic altceva, decât la starea de bine pe care le-o induce această terapie.

Mulțumirea cea mai mare este a mea, atunci când picioarele se dezumflă, durerile dispar ca prin farmec, iar viitoarea mămică își aduce aminte că, în primul rând este femeie, ce-i drept, una cu talia îngroșată și cu kilograme în plus, dar care spera ca, în ochii tatălui copilului mult-așteptat, să fi rămas fata de care s-a îndrăgostit cu ceva timp în urmă.

Dragi tătici, dacă vreți să le faceți o bucurie mamelor viitorilor voștri copii, face-ți-le o programare la o ședință de terapie Bowen, cu siguranță vă vor fi recunoscătoare.

Nu în ultimul rând, vreau să mai amintesc că toate graviduțele care au trecut prin cabinetul meu au născut repede și ușor, nașterea nu a mai fost pentru ele o experiență traumatizantă, așa cum este pentru majoritatea femeilor.

Vă doresc să aveți copii frumoși, inteligenți și sănătoși! (Poate ajung la guvernare, fiindcă actualii nu sunt de niciunele….)

Manuela Sanda Băcăoanu, o moață din Munții Apuseni și… terapeut Bowen

 

 

 

 

Depresia şi Terapia Bowen

Ca o continuare la articolul meu precedent privind Terapia Bowen, astăzi voi vorbi despre depresie, bineînţeles că nu din punctul de vedere al medicului psihiatru, ci având în vedere experienţa mea ca terapeut Bowen.

Ştim cu toţii că depresia este o boală destul de greu de diagnosticat, iar în momentul în care pleci de la medicul specialist cu un astfel de diagnostic, primul impuls este acela de a-l nega. Ştii că ceva nu este în regulă cu tine, ai stări dintre cele mai diverse, viaţa ta e plină de frici, stări de anxietate, dorinţa de a fi singur, chiar „răceli” ce nu mai trec, toate astea la început nebăgate în seamă, dar, la un moment dat, dacă nu tu, cineva din preajmă îşi va da seama că te-ai schimbat şi îşi va asuma responsabilitatea readucerii tale pe linia de plutire.

Scriu aceste rânduri nu pentru persoanele depresive în primul rând (din simplul motiv că sunt puţine care recunosc că au această problemă, iar dacă recunosc, nu sunt în stare să facă nimic pentru a ieşi din acest impas), ci pentru cei ce le stau alături, ei sunt în măsură să-i ajute şi să le fie aproape în drumul spre vindecare.

Am avut câteva cazuri de depresie severă, la unele rezultatele au fost deosebit de bune, dar, din păcate, altele s-au soldat cu un eşec, nu din cauză că această terapie nu funcţionează, ci pentru că cei ce trebuiau ajutaţi nu au avut destulă voinţă ca să vină la numărul necesar de şedinţe.

O femeie de 65 de ani, adusă de o prietenă a ei şi care venea apoi împreună cu soţul, a fost doar la trei şedinţe, în urma cărora se vedea o îmbunătăţire majoră a stării ei de spirit. După ce la prima şedinţă mă întreba din 5 în 5 minute cât mai durează, la a doua a stat cuminte şi chiar s-a relaxat, iar la a treia mi-a adus bomboane şi am putut vorbi cu ea. Din păcate, venea cu autobuzul din altă localitate, iar soţul ei nu era genul care să o încurajeze să continue, chiar dacă şi el a observat îmbunătăţirile obţinute doar după trei şedinţe.

O altă persoană, căreia eu îi spuneam să vină fiindcă o pot ajuta, nu s-a hotărât să înceapă tratamentul decât în momentul în care i-am spus că nu cred că va avea vreun rezultat. De la o femeie căreia îi era frică să urce în autobuz ca să vină la tratament, a ajuns să conducă din nou maşina şi să-şi dezvolte propria afacere, după 10 şedinţe de bowtech.

Nu există o reţetă care să spună pentru fiecare de câte şedinţe are nevoie, sau care va fi rezultatul final, cert este că toate persoanele suferind de depresie au avut rezultate bune, dacă au făcut un număr corespunzător de şedinţe consecutive. Mai sunt şi unele persoane care se mobilizează şi vin 2-3 şedinţe, apoi fac o pauză, mai vin peste o lună, mirându-se că nu răspund la tratament la fel ca altele, care au făcut şedinţele fără pauze.

