Arhivele lunare: februarie 2019

Felicitări, doamna Kovesi!

După atâtea zile, luni, ani, în care politica românească nu mi-a adus nicio bucurie, iată că a venit vremea ca o femeie adevărată să arate lumii întregi că cinstea şi profesionalismul nu pot fi date la o parte de intrigile de culise ale unor borfaşi ajunşi întâmplător la cârma ţării.

Acum e momentul ca şobolanii să părăsească corabia, dar eu zic că ar fi mai bine să fie prinşi şi să plătească pentru toate relele pe care le-au făcut de-a lungul anilor.

Oameni de nimic, cu creierul cât o nucă, au făcut tot posibilul să distrugă această ţară , doar ca să-şi umple ei buzunarele, un dezastru la care o naţiune întreagă privea cu teamă, un hău ce se căsca în faţa noastră, are acum ocazia să se închidă şi să-i înghită pe autorii lui.

Să sperăm că puterea procurorului şef european este destul de mare, încât să facă ordine şi curăţenie într-o ţară ce, din fericire, mai aparţine Uniunii Europene, nemernicii n-au putut s-o scoată afară şi s-o alipească altor puteri.

FELICITĂRI, DOAMNA LAURA CODRUŢA KOVESI, SUNTEŢI O LUPTĂTOARE CARE NE-A ARĂTAT CĂ VICTORIA POATE FI OBŢINUTĂ IMPOTRIVA VOINŢEI CORUPŢILOR ŞI HOŢILOR DIN PROPRIA ŢARĂ!

De acum, poate răsare soarele şi pe strada noastră!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă cu Apusenii pe tălpi

Clujul… un „rahat de oraş”?

Citeam ieri nişte comentarii foarte acide referitoare la oraşul nostru şi nu mă pot abţine să nu răspund.

Am înţeles că totul a pornit de la postarea unei mame cu trei copii, care nu găsea o chirie ieftină în Cluj, iar o altă persoană de sex feminin, pe nume Alexandra, o compătimea, în acelaşi timp exprimându-se în termeni foarte duri la adresa Clujului.

S-ar părea că avem „un rahat de oraş”, cu „un rahat de mall” şi un centru demn de milă, foarte urât şi neprimitor.

Dragii mei, frumuseţea stă în ochii privitorului, aşa că în acest sens, mă abţin de la comentarii.

Despre faptul că în Cluj chiriile sunt mari… ce să spun? Înainte de a pleca în lume cu trei copii după tine, poate ar fi bine să te interesezi ce-ţi poate oferi oraşul în care vrei să te muţi. Iar dacă vii în Cluj pentru că ai auzit că aici se câştigă bine, poate mai întâi ar trebui să-ţi găseşti un loc de muncă, iar dacă acesta-ţi oferă destui bani cât să consideri că te descurci, abia atunci să-ţi cauţi chirie.

Da, este un oraş scump, poate cel mai scump din ţară, dar noi îl iubim aşa cum este, s-ar părea că e şi cel mai iubit oraş din ţară. Suferim noi, clujenii de un patriotism local, care ne face să credem că oraşul nostru-i cel-mai-cel.

Asta nu înseamnă că viaţa în Cluj este mult diferită de cea din oraşele mai mici, tot serviciu-cumpărături-acasă este şi traseul nostru zilnic. Avem operă, teatre, săli de cinema, dar  la proteste am fost cel mai des în ultimii ani.

Ce vă opreşte pe dumneavoastră, locuitorii celorlalte oraşe sau sate ale României să faceţi din fiecare dinte acestea „cel mai iubit”?

Nu e aşa mare scofală să trăieşti în Cluj, nu ne petrecem timpul la mall şi la distracţii, cred că vin mai des să le viziteze cei ce locuiesc în alte oraşe.

Dar, pe de altă parte, nu mi-aş dori să locuiesc în altă parte, asta din pricină că e oraşul pe care-l cunosc şi-l iubesc încă din vremea adolescenţei, am crescut şi ne-am dezvoltat împreună.

Alexandra ne ameninţa cu o invazie a celor ce li se spune că Clujul este un Paradis. Să poftească, dar, după cum se spune în Biblie, mulţi chemaţi, puţini aleşi. Nu cred că noi, locuitorii Clujului, merităm să fim împroşcaţi cu atâta ură şi dispreţ de către cineva care „n-a putut trece gardul” şi priveşte doar dinafara cetăţii.

