Arhivele lunare: februarie 2019

Modă, sau manipulare?

În fiecare zi, suntem bombardaţi cu diverse reclame, noutăţi, constatăm că avem neapărată nevoie de lucruri despre care ieri nici nu ştiam că există…

Azi nu vreau să vorbesc despre acest soi de reclame, vor fi subiectul unui alt articol. Vreau să vorbesc despre marea manipulare care este MODA. Da, este un mod de a manipula oamenii, pentru a cumpăra iar şi iar, cârpe ce într-un an-doi se „demodează”, adică nu mai eşti „în trend” în caz că îndrăzneşti să le mai porţi.

Funcţionează mai ales la generaţiile tinere, la oamenii care, abia intraţi în viaţă, doresc să fie acceptaţi, să fie ca gaşca, dacă moda le cere să poarte pătrăţele, poartă pătrăţele, dacă le cere sa poarte pantaloni cu fundul la genunchi, aşa vor face.

Atâta timp cât moda nu aduce prejudicii sănătăţii, (poate doar peisajului ce eşti obligat să-l priveşti), n-am nimic împotriva ei. Dar când, pentru a fi la modă, rişti să te îmbolnăveşti, mă opun din toate puterile. Probabil vă amintiţi de moda de acum câţiva ani, cu buricul şi şalele goale (adică dezvelite) chiar şi iarna, la grade minus. Mi se rupea sufletul când vedeam fetele cum se zgribulesc în staţia de autobuz, trăgând în jos o geacă (scurtissimă), ce nu era în stare să acopere golul dintre bluza prea scurtă şi pantalonii cu talie joasă, peste care, nu de puţine ori, se mai lăfăia şi un strat de unturică din pricina presiunii pantalonilor cumpăraţi cu un număr mai mic decât necesar.

Vai de rinichii şi de ovarele lor!

Măi copii, voi vă uitaţi în oglindă? Iar dacă vă uitaţi, vă place ce vedeţi? Dacă arătaţi aşa cum am descris mai sus şi vă place, înseamnă că aveţi o problemă de percepţie.

Spre uşurarea mea, acea modă a trecut, dar a fost înlocuită de una îmbrăţişată şi de băieţi, de astă dată. Ia ghiciţi! Asta e şi mai „şic”, dacă mă pot exprima aşa: iarna, tenişi (cel mai cool) sau altă încălţăminte scurtă şi şosete aproape invizibile iar gleznele goale, învineţite de frig, sunt candidate sigure ale tuturor bolilor reumatismale, ştiute şi deocamdată neştiute.

Cum cobor din Zorilor dimineaţa pe jos, multe glezne de băieţi şi de fete am văzut iarna aceasta, de fiecare dată parcă mie mi se face frig. Mă gândesc la mamele lor, precis nu ştiu cum s-au încălţat odraslele, sau pur şi simplu, nu mai au ce le face. Acum, să fim serioşi, dacă asta vi se pare „cool” e problema voastră, mie mi se pare doar că arătaţi sărăcăcios, cu toate hainele „de firmă” ce le arboraţi şi smart-urile din care nu vă scoateţi nasul.

O să ziceţi: „Ce mai vrea şi baba asta? Să-şi vadă de ale ei!”

Asta voi şi face, mai ales că la 25 de ani, (sau mai devreme) veţi fi la mine, cu dureri de toate felurile, iar eu va trebui să vă repar, cu ajutorul terapiei Bowen.

Dragii mei, treceţi şi prin filtrul gândirii ceea ce vi se propune ca stil, trend, şi dracu mai ştie ce. Să arăţi oribil şi să te mai şi îmbolnăveşti pe deasupra, mi se pare culmea prostiei.

