Arhive pe categorii: Spring SuperBlog 2016

O nuntă ca-n basme

Dragă Gina,

În sfârșit a venit momentul să-ți povestesc despre nunta la care am fost la București, până acum am tot amânat, fiindcă voiam ca emoțiile să se mai decanteze, aveam așa de multe să-ți spun, încât nu știam cu ce să încep.

Fiecare fetiță, devenită domnișoară, visează la o nuntă de vis, a cărei protagonistă să fie ea însăși, acompaniată fiind de Făt Frumos-ul pe care și l-a imaginat încă din copilărie. Dar, de la vis la realitate, uneori drumul este foarte lung.

Ei bine,  exact despre o astfel de nuntă vreau să-ți vorbesc, o nuntă care ar mulțumi pe oricine, într-un loc deosebit din București, la câteva minute de Arcul de Triumf.

Mi-a plăcut absolut totul, de la faptul că parcarea era spațioasă și nu a trebuit să căutăm la nesfârșit un loc, la faptul că noi, veniți din provincie, am găsit cazare chiar acolo, la Săftica resort, la un preț foarte bun.

Atmosfera de basm ne-a întâmpinat încă din prima clipă, mi se părea că am aterizat într-una din poveștile copilăriei, singură mea frică fiind aceea că vraja s-ar putea destrăma.

salon-du-mariage-foto-salon-nunta-ador-5

Ce să-ți mai spun, piscina a fost cireașa de pe tort, bineînțeles că nu regizase nimeni bâțâiala soacrei mari pe marginea ei, gata-gata să facă o baie neprogramată, dar salvată în ultimul moment de cineva din personalul Salon du Mariage, a fost o scenă comică neașteptată, care a adus zâmbete pe fețele tuturor. O sală imensă, fără stâlpi care să împiedice vederea, toată lumea vedea pe toată lumea.

Salon-Toujours-l'Amour-(27)

La un moment dat, când atmosfera se încinsese de-a binelea, am văzut cum mireasa, urmată de vreo două domnișoare de onoare, prietenele ei cele mai bune, aleargă râzând spre toaletă, nu știam ce e atât de amuzant, până când am aflat că jucau un fel de v-ați ascunselea cu mirele și cavalerii de onoare,(probabil la București nu mai este la modă furatul miresei) iar locul cel mai potrivit ca și ascunziș li se păruse toaleta specială a miresei. Da, nu te mai mira, mireasa are o toaletă specială, doar a ei, nu e nevoie să se înghesuie cu celelalte femei, are un spațiu intim în care poate să-și refacă machiajul, sau doar să respire singură un minut, înainte de a se întoarce la petrecere.

salon-du-mariage-foto-salon-nunta-ador-4

La un moment dat, chiar și eu simțeam că mă doboară oboseala, dar soțul meu tocmai descoperise zona de lounge de lângă piscină, unde am putut să mă odihnesc puțin și să mă bucur de un cocktail savuros, în timp ce admiram focul de artificii ce brusc devenise atracția numărul unu a serii.

salon-du-mariage-foto-artificii-la-piscina-1

Ți-am spus ceva despre meniu? A fost extraordinar, eu sunt vegetariană, dar am mâncat una dintre cele mai bine gătite mâncăruri, au un bucătar excepțional.

Ce să-ți spun, m-am simțit ca în familie, personalul era foarte serviabil și grijuliu.Nu am mai rămas la ciorba de potroace de a doua zi, eram prea obosiți, dar mi s-a părut una dintre cele mai reușite nunți la care am participat. Știu că nepoata ta caută un salon pentru nunți, poți să i-l recomanzi pe acesta, este absolut superb.

Și-am mai dansat… știi bine că eu nu prea stau la masă atunci când merg la o petrecere. Aici a fost nemaipomenit, oricâtă lume era pe ringul de dans, tot nu se incomodau unii pe alții, pot spune că a fost perfect.

Văd că m-am cam întins la vorbă, așa că închei aici, nu înainte de a-ți ura o săptămână ca în basme, așa cum a fost și nunta la care am participat, de vis.

Am scris acest articol pentru Spring SuperBlog 2016.