Dacă aveţi în familie pe cineva care suferă de depresie, este bine să-i fiţi alături şi să fiţi voinţa care lui/ei îi lipseşte, ajutându-i să ducă la bun sfârşit numărul necesar de şedinţe. De asemenea, de multe ori eu recomand şi o anumită dietă, care să fie bazată mai mult pe fructe şi legume, vă rog să-i ajutaţi să o respecte.

Ajutaţi-i să străbată tunelul, astfel încât să poată vedea luminiţa de la capătul lui, izbânda fiind a voastră, împreună, ca o echipă ce a mai trecut printr-o încercare şi a dus-o la bun sfârşit.

Pentru întrebări sau completări la cele spuse mai sus, mă puteţi contacta la tel. 0741243651.

Manuela Sanda Băcăoanu, terapeut Bowen nivel master şi…

o moaţă din Munţii Apuseni

 

Recomandări pentru persoanele care apelează la terapia Bowen

Se spune că nu trebuie să dai sfaturi decât atunci când sunt cerute, sau când este o situaţie de viaţă şi de moarte.

Din fericire, nu ne încadrăm la varianta a doua. Voi scrie câteva rânduri pentru acele persoane care deja ştiu „cu ce se mănâncă” terapia Bowen, dar ar dori poate să afle sau să li se reamintească anumite lucruri, dar şi pentru cei ce cochetează cu ideea de a apela la un terapeut, nefiind încă hotărâţi dacă vor urma sau nu această cale.

Probabil informaţii de acest gen sunt foarte multe până la ora de faţă, având în vedere  că terapia Bowen nu mai este una total necunoscută în România, cum era prin 2010, când am început eu să o practic.

Dacă aţi fost deja măcar la o şedinţă, cu siguranţă aţi aflat că trebuie să faceţi mişcare (în limita bunului simţ, adică nu în exces, dacă aveţi probleme articulare sau la coloană), să beţi cel puţin doi litri de apă pe zi, pentru a ajuta la detoxifierea organismului, care începe încă din prima şedinţă, să nu faceţi băi (duşuri) prea calde sau prea reci, să nu staţi aşezat prea mult timp pe scaun, şi, nu în ultimul rând, să aveţi răbdare, fiindcă nici Dumnezeu nu a făcut Lumea într-o singură zi.

Este posibil ca, după primele şedinţe, durerile să se acutizeze, dar acesta este un semn bun, înseamnă că, organismul lucrează, vrea să se vindece, aceasta putând fi însăşi „criza de vindecare”. Foarte mulţi oameni se descurajează în această etapă, spun că terapia nu funcţionează şi nu mai merg în continuare, când poate erau foarte aproape de a obţine rezultatele dorite.

Să vă spun o întâmplare de ieri, o colegă m-a rugat să-i iau prăjituri de la o anumită cofetărie, a cărei adresă o ştiam doar aproximativ. Ei bine, am mers până acolo, dar… n-am găsit-o, aşa că m-am întors cu buzele umflate. Fiindcă deja ne era foarte poftă la amândouă, am mai făcut o dată drumul împreună, şi, ce să vezi, cofetăria era la fix zece metri mai departe decât ajunsesem eu. Exact aşa se poate întâmpla şi în terapia Bowen, exact când corpul să facă declicul ce este diferenţa între boală şi sănătate,. între durere şi starea de bine, omul să considere că nu mai trebuie să facă cei zece metri ce-l despart de rezultatul pozitiv, întorcându-se acolo de unde a pornit, bineînţeles că şi cu încrederea zdruncinată în terapie şi în terapeut.

Vă rog eu, faceţi şi ultimii zece metri, o să fiţi încântaţi că i-aţi parcurs!

Acum vă las, mă aşteaptă clienţii la cabinet.

Zilele următoare voi vorbi despre depresie şi alte boli grave.

O zi nemaipomenită să aveţi!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă din Munţii Apuseni