Clujul este un oraş ca oricare altul, dar fiind unul universitar, cu facultăţi de valoare, mulţi absolvenţi rămân aici, ceea ce face ca nivelul cultural al oraşului să fie  foarte ridicat.

Se poate trăi bine în Cluj, dar trebuie să ai un loc de muncă bine plătit.

Îmi pare rău pentru acea mamă cu trei copii, ca ea or mai fi multe altele, iar sfatul unora de a merge la Turda pentru o chirie mai mică, nu mi se pare lipsit de bun simţ.

Pe mine nu m-a auzit nimeni plângându-mă că nu mă descurc, dar în ultimii 30 de ani, am avut tot timpul două job-uri. Dacă vrei, poţi! Vorba unei reclame răsuflate.

Cam… asta ar fi.

Veniţi în Cluj, dar gândiţi-vă de două ori înainte de a face acest pas.

Să auzim de bine!

 

Ia uite, ce centru „de rahat” avem!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă cu Apusenii pe tălpi

Incontinenţa urinară – remediu util

Multe persoane, de sex feminin mai ales, se confruntă cu incontinenţa urinară, un simptom care nu este neapărat o boală ci o stare de moment, în care nu poţi să-ţi controlezi vezica urinară, dar care poate dispărea la fel cum a apărut.

Sfaturile medicilor sunt diverse, se recomandă suplimente alimentare, sunt chiar medicamente, dar eu aş vrea să dau două soluţii:

Prima ar fi gimnastica, e uşor de făcut, se poate efectua oriunde, în autobuz, acasă, la birou. În ce constă această gimnastică? Foarte simplu, în contractarea şi relaxarea ritmică a muşchilor pelvieni, cei care controlează micţiunea. Putem repeta de câte ori vrem, chiar în timp ce şeful ne dă o nouă lucrare de făcut.

A doua soluţie este să privim desenul din linkul de mai jos, în fiecare seară 3-4 minute, înainte de culcare.

Dacă folosim ambele metode, succesul este garantat.

 

Incontinenta urinara

Să fiţi sănătoase şi să aveţi o viaţă uşoară!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă cu Apusenii pe tălpi

9 Reguli pentru întărirea gândirii pozitive

 

Sunt reguli simple, pe care, dacă ne obişnuim să e aplică zilnic, viaţa noastră ia o nouă întorsătură.
1. Inlocuieste semnul minus cu semnul plus. Inlocuieste-l pe ” nu pot ” prin ” pot „. La sfarsitul zilei, in loc sa spui ” sunt obosit „, spune: ” trupul meu are nevoie naturala de refacere si simte bucuria acestei refaceri „. In loc de ” sunt sfarsit „, spune ” urmeaza un nou inceput „.
2. Evita in fata altora, propozitii care contin programari negative. Nu-i intimpina pe prieteni cu vorbe negative, de tipul: ” Vai, ce rau arati „, ci distinge, la oricine, trasatura lui pozitiva, motivul sau aspectul in care acela ar putea excela. Pe acela subliniaza-l.
3. Intareste-ti energetismul, caci gandirea negativa si depresia tin de un deficit energetic. Agresivitatea, tine si ea, de un deficit energetic, ca si nesiguranta si spaima de esec. Orice intarire a energetismului sporeste pozitivitatea gandirii. Si orice pozitivare a gandirii sporeste energetismul. Este ceea ce numim cerc vicios ( si el rezulta din purificarea cercului vicios ).
4. Ridica pragul de toleranta la frustare. Aceasta presupune un antrenamemnt sau o terapie contra ” mal-sevraj ” -ului ( termen provenit din limba franceza, avand sensul de rau-inarcat ). Se pare ca majoritatea oamenilor au fost ” rau intarcati ” de mame; de aici provin carentele de adaptare la real.
5. Controleaza-ti cele 1000 de trebuinte si incearca sa le restrangi. Cere mult de la viata, stiind sa te multumesti cu cat vine si continuand sa ceri mult de la viata.
6. Evita comparatiile care iti starnesc invidia. Evita comparatiile (cu semeni mai mult sau mai putin ilustri, cu semeni care sunt, mai mult sau mai putin, vedete ) care te deranjeaza, care te deprima. Fa numai acele comparatii din care sa vezi clar avantajele tale pe lumea asta.
7. Inlocuieste cuvantul ” superior ” ( care intretine rivalitate, stratificari, trufie, slava desarta ) prin cuvantul ” autentic „.
8. Intareste-ti psihologia de invingator sau mentalitatea de invingator. Multumire ferma, stabilitate emotionala, liniste launtrica, staruinta. Nu te mahni ca poti pierde batalii de etapa : cea finala conteaza. Aminteste-ti aforismul acesta: ” Reusita in viata este o parere. Dar o parere transformata in hotarire „. Mai aminteste-ti si aforismul urmator: ” Orice castig este un DAR, orice pierdere este o restituire „.
9. Formuleaza-ti o tinta de etapa ( pozitiva si pragmatica), dar o tinta de existenta ( pontifical inalta ): realizarea personalitatii, implinirea spirituala. Treptat da prioritate tintei de existenta.”