Manuela Sanda Băcăoanu, o moață din Munții Apuseni

Ploaie cu şiroaie

Astăzi m-a plouat. Acel fel de ploaie care începe pe negândite, pare că e doar o joacă de copii, dar creşte şi creşte, până când îţi dai seama că de fapt nu mergi pe trotuar, ci pluteşti, iar adidaşii sunt atât de îmbibaţi în apă, încât fac fleoşc, fleoşc, la fiecare pas. Cam aşa a fost ploaia de azi dimineaţă. Umbrela era cu totul şi cu totul inutilă, mai ales după ce vântul o întorsese pe dos de vreo câteva  ori, timp în care eu, ca o adevărată gladiatoare, mă luptam cu vântul, ca s-o aduc la poziţia normală.

Că m-a plouat n-ar fi un dezastru, dar adevărata supărare vine de la faptul că în rucsac aveam laptop-ul, cu ultima variantă a unei lucrări urgente, pe care trebuia s-o predau astăzi. Dezastrul a apărut doar în momentul în care am constatat că laptop-ul este cu desăvârşire ud şi inutilizabil, cel puţin pentru câteva zile, până când se usucă de tot.

Dacă-mi dau cu pumnii în cap nu foloseşte la nimic, dar când mă gândesc că de fapt ghinionul mă urmăreşte încă de alaltăieri, când definitivasem lucrarea pe PC-ul de la serviciu, dar, (întotdeauna există un dar) am uitat să salvez periodic documentul, iar acesta a dispărut în neant la o mică pană de curent ce a venit brusc şi dintr-o dată, fără să-şi anunţe sosirea cu surle şi trâmbiţe.

Am muncit ore bune acasă pentru a reface lucrarea, care acum, din pricina ploii, e… udă precum o curcă plouată, de fapt, aşa mă simt şi eu în acest moment, când trebuie să o iau de la capăt, pentru a treia oară. Presimt că voi face ore suplimentare, dar cred că acesta va fi cel mai mic impediment. Sper să nu fiu penalizată pentru întârziere, lucrez în draci, când pe uşă intră zâmbitor colegul meu, Nicu, frizat şi parfumat, gata pentru o nouă zi de muncă. Văzându-mi mutra posacă, nu se poate abţine să nu mă întrebe ce am păţit. După ce-i istorisec păţaniile mele din ultimele două zile, cu o privire compătimitoare, îmi arată o jucărioară, zicându-mi că n-aş fi păţit toate astea dacă aveam şi eu aşa ceva.

Cer mai multe lămuriri, aşa că aflu că este o componentă ce se poate ataşa oricărui PC, care are o multitudine de proprietăţi, dintre care:

Viteza de acces și transfer a fișierelor și a aplicațiilor (ce se vor deschide și transfera aproape instantaneu);

Rezistența la șocuri (datorită lipsei componentelor mobile);

şi Fiabilitatea sunt cele mai importante.

  • Şi de unde ai cumpărat-o? Întreb plină de speranţă că aventurile mele triste ar putea lua sfârşit.
  • De la un Magazin Online, găseşti foarte uşor pe net. Au diverse oferte SSD, poţi să-ţi alegi ceea ce ţi se potriveşte cel mai bine. Mai sunt şi Promoţii SSD Kingston.

Eu, sincer, nu mă prea pricep la chestiile astea, dar de acum, când voi vedea sigla de mai jos, voi şti întotdeauna că este a unei firme de încredere:

logo_mediadot_patrat2

Am scris acest articol pentru Spring SuperBlog 2016.

Să aveţi o zi senină, fără ploi venite din senin şi fără pene de curent!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă din Munţii Apuseni

 

 

 

Vai, ce bine ne distrăm!

Dragă Gina,

Te bombardez cu emailuri mai nou, dar n-am încotro, am o veste mare să-ţi dau. Probabil ai citit epistolele mele în care-ţi povesteam despre călătoria noastră la Bucureşti şi despre felul în care am găsit flori pentru nuntă. Ei bine, despre nuntă o să-ţi povestesc cu alt prilej, dar vreau neapărat să-ţi spun că am găsit un loc nemaipomenit , numai bun pentru evenimentul de afaceri al firmei, ştiu că încă nimeni nu era hotărât şi nici ideile nu abundau în această privinţă.