Să fiţi sănătoşi!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă cu Apusenii pe tălpi

Ziua a XIV-a: 16 zile pentru o minune

Cu răbdarea, treci marea:

„Ziua a paisprezecea
Ora conexiunilor astrale.
Adevarata iesire din singuratate este trairea, timp de o clipa, a conditiei de ” neuron ” din creierul spetei, al planetei. Cand o spui, pare un lucru ingenios. Dar cand o traiesti, este o reducere la zero a ego-ului, este o traire a sa si esti parte a oceanului care e speta umana.
Omul este mai puternic daca percepe amploarea conexiunilor sale pe pamant si-n eter, a legaturilor sale, energetismul teluric si cosmic.
Cunoscand conexiunile tale intime, fluide, cu ceilalti oameni si cu toata speta, diminueaza complexele psihice, diminueaza impulsul de a-ti sfasia semenul, diminueaza frica de tine si de altii, frica latenta care -ti consuma energia. Cum se face asta?
Mai inainte am indicat un exercitiu de ” luare de cunostinta „.
Daca prelungesti timpul exercitiului, vor aparea efecte noi si insemnate. Anterior, durata exercitiului a fost de circa 9 minute. Fa exercitiul seara. Ferm si agreabil, timp de 15 minute.
Mutand atentia de la grijile importante, la corpul ” neimportant ” (stiind ca grijile sunt expresia ego-ului, iar corpul este expresia atractiei universale).
Nu prelungi exercitiul peste 15 minute decat daca ai indrumator.
In general, dupa 10 minute apare senzatia de vastitate, de dilatare placuta a corpului si pierderea senzatiei de greutate fizica. Observa starea aceasta, dar nu te atasa de ea; pastreaza trezia si controlul perfect al schemei corporale.
Caci poate sa apara senzatia de dedublare, de ” iesire in astral „. Nu te lasa atras pe panta asta.
Un maestru zicea: ” Daca practicantul o ia spre cer, trage-l de picioare in jos „.
Tu faci experienta extinderii constiintei nu pentru a iesi din corp in univers, ci pentru a realiza ca trupul este chiar locul unde universul devine fiinta ta. Si astfel te intaresti.
Experimentele ” iesirii ” in astral sunt usoare, amagitoare si tin de copilaria ezoterica a omenirii. Tu alege sa faci experienta treziei perfecte, aducand pe pamant cele castigate in vazduh. ”

Fără comentarii.

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă cu Apusenii pe tălpi

Ziua a XIII – a: 16 zile pentru o minune

Strop cu strop se face baltă…

„Ziua a treisprezecea
Esecul este o forma a nerabdarii.
Postirea prilejuieste o incarcare energetica si o purificare. Mintea dobandeste claritate perfecta, trupul – suplete, tonusul psihic urca, aura e stralucitoare.
Cei care au viata de cuplu vor evita actul sexual in timpul postului. Un act sexual anuleaza rezultatele unui post de 21 de zile. De aceea, cei care nu au putut sa se abtina de la a avea contact sexual in post, sunt indemnati ca, dupa sarbatori, sa repete 21 de zile de postire.
Postul nu-i prilej de interdictii, nici de mortificare, ci un prilej de desteptare la minte, de observare ca omul, in general, este tentat sa acumuleze greseli si esecuri.
Ce este esecul?
Esecul este o forta a nerabdarii noastre. Postul este un exercitiu de rabdare, chemand in ajutor fie instinctul de conservare, fie pe Dumnezeu.
De altfel, intre Dumnezeu si instinctul de conservare este o continuitate perfecta   ( exprimata si prin atributul ” Atottiitorul „, conferit Supremului ). In ce priveste instinctul sexual, sa ai grija de doua prescriptii : moderatie si curatenie. Pe acestea sa le tii si dupa ce trece postul. Caci postul nu-i un accident calendaristic limitat acum la 40 de zile, ci este o scoala a schimbarii inimii si un antrenament spiritual.
De aceea nu-l vei resimti ca pe o constrangere, ci ca pe o actualizare a solutiilor de soarta buna. ”

Iar când posteşti (părerea mea), nu te îmbuiba cu caş de post, salam de post, cremvurşti de post şi cine ştie ce alte alimente care nu fac altceva decât să-ţi îngreuneze corpul, adăugând toxine suplimentare.

Hrana de post din străbuni, este destul de variată şi cea mai sănătoasă.

Acum, că urmează Postul Paştilor, cred că o aducere-aminte nu strică.

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă cu Apusenii pe tălpi

Lucruricaremăenervează (fără haştag)

Am auzit că domnul primar Emil Boc a pus la dispoziţia cetăţenilor Clujului o adresă de email, la care aceştia îşi pot trimite nemulţumirile şi enervările de zi cu zi, cu promisiunea că însuşi primarul le va răspunde.