Pentru cei ce ştiu ce reprezintă imaginea, o frază pozitivă:

ACEST LAC ARE O APĂ LIMPEDE, CURATĂ ŞI BUNĂ DE BĂUT!

Să auzim de bine!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moață cu Apusenii pe tălpi

VENIŢI CU NOI, VĂ FURĂ ŞI PE VOI!

Am ajuns la protest pe la 18,45, când coloana de manifestanţi pornise deja spre Mărăşti, în frunte cu maşinile poliţiei, jandarmeriei şi un cordon de jandarmi. Am observat cu această ocazie, că jandarmii din Cluj au primit haine noi.

N-am făcut poze, ştie toată lumea cum arată o coloană de manifestanţi. N-am idee câţi am fost, poate vreo două mii, sau mai mulţi, în prima fază. Lume mai mult sau mai puţin odihnită la sfârşit de weekend, oameni care şi-au adus şi copiii, neavând cu cine să-i lase acasă, pe o temperatură nu tocmai prietenoasă, ne încurajam unii pe alţii, scandând lozinci antihoţie, antiguvern, antianalfabetă, antitudorel, antidragnea, dar projustiţie , prokovesi, pro… o viaţă adevărată şi în această ţară, în care oamenii deştepţi şi harnici să nu mai fie conduşi de hoţi şi de mişei.

Dacă s-ar ridica acum HOREA, ar zice:

DA PÂNĂ CÂND, MĂ, PÂNĂ CÂND?

Am avut un traseu mai lung decât altă dată, am mers pe Dorobanţilor, cu oprirea de rigoare în faţa tribunalului pentru a ne exprima acordul şi susţinerea pentru acţiunea magistraţilor împotriva legilor abuzive date de către un guvern oportunist.

Am ajuns până la strada Teodor Mihali din Mărăşti, tot invitându-i pe cei ce ne priveau de la balcoane şi ferestre (majoritatea cu becurile stinse):

HAIDEŢI CU NOI, VĂ FURĂ ŞI PE VOI!

S-ar părea că îndemnul nostru n-a avut prea mare impact, pe măsură ce traseul se lungea, tot mai pierdeam dintre manifestanţi. Nu zic că e uşor. Aţi încercat vreodată să mergeţi şi să strigaţi în acelaşi timp, cam trei (TREI) ore? E al naibii de greu, vă spun eu, care sunt antrenată. Dar, sunt momente în viaţă (noroc că nu prea multe), în care trebuie să uităm de EU şi să ne gândim la NOI.

În momentul în care suntem NOI, mulţi, entuziaşti şi hotărâţi, nimic nu ne mai poate sta în cale. Devenim un uriaş bulgăre de zăpadă, care, adunând zăpadă nouă şi proaspătă, mătură totul în cale, lăsând locul curat. Aşa trebuie să facem cu această ţară, să facem o curăţenie generală, să nu ne lăsăm împinşi afară din ea de nişte manipulatori nemernici.

Două fete erau cele ce prin portavoci păstrau ritmul scandărilor.

DOUĂ FETE! Au parte de tot respectul meu.

Şi ştiţi cine era primul din coloană, imediat după cordonul de jandarmi? Un om în scaun cu rotile.