Voiam să mai petrecem o noapte în Bucureşti, aşa că am făcut rezervare la hotel Golden Tulip Times.

Este un hotel foarte modern, cu o arhitectură care te atrage ca un magnet. Am rămas foarte plăcut impresionată de tot confortul şi facilităţile oferite aici, aşa că mă gândesc să-l recomand ca şi gazdă a evenimentului firmei noastre.

Ştiu că toată lumea îşi doreşte ca întâlnirea aceasta să fie memorabilă, iar eu sunt sigură că aici vom avea toate cele necesare pentru a ne simţi ceva mai importanţi şi mai plini de putere decât suntem în mod normal, iar invitaţii noştri din Japonia vor fi mulţumiţi de evenimentul organizat la acest hotel.

Una dintre facilităţi este şi faptul că oaspeţii vor fi transferaţi de la aeroport la hotel, dacă dorim acest lucru, scutindu-ne de o altă bătaie de cap.

La Centrul de evenimente sunt mai multe posibilităţi de a alege între mai multe săli de conferinţe, fiecare cu specificul şi panorama ei, vom privi Bucureştiul de la etajul 9, aşa că, atunci când ne plictisim, putem arunca o privire pe geam. (Sper că ştii de glumă!)

imagepanorama_1_0cupola

Pentru pauzele binemeritate din timpul conferinţei, putem savura o cafea la Café Times, cafeneaua hotelului, unde putem lua şi micul dejun.

promo_block_2.jpg

Mă gândesc că ar fi bine ca, după conferinţă, să luăm masa în restaurantul hotelului,  „Good Old Times”, care, cu toate că te trimite cu gândul la trecut, este unul modern şi cu un meniu bogat şi rafinat, unde precis va fi ceva pe placul oaspeţilor noştri.

Large promo 2.jpg

Să vezi, suntem foarte aproape de mai multe atracţii bucureştene, să-ţi spun doar câteva: Palatul Parlamentului, Centrul Istoric, Mall-ul, Muzeul Satului. Putem merge să le vizităm pe jos, sau putem face un tur al oraşului, organizat chiar de către hotel.

Ce zici, oare şefii vor fi de acord cu locaţia evenimentului aleasă de mine?

Mai stăm o zi în Bucureşti, dar rezervarea se poate face foarte bine şi online. Ar fi bine să ne grăbim, agenda hotelului este deja foarte plină, poate totuşi se va găsi şi pentru noi o dată potrivită, şi care să-i mulţumească pe cei mai mulţi dintre participanţi.

Am scris acest articol pentru Spring SuperBlog 2016.

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă din Munţii Apuseni

Flori cu suflet

Dragă Gina,

Cu puțin timp în urmă îți povesteam despre călătoria noastră  la București, plină de peripeții.   Să știi că nici continuarea poveștii nu e de lepădat, așa că, având puțin timp liber, m-am gândit să-ți povestesc ce a mai urmat.

Cum îți spusesem, totul se aranjase până la urmă, arătam din nou ca scoși din cutie pentru nunta pe care o așteptam cu emoție, tot ce ne mai lipsea erau niște flori, care să reprezinte exact ceea ce simțeam pentru  miri: gingășie, bucurie, inocență și multă iubire.

În timp ce stăteam pe o bancă în parc așteptându-l pe soțul meu, mi-am amintit o întâmplare foarte neobișnuită și misterioasă de pe Camino de Santiago, de acum câțiva ani.

Era o zi foarte caldă, ca aproape toate zilele de vară în Spania. Ana, o fată din Croația și cu mine, ne târam la propriu picioarele prin praful drumului, eram pe Meseta, o zonă greu de străbătut, nu numai din cauză că era doar suișuri și coborâșuri nesfârșite, dar era și extrem de monotonă, lanuri de grâu cules sau care mai unduiau în vânt, oriunde îți întorceai privirea.. .Fusese și continua să fie o zi ce parcă nu se mai sfârșea, mai aveam doar câțiva kilometri de mers pe jos până la primul adăpost pentru pelerini, dar parcă se tot lungeau, parcă erau din elastic.