Eu m-am gândit să scriu aici, poate mai sunt şi alţi oameni care ar dori să semnaleze diferite lucruri care nu le plac în urbea noastră.

Deoarece acest articol se vrea unul mai mult glumeţ decât vindicativ, voi enumera trei lucruri care mă enervează pe mine, n-o să mă leg de problemele mari ale Clujului, de gunoi şi de spitale, acestea sunt arhicunoscute, ne-am plictisit cu toţii de aceste subiecte, despre care doar se discută.

Bun, deci, ce mă enervează pe mine:

  1. Mă enervează faptul că la intersecţia străzii Zorilor cu Observatorului, s-a marcat o trecere de pietoni care te obligă să traversezi un spaţiu verde. Aveam o poză, dar nu ştiu ce-am făcut cu ea.
  2. Mă enervează că s-au schimbat sensurile de mers prin Zorilor. Când ieşi de la Profi, ai obligatoriu la dreapta, iar pentru str. Rapsodiei ar trebui să mergi vreo 50 de metri la stânga, apoi să virezi la dreapta. Strada e destul de largă pe cei 50 de m, poate fi lăsată cu dublu sens până la intersecţia cu Rapsodiei. În momentul de faţă, trebuie să ocoleşti mai bine de 500 de m ca să ajungi aproape de unde ai plecat: pe benzina/motorina noastră şi noxele pe care le oferim tuturor. Înlocuind semnul de obligatoriu la dreapta cu unul care arată că strada se înfundă spre stânga, s-ar rezolva problema.
  3. Mă enervează că atunci când apare autobuzul 35 în staţie, o voce suavă îţi zice : „a sosit LINIA 35, se îndreaptă spre…” Eu credeam că a sosit autobuzul, linia stă pe loc, este traseul. Mă rog, veţi zice că asta e o enervare de fiţe, dar tot de fiţe e şi când scrii „vau” şi „lau” şi „ţiau! şi… aşa mai departe? Că toate astea mă enervează de nu mai pot!
  4. MĂ DISPERĂ DE-A DREPTUL FAPTUL CĂ SUNTEM CONDUŞI DE PROŞTI, HOŢI ŞI PENALI, dar degeaba îi spun asta domnului Boc (Această frază s-a scris singură, eu n-am nicio vină.)

Ei, s-aveţi o zi aşa cum meritaţi, după inima şi sufletul vostru!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă cu Apusenii pe tălpi

Ziua a XII -a: 16 zile pentru o minune

Hai, că nu mai este mult! Aceasta mi se pare cea mai frumoasă zi.

”Ziua a douasprezecea
Initierea in terapia iertarii.
Exercitiul iertarii se practica la apusul soarelui. Foloseste energia finalului de zi pentru cel mai important exercitiu al optimizarii tale.
Nu te culca niciodata apasat de neiertare. Sa nu ramana in mintea ta, peste noapte, cel neiertat. Tot ce ramane neiertat in tine se transforma in program negativ si produce, in viitor, rau.
Adversitatea este o impuritate, n-o pastra in tine, dizolv-o. Asadar, ierti pentru tine, nu pentru altul. Ierti ca sa dizolvi un focar patogen.
Boala este o informatie despre incatusare. Cand ierti un adversar, te eliberezi de el – tu rupi lantul ( cea mai dura legatura este intre victima si calau ). Ierti ca sa programezi mintea serii cu sanatate.
Mania iti sparge aura corpului, iertarea o face stralucitoare.
Esti in picioare, cu fata spre fereastra. Deschide bratele, larg. Macar odata pe zi deschide bratele. Spune in gand: ” Sunt deschis si receptiv la bogatia lumii „.
Concentreaza-te pe ideea ca tu protejezi si hranesti, cu energia ta, spatiul din jur: orasul tau, apoi Romania, Europa, Planeta?
Expira lung. La expiratie expulzezi din mental ca ” tu esti tu „. La inspiratie te umpli de multumire si incredere in tine. Apoi ramai fara ganduri, cu sentimentul ca protejezi.
Cea mai buna iertare este sa faci binele. Sa trimiti un gand bun catre ei. Tu esti ei. Repeta fraza: ” Sunt usor, sunt tot mai usor „. Ca si cum, iertand, te despovarezi de o greutate. ” Ma eliberez iertand, ma dezleg, sunt usor „.
Sa folosesti bine asfintitul. Iertand, tu arzi negativitatea din trupul tau actual si din soarta.
Adevarata iertare este sa faci un dar celui iertat. Este o ofranda.
Bratele si trupul tau fac simbolul unei cruci, iar crucea e paradigma cosmosului; pentru om este imbratisare, hranire, protejarea semenilor.
Daruieste ca sa ierti. Evoca mental pe cel iertat si daruieste-i gandul insanatosirii, al unei bune sorti. Nu-i un dar simbolic, e chiar real; gandul construieste, participa la arhitectura vibratoare a semenului tau si, mai departe a lumii. Gandul iertarii aduce armonie, iar tu vei locui intr-o lume armonioasa.
Gandul e mai puternic decat fapta. ”