Pentru dânsul, n-a fost prea greu să iasă din casă într-o duminică seara, să lase căldura căminului, televizorul şi eventualul păhărel. A ieşit în stradă fiindcă este un cetăţean responsabil, mai responsabil decât acei ce aseară au fost obosiţi, ameţiţi, puturoşi.

Dacă e vorba de ţara ta şi de viitorul copiilor tăi, care scuză poate fi valabilă? Aud?

Era bine trecut de ora 21 când am ajuns înapoi la clopot, obosiţi, dar mulţumiţi că noi măcar am făcut ceva. Putem merge la culcare cu sufletul împăcat.

VOI, CE-AŢI FĂCUT?

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă cu Apusenii pe tălpi

 

 

Ziua a XVI -a : 16 zile pentru o minune

Minunea suntem noi, cei ce devenim dacă urmăm acesti pași. Eu vă urez succes, curaj și străduință!

Ziua a saisprezecea
Comportamentul de reusita.
Seara, la culcare, sa nu rememorezi niciodata momente neplacute ale zilei incheiate. Nu ” rumega ” ganduri rele. La culcare, franele rationale sunt slabite, si atunci subconstientul primeste mai usor sugestiile si impresiile puternice. ” Rumegarea ” unui esec al zilei devine astfel un program pentru un nou esec. Daca prelungesti o mahnire, te programezi cu inca o mahnire.
Stopeaza aceasta tendinta, aminteste-ti ca esecul este doar o fata a nerabdarii si a orgoliului tau. Stopeaza, seara, orice emotie negativa, dand mintii o sugestie de intarire.
Stopeaza imaginatia sau obsesia cu privire la o intilnire viitoare.
Iata cum se procedeaza: daca a doua zi trebuie sa dai un raspuns important, daca se cere sa iei o hotarire capitala, e bine sa nu te framanti cum vei rezolva. Ci doar detasat de orice grija, sa rostesti cu calm: ” Iau decizii bune „. Fara sa te gandesti care decizie anume.
Intareste doar mintea cu incredere in sine, prin propozitia: ” Iau decizii bune „. Repet-o mai multe seri la rand. Deciziile care vor urma cu siguranta vor fi inspirate, in acord cu trebuintele reale ale fiintei tale.
Daca vrei sa imbunatatesti o trasatura de personalitate (vointa, eficienta, stapanire de sine, claritate mentala ), formuleaza sugestii simple, scurte, directe, totdeauna la timpul prezent. Subconstientul nu cunoaste alte timpuri.
Pastreaza o singura sugestie, o singura fraza – program – si nu o schimba 21 de zile. Ca program universal de recuperare a conditiei naturale puternice, repeta propozitia : ” Sunt calm, sunt cu desavarsire calm „.
Fa acest exercitiu 21 de seri la rand, ca rezultatul obtinut sa se fixeze si sa devina o achizitie permanenta.
Pe aceeasi cale poti introduce in inconstient un program privind scopurile tale imediate sau sugestii privind dinamica fiintei si contextul evolutiei tale, sugestii precum: ” Eu iau decizii bune „, ” Am claritate mentala „, ” Am stapanire de sine „.
Pentru o sugestie, programul este elaborat cu atentie la indicativ prezent ( inconstientul nu cunoaste alt timp sau mod verbal ), si tinand cont de logica paradoxala a psihicului abisal.
Astfel, pentru a contracara o afectiune contagioasa, elaborezi un program care sa corecteze mentalitatea ” statistica ” a omului: contagiunea este consecinta unei mentalitati statistice.
Sunt doua cai de a avea acces la inconstient. Una din exterior, de programare in alfa. Alta din interior, lasand inconstientul sa se rosteasca singur : prin suspendarea temporara a activitatii corticale si prin crearea starii de liniste. Dar asta este o experienta, nu se poate povesti.
Sugestii practice
Gandirea pozitiva si comportamentul de reusita
Parabola fratilor pacatosi. Doi frati au faptuit aceeasi greseala, cazand prada instinctelor. ” Biruiti de pofta curviei „, zice Patericul roman. Ei au primit, apoi aceeasi pedeapsa de indreptare : un an de recluziune.
Au fost inchisi in celule diferite. Au primit mancare cat sa traiasca, paine si apa, amandoi intocmai.
Dupa un an, fratii au fost eliberati.
Unul din ei arata ” galben la fata si uscat ca chipul mortului „, iar celalalt era vesel si rumen la fata ” ca si cum ar fi fost la o mare desfatare „.
Ei au fost intrebati cum au petrecut anul recluziunii, caci toti voiau sa afle de ce arata diferiti !
Cel care a iesit slab si galbejit a raspuns ca a rumegat ganduri amare, nu-i iesea din minte ca a gresit, il chinuia culpa, il obseda trecutul, il chinuia frica. Este un caz de ” gandire negativa „.
Cel care a iesit cu chipul rumen si luminos a spus ca in toata perioada recluziunii I-a multumit lui Dumnezeu ca i-a aratat lumina salvarii. Nu s-a gandit nici la esecul lui, nici ca este pacatos, nici la ceturile trecutului. A trait orice gand apasator, prin repetarea rugaciunii mintii in inima ( oratio mentis ). A stopat orice amintire traumatizanta. A stat mereu cu mintea indreptata spre divinitate si, de aici, au rezultat puterea si regenerarea.
Cine aprofundeaza sensul acestei intamplari are cheia gandirii pozitive.
Schimbarea filtrului afectiv.
Exista persoane care au tendinta sa selecteze din viata emotii negative, vad viata in negru. Ele au pierdut memoria binelui. Au numai memoria caderii.
Raul de care iti tot aduci aminte este un rau triplat. Aceste persoane spun mereu: ” Am numai ghinioane, am numai necazuri. Tot ce-i rau pe lume mi se intampla numai mie. Altora le merge bine, desi nu merita. Eu merit si nu am nimic. Mi se scarbeste de viata”. Asa spun aceste persoane.
Jeluirea este un mod de a fura energie de la altul. Cei care se folosesc practica un fel de vampirism energetic, adesea inconstient, fura energie, dar nu ca sa se intareasca, ci ca sa o risipeasca.
In acest caz este necesara ” schimbarea filtrelor negative „, mutatia gandului de la minus la plus, de la negativ la pozitiv.
Schimbarea atitudinii mentale. Asa incepe purificarea de negativitate.
Cum sa cauti partea buna a contextelor tale?. Prin gandirea pozitiva nu afirma ca raul exista, ci afirma ca tu esti tare in fata raului.
Gandirea pozitiva nu spune ca lumea este perfecta, ci spune ca putem fi tari in fata imperfectiunii lumii.