Soarele ne ardea la propriu, eram transpirate și parcă înaintam printr-o saună, când un izvor și o bancă au apărut parcă din senin, pentru a ne scoate din starea de semitopire în care intrasem de o vreme. După o baie la picioare și împrospătarea proviziilor de apă, am pornit din nou la drum, am reușit să trecem dealul, iar de cealaltă parte ne aștepta un peisaj de basm, un lan de floarea soarelui ce râdea cu mii de fețe de un galben perfect.

Râdem și noi ca doi copii ce au primit jucăria ce și-o doreau demult, ba chiar alergăm spre lanul ce ne zâmbește… la propriu? Nu ne vine să credem, dar, chiar la marginea lanului, o floarea-soarelui cu ochi și gură, zâmbește cu adevărat. Parcă ar fi vie, îi facem mai multe poze, pentru a vedea dacă efectul se păstrează. Ne gândim că, poate, cineva care se plictisea a sculptat fața florii, dar privind mai atent, mai este una mai departe în lan, așa că, s-ar putea să fie chiar niște… flori zâmbărețe.

Ana e foarte fericită, îmi spune că întotdeauna a știut că florile au suflet și o viață foarte misterioasă, lucru pe care încep și eu să-l cred acum.

Vântul care-mi suflă prin păr, mă aduce cu picioarele pe pământ și în timpul prezent,  de fapt Ștefan ar trebui să apară dintr-o clipă în alta, încă nu am cumpărat flori și nici nu știu cum vom face asta în timp record.

Tocmai când începeam să-mi fac griji, iată-l pe soțul meu, cu un zâmbet ce i se întinde pe toată fața, parcă e floarea-soarelui de care tocmai îmi adusesem aminte în liniștea parcului.

  • Ei, ai rezolvat cu mașina?
  • Am rezolvat nu numai cu mașina, ci și cu florile. Mi-a spus cineva de la service despre o florărie online , care ne va rezolva toate problemele. E o florărie care livrează flori în București.
  • Ești sigur că fac buchete de flori frumoase? Știi bine că e o ocazie foarte specială.
  • Da, uite le poți alege din aceste imagini. Și pe urmă sunt trimise cu un curier de flori.

Cos de lux cu crini si orhidee imperialaCosulet raza de soareCosulet trandafiri rozCosulet pastel ruginiu

  • Într-adevăr, sunt atât de frumoase, încât nu mă pot hotărî.
  • Am prevăzut asta, așa încât am ales eu, așa, comanda de flori va ajunge exact la timp.
  • Mulțumesc, m-ai scutit de mari emoții.

După cum vezi, încă nu am ajuns la nuntă, dar am avut o mulțime de peripeții. Ești curioasă să vezi ce s-a mai întâmplat? Poate-ți mai scriu zilele următoare.

Am scris acest articol pentru Spring SuperBlog 2016.

Manuela Sanda Băcăoanu, o moață din Munții Apuseni.

Vacanță la Paris

Draga mea prietenă,

Știu că nu ți-am mai scris de un car de ani, dar sunt atât de entuziasmată de cadoul pe care tocmai l-am primit de la soțul meu, încât neapărat trebuia să-ți împărtășesc și ție bucuria mea. Sunt extrem de încântată, fiindcă datorită CND Turism voi avea ocazia să revăd Parisul,  orașul pe care cu ani în urmă l-am vizitat „în fuga calului”, sau, ca să mă exprim mai modern, „pe repede înainte”.