Iertați-i pe prieteni, dar, mai ales, pe dușmani!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moață cu Apusenii pe tălpi

 

Ziua a XI-a: 16 zile pentru o minune

să vedem ce mai urmează:

”Ziua a unsprezecea
O solutie impotriva suferintei de a trai.
Exista 64 de remedii impotriva suferintei. ” Luarea de cunostinta ” este primul remediu, adica constientizarea. Si daca incepi sa-l practici corect, consecvent si continuu vei fi scutit de celelalte 63 de remedii.
” Luarea de conostinta ” este mutarea atentiei de la grijile tale spre corpul tau, de la grijile mari si insemnate la neinsemnatul corp.
Grijile sunt expresia ego-ului.
Corpul este exprimarea vibratiei universale. ( ” Materia este un ritm, substanta este o frecventa ” ).
Luarea de cunostinta se practica astfel:
– Te asezi ferm si stabil pe un scaun ( sau mai bine pe un taburet, dar niciodata pe un fotoliu), caci coloana vertebrala trebuie sa fie dreapta, fara efort, iar genunchii sa fie ceva mai jos de osul iliac, sau cel mult la acelasi nivel – niciodata genunchii sa nu fie mai sus decat nivelul bazinului.
– Mainile impreunate in poala, cu stanga peste dreapta, pentru ca stanga antreneaza, prin legare, emisfera din dreapta: emisfera cerebrala a tacerii, a rugaciunii, a intelegerii ” psi „.
– Capul trebuie sa fie drept. Ochii deschisi, dar lasati oblic in jos, privind ca si launtric.
In pozitia aceasta, ramai nemiscat cel putin doua minute si treizeci de secunde. In acest timp, te concentrezi pe ordinea corpului tau, adica fixezi mental, rand pe rand, coloana pe care o tii dreapta, si partile corpului, pazind stabilitatea lor.
Alte doua minute si treizeci de secunde te concentrezi pe fluxul respiratiei, devii martor al respiratiei tale.
Inca doua minute si treizeci de secunde pastrezi mintea pura, fara nici un gand. Apoi pendulezi usor bustul de cateva ori, spre stanga si spre dreapta, dupa care te ridici si faci cativa pasi prin camera.
Acest exercitiu, atat de simplu, are putere de linistire si de incarcare energetica, activand pulsul vietii. ”

Manuela Sanda Băcăoanu,  o moață cu Apusenii pe tălpi

 

Reciclarea selectivă – un basm fără happy-end

Imaginea de mai sus este una comună, o poți vedea prin toate localitățile, sate și orașe deopotrivă.

Partea proastă este însă că o inițiativă care ar fi trebuit să ducă la civilizarea comunităților, s-a împotmolit la jumătatea drumului. Ieri am început curățenia de primăvară și aveam o mulțime de hârtii de aruncat. M-am dus să verific dacă este loc în tomberonul dedicat acestui scop, dar, spre  mirarea mea, era plin cu pet-uri și pahare din plastic, probabil deversate de restaurantele din apropiere. La fel arătau tomberoanele pentru plastic și metal.

Cum nu-mi place să las lucrurile nelămurite, am sunat o persoană oficială, ca să-mi dea și mie un răspuns la situația constatată. Ceea ce am aflat, m-a lăsat cu buza umflată: nimeni, niciodată nu vine să golească/ducă tomberoanele, ele stau acolo de ani de zile, fără rost și fără speranță.

Să înțeleg că în toate localitățile se întâmplă așa? De ochii lumii, reciclăm, dar, de fapt, nimic nu s-a schimbat.