Să auzim de bine!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moață cu Apusenii pe tălpi

 

România oamenilor buni

Ieri veneam de la Cluj, și nu mică ne-a fost mirarea când am văzut că la izvorul de la Lunca Arieșului se întâmplă ceva. Ceva pozitiv, fiindcă de lucruri negative suntem sătui cu toții, am mai scris și eu în mai multe rânduri pentru a-mi exprima mâhnirea din pricina necivilizaților care iau apă de la izvor apoi lasă mizerie în împrejurimi, ba chiar urinează la câțiva metri distanță.

Acum însă e de bine, niște oameni cu suflet mare lucrau pentru a-i face izvorului o căsuță. Am oprit, eram curioasă cine sunt și cum de fac un lucru atât de minunat. Dialogul nostru a decurs cam așa:

  • Bună ziua, ce lucru frumos faceți aici! De unde sunteți?
  • De la Horea.
  • A, am văzut și pe la Horea, de fapt pe toată Transursoaia amenajări frumoase ale izvoarelor. Dar cine plătește? La întrebarea mea, oamenii se uită spre cer, iar unul zice:
  • Suntem voluntari.
  • Sunt și mai mirată acum, iaca, în România noastră, mai sunt oameni care chiar fac lucruri adevărate, fără a aștepta vreo plată în schimb. Am făcut apoi cunoștință cu preotul Ciprian Negrea și am aflat că este o acțiune a bisericii. Foarte frumos, mă bucur că în sfârșit moții încep să mute munții. Sper să pot muta și eu măcar o pietricică. Oricum, am rămas înțeleși că pentru lucrarea de lăcuire mă ofer și eu voluntar, asta mă pricep să fac. Se va înfrumuseța probabil și repara și aducțiunea de apă de la Sălciua. Clar, omul sfințește locul, iar când se adună mai mulți, nu poate ieși decât un lucru bun. Îi felicit din inimă pe cei care au inițiat această acțiune și, bineînțeles pe cei care au făcut ca un proiect să devină realitate.
  •  Sper din toată inima ca acei oameni răi care au tăiat și furat masa și băncile ce se aflau până acum vreo doi ani la izvor, să nu mai treacă în veci pe acolo, sau, dacă trec, să nu care cumva să se atingă de lucrarea făcută din suflet, pentru suflete, pentru ca atunci când un străin trece pe drum, să spună: ”Aici, trăiesc oameni gospodari!”