Îţi mai aminteşti de peripeţiile noastre? Făceam un circuit cu trenul prin Europa, pe harta celor de vizitat figurând şi Oraşul  Luminilor. Aveam cazare o noapte la un hotel de tip „Inn”, dar, când am urcat în tren la Torino, habar nu aveam că de la Chambery acesta devine TGV (train grande vitesse), adică o ia la picior cu o viteză care pentru noi, românii, pe atunci era aproape supersonică. (Nu că acum trenurile din România ar fi câștigat ceva la viteză, de acum 10-12 ani…) Dar să revenim la oile noastre, vorba francezului. Cert este că, în loc să ajungem la Paris a doua zi dimineața, așa cum ne propusesem și cum ar fi fost normal cu un tren la fel de normal, am ajuns doar în câteva ore. La ora 11 din noapte, poposeam în gara Paris Lyon, fâstâciți și fără prea multe planuri pentru noaptea în curs, noi aveam cazare abia pentru noaptea următoare.Trebuia să ajungem în Ille de France şi asta era foarte complicat, cu Metro-ul vreo 12 staţii până în La Defense, un cartier foarte modern, cu clădiri ce împung norii (nu degeaba s-or fi chemând zgârie nori), apoi, de acolo cu un autobuz. Deoarece mersesem mai mult decât trebuia cu autobuzul de noapte care avea un alt traseu decât cel de ziua, foarte amabil, şoferul a oprit un alt autobuz, ce venea din sens contrar şi care ne-a adus până în apropierea hotelului.

Aici, ghinion pe toată linia, nu mai era nicio cameră liberă, tot ce am putut obţine, a fost să ne lăsăm bagajele la hotel şi… pe-aici ţi-e drumul. Era deja ora două noaptea când am hotărât să începem periplul nostru prin Paris, fiindcă nu aveam nimic altceva mai bun de făcut. Un părculeţ cochet şi bine luminat ne-a găzduit pentru vreo două ore, am mâncat, iar eu chiar am aţipit pe o bancă. Era început de septembrie, dar extrem de cald, puteai să stai doar în tricou, fără să simţi răcoarea nopţii.

Pe la 5,30, a început cu adevărat aventura noastră pariziană, începea să se lumineze de ziuă, aşa că puteam vedea locurile prin care treceam. Am ajuns pe cheiul Senei, chiar pe podul unde îndrăgostiţii îşi pecetluiesc dragostea, cu lacăte ce atârnă greu. Am înţeles că acum au fost tăiate, atentau la siguranţa podului.

Când soarele devenise chiar călduţ, am ajuns în Jardins des Tuileries, unde eu am tras un mic pui de somn, pe un scaun, lânga lac, cu soarele bătându-mi pe faţă. Apoi, Arcul de Triumf,  Place de la Concorde, Louvre (unde am văzut doar o mică parte, picam de somn) şi într-un final ne-am întors la hotel, ca să ne odihnim un pic.

Adevărul este că eram atât de obosiţi după plimbarea noastră nocturnă, încât am dormit prea mult, până aproape la 6 seara, aşa că am văzut Notre Dame de Paris doar pe dinafară, tocmai se închisese când am ajuns noi. În schimb, am ajuns la Turnul Eiffel în timp util, am stat la coadă vreo două ore şi am putut admira Parisul noaptea…

Vezi, de aceea acum vreau o vacanţă la Paris mai pe îndelete, atunci am văzut atâtea lucruri într-o singură zi, încât în capul meu toate erau de-a valma.

Aşa că profitând de ofertele turistice  ale CND Turism, vom avea în sfârşit o vacanţă adevărată la Paris.

Oferta este foarte bună, aşa că ţi-o recomand şi ţie.

Bineînţeles, avem planuri mari, pentru anul viitor ne-am gândit să mergem într-o vacanţă exotică, undeva unde neam de neamul nostru nu a ajuns, poate în Asia, sau în America. Oricum, avem mai multe posibilităţi, rămâne doar să ne gândim care să fie oferta specială ce o vom alege.

Sinceră să fiu, mie mi-ar plăcea să revăd şi Veneţia, mi-a plăcut când am fost acolo, cu toate că ne-am rătăcit de câteva ori pe străduţele înguste, foind de turişti.

VacanteSpeciale.ro-Venetia

Am scris acest articol pentru Spring SuperBlog 2016.

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă din Munţii Apuseni

 

 

 

Degeaba ţi-ai pus părul pe bigudiuri!

Yeee! Mergem la nuntă, la Bucureşti. Mare agitaţie, mare! Ultimele pregătiri mă lasă aproape fără suflu, nunta e astăzi, aşa că plecăm de acasă devreme, ca să ajungem la timp.