De vreun an de zile, în cartierul în care locuiesc, la Cluj, s-au montat tomberoane pentru reciclare selectivă. Începând din acel moment, am pus un sac mai mare de gunoi sub chiuvetă, iar în el punem tot ce nu putrezeste: plastic, metal, hârtie. În vechea găleată de gunoi, strângem doar gunoiul menajer care s-ar putea transforma în compost.

Să mă bați, că n-as mai putea să fac altfel. Dacă merg cumva la cineva acasă și văd gunoiul amestecat, mi se pare că nu e deloc în regulă.

Așa facem și la Lupșa, tot ce poate deveni compost ia drumul grădinii și se transformă în pământ fertil.

Nici nu vreau să vă spun cât de necăjită am fost ieri, când, venind spre Cluj, am văzut din nou malurile Arieșului inundate de pet-uri și alte plasticuri înfiorătoare.

DE CE?

De ce nimănui din țara asta nu-i pasă de ceea ce lăsăm copiilor și nepoților noștri? Aici nu e vorba doar despre autorități, ci de fiecare dintre noi, de mine și de tine, ( de mine nu, că eu nu fac așa) cei care zilnic murdăresc fața Pământului cu nenorocitele lor de ambalaje.

Mă gândesc din ce în ce mai serios să mă angajez la Garda de Mediu. Dacă oamenii nu se pot civiliza cu vorba bună, precis amenzile îi vor face mai receptivi la tot ceea ce înseamnă natură și bun-simț.

Doar comuniștii vorbeau despre ”lupta omului cu natura” C…t! Cu natura nu te lupți, că te învinge de fiecare dată. Cu natura trebuie să trăiești în mod amiabil, s-o iubești, iar atunci te iubește și ea pe tine!

 

Să fiți sănătoși și cu capul pe umeri!

Hai, pa, că m-ai enervat, popor indobitocit!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moață cu Apusenii pe tălpi

Păşind prin spinii trandafirilor : fragment dintr-un roman aflat în durerile facerii

 

Capitolul  al XX – lea

 Miracol

 

Sunt din nou acasă, acolo unde mergem de câte ori ne este greu. Ce bine este când mai avem la cine să mergem, când cineva drag ne aşteaptă şi face tot ce-i stă în putinţă, doar ca să ne fie nouă bine.

Convalescenţa mea merge bine, cu fiecare zi mă simt mai în putere, iar vestea că am pierdut din nou anul nici nu mi se pare atât de groaznică, e important acum să mă pun pe picioare, apoi, voi mai vedea.

David a terminat între timp facultatea şi s-a străduit să ia repartiţie undeva în Ardeal, lângă  un oraş universitar, pentru ca eu să-mi pot termina facultatea. Nu ştiu de ce  n-a vrut să rămână în Bucureşti, ar fi putut să ia un post prin apropiere, dar nu l-am mai bătut la cap, voi merge acolo unde este şi el, ce rost are să-mi mai fac probleme acum?

Deocamdată sunt acasă, parcă ultimii ani nici n-ar fi fost, am aproape 22 de ani, dar am trăit cât alţii în 50. Sunt măritată a doua oară, cu şanse minime de a mai avea copii, după un avort care m-a lăsat sleită de puteri şi cu sufletul îmbătrânit.

  • Tata ţi-a luat bilet la băi, acolo poate o să-ţi revii, cine ştie? Mama intră în cameră cu veşnica ei tavă cu bunătăţi, iar vestea pe care mi-o aduce mi se pare bună, măcar din punct de vedere al schimbării peisajului.
  • Da, staţiunea aceasta este vestită, poate va face şi pentru mine ceea ce a făcut pentru alte femei… Deocamdată însă, nu mă grăbesc. Mai am doi ani de şcoală, ani pe care i-am pierdut cu bolile mele. Trebuie să mă pun pe picioare şi abia apoi mă gândesc la copii. Deocamdată, prioritară este facultatea. Mă voi transfera la toamnă.
  • Sigur, sigur, dar nu strică să fii şi sănătoasă, eu la asta mă gândeam, bate mama în retragere. Văzând că nu sunt în cea mai bună dispoziţie, face stânga-mprejur şi închide uşa fără niciun zgomot. A avut ea grijă atunci când am venit acasă să-l pună pe tata să ungă toate uşile, ştie că încă din copilărie mă deranja scârţâitul lor plângător.