    Vă invit pe Valea Arieșului, una dintre cele mai frumoase destinații din România!

    Manuela Sanda Băcăoanu, o moață cu Apusenii pe tălpi

Ziua a XV-a: 16 zile pentru o minune

ZIUA ÎNSĂNĂTOȘIRII:

”Ziua a cincisprezecea
Dialog cu subconstientul despre vindecare si soarta buna.
O zi perfecta depinde de seara perfecta: o zi buna se cunoaste de cu seara. Mintea serii este lenesa si profunda, mai primitoare de sugestii decat mintea diminetii.
Inaintea somnului, trei sau cinci minute inainte de a adormi, mintea omului se afla in starea ” alfa „, in mod natural. Adica activitatea electrica a creierului isi incetineste ritmul, are un ritm de circa 8 – 12 cicli pe secunda:ritmul ” alfa „.
Starea alfa este propice pentru autoprogramare pozitiva. In aceasta stare, sugestia patrunde mai usor in inconstient. Iar daca a patruns acolo, ea devine actiune.
Viitorul are forma mintii tale. ” Mintea produce mereu modele ale viitorului „, constata psihiatrul Lewy. Daca ii dai mintii o fraza anume elaborata si o convingere, mintea produce din ele viitor, produce ziua de maine, produce situatii favorabile tie.
Controleaza acest proces de modelare prin cuvinte. Viitorul asculta de stari si propozitii.
Cand ai o maladie, sa repeti, in starea de somnolenta, pana adormi ( circa 3 – 5 minute ) fraza : ” Ma simt din ce in ce mai bine pe zi ce trece si din toate punctele de vedere ” ( metoda E. Cuoe ).
Repeta rar, calm, pana adormi. Fa acest lucru sapte seri la rand, iar pentru fixarea rezultatului, inca sapte + sapte seri la rand. Adormi cu aceasta fraza in minte, caci aceasta fraza a vindecat mii de persoane.

Nu pronunta numele bolii, caci subconstientul nu stie termeni medicali, nu stie nici macar ce inseamna ” gripa „. El preia numai sugestia insanatosirii. Si o implineste cu mare precizie. El este un factor de restabilire a conditiei naturale a fiintei, un mediator al bunei sorti.”

Eu am învățat aceste lucruri la cursurile de Silva, le-am experimentat și funcționează. Tot ce ai nevoie este perseverența. Aici spune să repeți practic 21 de zile. Eu spun că poți face asta de acum înainte, ăn fiecare seară.

Funcționează și cu lucruri materiale, nu numai pentru sănătate. Dar asta, poate într-un alt articol. Am descris o întâmplare de acest fel în cartea mea, ÎNTRE PĂMÂNT ȘI CER, PE CAMINO DE SANTIAGO.

Să auzim de bine!

manuela Sanda Băcăoanu, o moață cu Apusenii pe tălpi

 

Scoica Sf. Iacob, pe o clădire din Roşia Montană

În toamnă, când am fost de la Lupşa la Abrud pentru a găsi cel mai bun traseu pentru Camino de Santiago, am fost surprinsă să constat că în Roşia Montană, localitatea atât de controversată şi pe care mai-marii zilei vor s-o vândă la mezat în loc s-o transforme într-o perlă a turismului românesc, pe o clădire ce cu mulţi ani în urmă se chema „CASINĂ”, există simbolul Sf. Iacob. Da, la Roşia Montană era Cazino, unde oamenii, după ce munceau greu în mină pentru pepitele de aur, se duceau să le piardă la jocuri de noroc şi să le bea. Nu e treaba mea ce făceau ei atunci, ideea este că Roşia Montană este o localitate ce geme (la propriu şi la figurat) de istorie şi care nu merită să fie rasă de pe faţa Pământului din pricina lăcomiei, prostiei şi nelegiuirii unor figuranţi ce s-au trezit în roluri principale, fără a avea şi talentul necesar pentru a le juca aşa cum trebuie.