Sunt mulţumită că am trecut pe la coafor, manichiuristă, cosmetică, arăt trăznet în noua mea rochie şi mă simt bine când soţul meu îmi aruncă pe furiş priviri admirative.

Drumul va dura câteva ore, dar nu cred să fie ceva care să-mi tulbure buna dispoziţie, toate au mers ca pe roate până acum. Tot „pe roate” sper să mergem şi în continuare, până la nunta pe care o aştept cu emoţie, încă de anul trecut.

Se luminează de ziuă, cerul e foarte limpede, niciun nor călător nu „murdăreşte” albastrul ce e încă destul de incert, dar umbrele nopţii se destramă rapid, lăsându-ne să ne bucurăm de o zi perfectă (sau, cel puţin, aşa credeam eu la această oră matinală).

E deja ora 9, mai avem destui kilometri, dar suntem în grafic. Începe să fie cald, neobişnuit de cald pentru acest sfârşit de mai, lucru care mă duce cu gândul la un film ce l-am văzut în liceu: „Prea cald pentru luna mai”. Nu-mi mai amintesc nimic din acel film, doar titlul a rămas cumva agăţat între circumvoluţiunile creierului meu, care de multe ori scoate la iveală frânturi de amintiri din prima copilărie. Mi se pare ciudat că tocmai acum mă gândesc la asta, dar îmi dau seama care este motivul, e tot mai cald, iar soţul meu, nu ştiu din ce motiv, nu porneşte aerul  conditionat auto.

  • De ce nu dai drumul la aerul condiţionat? Mor de cald, încep să mă topesc, simt cum îmi curge transpiraţia pe şale, iar rimelul şi rujul încep să se topească.
  • Păi, ştii, am uitat să fac igienizarea aerului conditionat auto, iar acum, dacă-l pornesc, n-ai vrea să simţi acel miros al aerului conditionat pe care-l degajă instalaţia cu freon auto.
  • Încearcă, totuşi, să vedem dacă rezist. Ştiu că voi inhala milioanele de bacterii ce s-au instalat ca la ele acasă în instalaţia de aer condiţionat, dar, s-ar părea că nu am de ales. Ooo, nu, opreşte!
  • Ce să opresc? Maşina?
  • Opreşte tot ce se poate opri, maşina, ca să iau o gură de aer curat, aerul condiţionat ca să nu mai inspir mirosul ăsta infect şi…

După o scurtă pauză în mijlocul naturii, viaţa nu mai pare chiar atât de imposibilă, dar asta doar până când urcăm din nou în maşină.

  • Ştii ce? Deschide geamurile din spate, prefer să stau în curent, decât în mirosul ăsta insuportabil.

Probabil trebuia să mă gândesc de două ori înainte de a spune asta, dar acum, e deja prea târziu. Părul meu, proaspăt coafat, arată de parcă tocmai a ieşit din uraganul Katrina, rujul mi s-a şters în bună măsură, iar sub ochi, am două dâre de rimel. Arăt ca o sperietoare  pusă în porumbişte la Cuca Măcăii, nu ca doamna elegantă ce urcase în maşină cu puţin timp în urmă. Pot plânge în voie, nimic nu mai poate strica imaginea ce mă priveşte cu disperare din oglinda maşinii. Sunt tot eu, dar în niciun caz femeia ce se pregăteşte să meargă la o nuntă simandicoasă. „Vaai, ce mă fac?!” Mă lamentez doar în gând, soţul meu e mai pleoştit decât un cauciuc aflat pe pană de două zile.

  • Am o idee, zice el puţin înviorat, uite, putem rezolva toate problemele noastre în timp util. Eu voi merge cu maşina pentru reincarcare freon, şi  igienizare aer conditionat auto, ocazie cu care va dispărea şi acest insuportabil   miros aer conditionat, iar tu, vei merge la coafor şi-ţi vei reface coafura care, fie vorba între noi, este cam extravagantă în acest moment.
  • Îmi vine să-l pup, dar nu vreau să-l murdăresc cu câte toate curg de pe mine, aşa că-i zâmbesc doar larg şi cobor din maşină, exact în faţa unui coafor. El va merge ca să rezolve problema aerului conditionat auto,

iar ziua noastră va fi din nou senină, la propriu şi la figurat.

https://i2.wp.com/super-blog.eu/wp-content/uploads/10482571_666113850139056_6095877084033985180_n.jpg

10456250_666288216788286_737479852280129340_n

Ei, cam aşa a fost călătoria noastră la Bucureşti… Te pup, tu,  fată!