***

Sunt la staţiune. Voi sta aici toată vara, sunt internată într-un soi de sanatoriu. Îmi place foarte mult, sunt la munte, înconjurată de păduri, în fiecare dimineaţă, sub geam vine o mică pasăre cântătoare, care-mi înseninează întreaga zi. Stau într-o cameră nu prea mare împreună cu încă două femei, toate avem aceeaşi problemă, vrem să facem copii, dar nu putem. Lucreţia şi Mariana sunt mai în vârstă, adică sunt trecute de 30 de ani, mie mi se par aproape bătrâne. Ce le mai trebuie copii, dacă n-au făcut până acum?

Suport cu stoicism toate tratamentele şi procedurile, strâng din dinţi când e nevoie, dar nu mă dau bătută. Aşa facem toate, sunt curioasă dacă şi bărbaţii ar face la fel, în cazul în care rolurile s-ar inversa. Mă cam îndoiesc de asta, ei se plâng şi când se lovesc la un deget, d-apoi să nască şi să crească nişte copii. Dumnezeu a ştiut foarte bine ce face când a lăsat asta în seama femeilor, bărbaţii ar fi putut, cel mult, să se plângă şi s-ar fi aşteptat să li se ridice câte o statuie pentru fiecare faptă de glorie, cum ar fi naşterea şi alăptarea.

Ca să nu mai vorbim despre marea nenorocire când femeia nu face copilul de sexul dorit. Bineînţeles că tot timpul sexul dorit este cel masculin, dar aş vrea să-i văd pe ei, pe masculi, trăind într-o lume fără femei… Cred că toate lucrurile ar fi slinoase, peste tot ar mirosi a bere iar râgâitul ar fi la loc de cinste. Doamne, ce gânduri nu-mi dau pace, tocmai azi, când vine David în vizită. Ia să mă fac eu frumoasă, că-mi vine soţiorul, nu ne-am văzut aproape de-o lună, trebuie să arăt cât de cât prezentabil, să fac faţă noilor provocări, am auzit că are colege de muncă tinere. Iar el, inginer stagiar cu nevasta plecată la sanatoriu, e numai bun de vânat… Taci, opreşte-te! Ce te tot bagi? Azi vreau să mă bucur de întâlnirea cu David! Punct. Sau… punct şi virgulă? De ce mă tot gândesc la prăpăstii, când eu, de fapt, trebuie doar să mă fac bine, să plec de aici şi să încep o viaţă nouă?

  • Sofia, la poartă, te caută cineva – îşi bagă capul pe uşă o pacientă din camera alăturată.
  • Am zburat, mulţumesc, îi răspund peste umăr şi mă grăbesc pe scări, nu fără a mă gândi la păţania care m-a adus de fapt aici. Uite, acum trebuia să mă bucur de copilul meu, nu să fac tratamente de fertilitate. O singură clipă de neatenţie mi-a furat câteva luni din viaţă, un an de facultate şi, cel mai grav, copilaşul pe care-l purtam în pântec. Ca să nu mai vorbim despre faptul că putea să-mi ia chiar viaţa.
  • Sofia, uitasem cât de frumoasă eşti! Cu un buchet de trandafiri albi în braţe, David mi se pare în lumina amiezii cel mai frumos bărbat pe care l-am văzut vreodată. Îi sar în braţe şi ne pierdem într-un sărut prelung, care aş vrea să ţină o veşnicie. Nu-mi dădusem seama că-mi lipseşte atât de mult, până în clipa în care l-am văzut stând acolo, un bărbat bine, un bărbat care este al meu şi care a venit să mă vadă. O mare fericire mă inundă, sunt convinsă că n-am greşit măritându-mă cu el, nu-mi doream ca altcineva să fie în locul lui, în acest moment. Mă îndepărtează puţin cu blândeţe ca pentru a mă vedea mai bine, iar ochii lui îmi spun că mă iubeşte, că eu sunt femeia lui şi numai a lui, că aşa va fi în vecii vecilor. Lăsăm bagajele şi trandafirii la poartă şi plecăm să ne plimbăm pe aleile parfumate, presărate din loc în loc cu bănci, pentru cei internaţi şi pentru vizitatori. Mă simt de parcă am fi la prima întâlnire, nu mă mai satur să-l privesc şi-l văd cu alţi ochi, cu ochi de femeie matură de acum, nu de copiliţă cu mofturi şi idei preconcepute.
  • Mi-a fost tare dor de tine, Sofia!
  • Atunci, de ce n-ai venit mai demult? Sunt aici de aproape o lună…
  • Ştiu, ştiu, dar am vrut să iau prima chenzină, să am banii mei, ca să nu mai fiu nevoit să cer de acasă. Mă înţelegi, nu-i aşa? De acum, eu voi avea grijă de tine, nu mai trebuie să iei bani de la ai tăi. Abia aştept să te întorci, deocamdată vom sta la un cămin de nefamilişti, dar am o promisiune că voi primi o locuinţă de serviciu, turuie el, iar eu îl privesc de parcă ar fi soarele ce tocmai a răsărit de după deal.