O mulţime de case de pe la anii 1800 atestă faptul că Roşia Montană era o localitate deosebit de prosperă, prosperitate care s-ar putea întoarce, dar cu ajutorul turismului de astă dată, curat, demn şi ecologic, fără a mai prăvăli un munte şi a otrăvi apele cu cianură.

Ca să nu mai vorbim despre faptul că aici există ceva unic în întreaga lume, galerii de mină de pe vremea romanilor, care se pot vizita.

Din acest motiv, sunt convinsă  că dacă Roşia Montană va fi pe harta Camino de Santiago, acesta va fi un pas important spre readucerea ei la viaţă şi spre reîntoarcerea locuitorilor plecaţi prin străini, mulţi plecând în Cer bolnavi de inimă rea, din pricina strămutării.

IMG_9272

Roşia Montană ne cere ajutorul nouă, oamenilor de rând. Guvernanţii sunt ocupaţi cu legile care-i scot din puşcării.

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă cu Apusenii pe Tălpi

 

Răutate, sau prostie?

Toată viaţa am fost convinsă că oamenii sunt în esenţă buni, că se nasc buni, dar fiind produsul societăţii în care trăiesc, s-ar putea ca la un moment dat să o ia pe alături şi să facă lucruri ce nu le stau în fire.

Mai trecând nişte ani peste mine, mi-am dat seama că există oameni care fac rău doar aşa, pentru distracţia lor de moment, fără a se mai gândi la urmări.

Vă voi relata o întâmplare adevărată, pe care mi-a povestit-o o prietenă. Era cu mulţi ani în urmă, când ea şi pe atunci prietenul ei (care între timp i-a devenit soţ), s-au întâlnit pe stradă cu un coleg de serviciu al prietenei mele. Erau tineri, frumoşi şi îndrăgostiţi.

A doua zi, colegul o întreabă dacă cel cu care era e prietenul ei, iar la răspunsul afirmativ, începe să-i povestească despre beţiile pe care le făceau împreună şi cum îl ducea acasă, mort de beat. Prietena mea face ochii mari, iar el „omul de bine”, îi mai descrie cum în ultima vreme doar suna la uşă şi-l lăsa acolo, de frica mamei prietenului… Putea fi totul adevărat, cei doi locuiau în acelaşi cartier.

Ce putea crede o fată tânără, din toate astea? Vedea cum iubitul ei nu bea deloc, dar acesta nu era un motiv de liniştire, poate de aceea nu bea, fiindcă dacă începe, nu se mai poate abţine?

Şi aşa, a trecut un an… Nimic din comportamentul de acum logodnicului nu arăta că ar avea patima beţiei, iar cum nimic nu este întâmplător, s-au întâlnit din nou cu persoana în cauză, fiind împreună şi cu alţi prieteni. Cei doi n-au dat niciun semn că s-ar cunoaşte, aşa că prietena mea şi-a luat inima în dinţi şi şi-a întrebat logodnicul dacă-l cunoaşte pe colegul ei. Acesta a negat vehement, apoi a aflat toată tărăşenia. S-a simţit puţin atins de faptul că nu-i spusese de la început de frământările ei, dar viaţa a mers înainte, acum au, de mulţi ani, o familie frumoasă şi prosperă.

Întâmplarea face ca, zilele trecute, prietena mea să stea din nou faţă în faţă cu colegul de demult, iar cum nu uitase ce-i făcuse acum mulţi ani, l-a întrebat de ce s-a comportat aşa. Răspunsul a fost unul total neaşteptat, pur şi simplu, fiindcă” era prea cu nasul pe sus şi voia să-i mai taie din avânt”. Serios? Sunt oameni care spun minciuni doar de dragul de a face rău, de a da peste cap viaţa cuiva? N-a negat, n-a spus că nu-şi aminteşte, pur şi simplu, a recunoscut că a fost gelos pe fericirea ei (nu cu aceste cuvinte). A făcut asta fără a avea vreun interes. Mă înspăimânt la ideea de ce pot face acest soi de oameni dacă vor să plătească o poliţă,când se comportă aşa, absolut gratuit.

Probabil fiecare are exemple de acest fel, aşa că nu mai insist.

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă cu Apusenii pe tălpi