Am scris acest articol pentru Spring SuperBlog 2016.

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă din Munţii Apuseni

Casa bunicilor – cum a fost şi ce-a ajuns

Se spune adesea că „omul sfinţeşte locul”, lucru foarte adevărat şi în cazul casei din această poveste, care are peste 100 de ani după ştiinţa mea, este din lemn şi necesita o grabnică renovare în sensul schimbării acoperişului, deoarece fiecare ploaie aducea cu sine multe emoţii şi plimbări în pod, pentru a mai plasa nişte lighene în locuri strategice, unde apa curgea în voie prin vechiul acoperiş.

A fost necesară şi înălţarea  acoperişului, deoarece casa se află într-o curbă, iar camioanele, luând-o prea strâns, au avut de mai multe ori ocazia să agaţe streaşina.

Cam aşa arăta casa în 2010:

Doar florile o mai făceau să arate cât de cât prezentabil.

Zis şi făcut, după ani în şir de economii, iată şi momentul în care ne despărţim de vechiul acoperiş, fără niciun regret, cel puţin din partea mea. Proiectul era doar atât: înlocuim acoperişul. Să vezi şi să nu crezi, după ce acesta a fost înălţat, în pod a apărut un spaţiu foarte mare, care până atunci nu fusese niciodată folosit cum se cuvine, doar pentru a depozita vechituri.

În acel moment, am hotărât să duc renovarea până la capăt şi să aduc vechea casă la standarde moderne.

Acum arată ca în imaginile de mai jos, a fost reabilitată şi din punct de vedere termic, nu numai ca şi aspect, iar asta se simte. Consumul de lemne al centralei s-a redus, cu toate că acum e încălzită toată casa, nu numai jumătate, cum era înainte de reabilitare.

 

La exterior, am folosit ca şi izolaţie polistiren de 10 cm, peste care a fost montată plasă, a fost tencuit, iar la suprafaţă s-a aplicat tencuială decorativă.

Peretele dinspre vest, unde bate ploaia, l-am îmbrăcat în gresie care imită piatra.

Acum începem izolarea casei şi în interior, la mansarda ce a apărut în urma montării acoperişului nou.

Acoperişul este de tip Lindab, sub ţiglă fiind montată folie şi un rînd de scândură. Urmează ca sub această scândură să mai fie montată vată bazaltică de 10 cm, alt rând de scândură, apoi rigips de 1,25 cm, plasă şi tencuială.

Sper ca pentru Spring SuperBlog 2017 să am imagini cu interiorul mansardei.

Aş vrea să fac rost de un certificat energetic 

care să ateste că acum avem o casă mult mai bine izolată decât în urmă cu trei ani.

Pentru aceasta, e nevoie să apelez la serviciile unui auditor energetic,

un specialist care să confirme acest lucru. Sper ca preţul unui audit energetic, să nu coste „cât o casă”.

Pentru vară, atunci când centrala pe lemne nu e necesară, am montat o instalaţie solară pentru încălzirea apei menajere, care este deosebit de eficientă. Cu un bazin de 120 l, face faţă nevoilor unei familii de 3-4 peroane, furnizând apa caldă. Bazinul este izolat termic, aşa că, dacă mai rămâne apă nefolosită de pe o zi pe alta, aceasta este fierbinte încă la prima oră, înainte de a răsări soarele.

Visul meu este să montez o instalaţie de preîncălzire a apei din centrală, aşa încât consumul de lemne să scadă şi mai mult. Mai este încă mult de lucru, atât la interior cât şi la exterior, dar, „cu răbdarea treci marea”.

Am scris acest articol pentru Spring SuperBlog 2016.

Să vă fie bine, şi la vară cald!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă din Munţii Apuseni