Deoarece în luna februarie am făcut un curs de hipnoterapie, îmi permit să scriu câteva articole pe această temă, destul de necunoscută pentru majoritatea oamenilor.

Îmi doream de mult timp să fac acest curs și s-ar părea că acum a fost momentul meu, momentul în care să mai adaug o diplomă la multele pe care le dețin, în domeniul terapiilor complementare.

Era pe vremuri un banc, care s-ar părea că a rămas de actualitate. Se spune că Sf. Petru, care împărțea inteligență oamenilor, vine la Dumnezeu și-i spune:

• Doamne, s-a terminat inteligența, iar la Poarta Raiului coada e încă foarte mare…
• Nu-i nimic, celorlalți dă-le diplome, spune Dumnezeu, fără să clipească.

Bineînțeles că aceasta este o glumă, cel puțin în ceea ce mă privește, deoarece nefiind politician, a trebuit să studiez cu adevărat și temeinic toate disciplinele care mi-au oferit în final și o diplomă. Toată viața mea a fost o căutare, am știut întotdeauna că a fi inginer și atât nu este destul pentru mine. Fericiți sunt cei care-și găsesc pasiunea din prima, nu mai trebuie să caute. Și nefericiți cei care nu mai caută, se blazează într-o profesie care nu le aduce nicio satisfacție, se simt inutili și lipsiți de rostul lor în această lume.

Vestea bună este însă că poți descoperi la orice vârstă ceea ce te face fericit cu adevărat, lucrul care-ți aduce împlinirea, chiar dacă altora li se pare minor, sau fără importanță.

Cum azi este numai o introducere în domeniul hipnoterapiei, vreau să vă mai spun doar ceea ce nu este ea, adică nu e nimic din ce vedeți pe scenă, unde oamenii încep să latre, să măcăie, sau mai știu eu ce să facă. Hipnoterapia este o terapie ca oricare alta, care se adresează minții noastre, mai precis părții subconștiente a acesteia, ajutându-ne să scăpăm de obiceiuri proaste, să devenim mai sănătoși și să ducem o viață mai lipsită de griji.

Data viitoare, voi povesti care a fost prima mea întâlnire cu hipnoterapia.

Să aveți o săptămână excelentă, cu copii buni și BABE frumoase!

Manuela Sanda Băcăoanu