Ciripind ca două păsărele pe o creangă, ne afundăm tot mai mult în pădurea primitoare, iar iarba mătăsoasă parcă e anume făcută pentru noi, îndrăgostiţii de acum şi de când lumea, Romeo şi Julieta moderni, ce nu vor să moară înainte de a trăi, înainte de a se înfrupta din bucuriile vieţii. Mângâierile lui n-au fost niciodată atât de pasionale, iar din străfundurile mele n-am simţit până acum atâta dorinţă, atâta dor neostoit care până acum fusese doar un somn  latent, iar acum izbucnea la suprafaţă ca un vulcan încins, a cărui lavă mă arde şi mă ridică la cer, cânt cu îngerii şi mă zbat cu demonii, am toată viaţa înainte, dar parcă am murit de o mie de ori, înviind de fiecare dată, mai puternică şi mai frumoasă. Ne revenim după o vreme, privind iarba culcată de vârtejul trupurilor noastre tinere, ne privim zâmbind, iată, aceasta trebuie să fie dragostea adevărată, iar noi suntem doi norocoşi, fiindcă am descoperit-o. Îmi odihnesc capul pe pieptul lui şi-mi spun că nimic rău nu se mai poate întâmpla, simt fericirea aproape material, e ca un văl abia perceptibil ce ne acoperă pe amândoi şi ne face să fim unul, să respirăm şi să ne bată inimile la unison. E clipa noastră magică, unică şi irepetabilă, dar, în acel moment, credeam că o putem prelungi la nesfârşit.

  • Sofia!
  • Da!
  • Te iubesc, te iubesc cum n-am iubit şi n-o să mai iubesc pe nimeni vreodată!
  • Te iubesc cum iubeşte floarea-soarelui astrul zilei, la fel ca ea, te voi urmări toată viaţa…
  • A mea, sau a ta?
  • Ce contează? Voi fi mereu umbra ta, lumina ta, sclava şi regina ta. Până la sfârşitul veacurilor…
  • Ai devenit melodramatică, dar îmi place, îmi place la nebunie… Mai vreau, mai vreau clipe ca aceasta, doar noi doi şi…
  • Ssst! Vine cineva pe alee. Haide, repede, să fugim!

N-am privit în urmă, dar dacă nu mă înşelasem, iar cineva venea pe alee, putea să vadă doi tineri alergând, în timp ce, din fugă, îşi aranjau veşmintele ce le atârnau în mod ciudat.

 

Dacă v-a plăcut „cântarea”, v-o mai cânt, dar altăoară… vorba poetului.

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă cu Apusenii pe tălpi

Boabele de soc

O altă minune a naturii pe care o găsim pe toate drumurile, la îndemâna tuturor şi uşor de cules, este socul. Modestele bobiţe au proprietăţi curative în multe afecţiuni, după cum veţi vedea mai jos. Să nu uităm de siropul de soc al bunicii, care, pe vremuri, ocupa un loc de cinste în cămara cu bunătăţi. Materialul de mai jos nu este scris de mine.

„Fructele negre ale verii

 BOABELE DE SOC

Fructele negre, crescute in subsuoara padurii, ascund in faptura lor fragila si delicata uriase rezerve de sanatate: boabele dulci si zemoase de mure, afinele brumate, fructele dulceag-amarui ale socului nu asteapta decat sa fie culese si puse in cos. Sa pornim, asadar, intr-o noua calatorie pe cararile verii, pentru a descoperi comorile pe care natura ni le ofera in mod gratuit. Pentru inceput, periplul nostru porneste de la cele mai modeste, dar si cele mai puternice dintre ele, si anume, fructele socului.

    Fructele de soc (Sambucus nigra)

Mai putin cunoscute decat suratele lor, fructele negre ale socului au o putere vindecatoare cu totul deosebita. In urma cu cateva sute de ani, cand campiile si dealurile noastre erau acoperite de codri adanci si neumblati, aceste fructe erau la mare cinste, fiind un leac pentru bolile cele mai indaratnice: de la incuierea pantecelor si pana la bube rele sau otravire. Apoi, treptat, traditia s-a pierdut, iar taina lor a mai ramas cunoscuta doar catorva vindecatori populari. Oamenii nu au mai avut incredere in aceste bobite cu gust nu foarte placut, ba chiar a aparut credinta ca sunt otravitoare. Intrucat eu le-am descoperit virtutile in practica cotidiana, ma grabesc sa le recomand. Dar sa nu anticipam si sa aflam mai intai cateva lucruri despre recoltarea si prepararea fructelor de soc.

    Sucul de fructe de soc

Se culeg fructe de soc ajunse la maturitate, care trebuie sa fie negre la culoare (nu rosietice, rosii-violacee ori verzi, deoarece sunt purgative drastice) si dulci la gust. In maximum 24 de ore de la recoltare, se spala foarte bine, se zdrobesc cu o furculita pana devin ca o pasta, care apoi se pune intr-un tifon curat si se stoarce cu mana. Se va obtine un suc inchis la culoare si avand un miros care aduce aminte de afine, cu efecte terapeutice exceptionale (restul de fruct care ramane dupa stoarcere poate fi folosit la dulceata ori gem).
Sucul de fructe de soc se administreaza cu un sfert de ora inainte de masa, pe stomacul gol – 5 linguri la adulti si 3 lingurite la copii. Este un leac foarte util in curele de vara de dezintoxicare.

    Tinctura de fructe de soc

Se culeg fructele de soc care nu au ajuns complet la maturitate, care au o culoare rosie spre violet, din care se prepara un suc, dupa aceeasi metoda descrisa mai sus. Acest suc va fi combinat apoi in proportia l :1 cu alcool – un pahar de suc este amestecat cu un pahar de alcool alimentar de 900 -, dupa care se pune in sticle mici, inchise la culoare. Acest preparat are o actiune de dezintoxicare extrem de puternica, asa cum arata studiile stiintifice. Se administreaza la inceput o singura lingura pe zi, la ora 18:00, iar daca organismul permite, se creste doza pana la 4 linguri pe zi, luate in doza unica, la ora amintita. Preparatul se dilueaza intr-o jumatate de cana de apa si se bea pe stomacul gol. Doza se mareste in functie de reactia tranzitului intestinal: daca acesta devine foarte intens inca de la prima lingura, atunci doza nu se mareste; in caz contrar, se poate ajunge si la 4 linguri pe zi.

    Fructele de soc uscate

Ciorchinii cu fructe ajunse la maturitate (adica foarte inchise la culoare, moi si dulci la gust) se pun la uscat la soare, cu fructele orientate in sus, asa incat sa piarda cat mai multa apa dintr-o data, sub actiunea razelor solare. Dupa uscare, fructele se scutura de pe ciorchine si se pun in pungi de hartie, care se pastreaza in locuri uscate. Prin macinarea cu rasnita electrica de cafea, din fructele de soc uscate se obtine o pudra cu proprietati tamaduitoare, foarte mult asemanatoare cu cele ale afinului.

 

    Cateva recomandari terapeutice

Obezitate, ingrasare – se face o cura de lunga durata cu tinctura de soc. In prima zi se ia l lingurita, la ora 18:00; a doua zi se iau 2 lingurite la aceeasi ora s.a.m.d., pana in ziua a saptea, cand se ajunge la 7 lingurite luate odata. Se mentine aceasta doza vreme de 30 de zile. Dozele progresive se iau pentru a nu crea un soc tranzitului intestinal, care va fi foarte mult accelerat, la fel ca si diureza si procesele de eliminare in ansamblu. Daca pe masura ce se creste doza apare o diaree puternica, se iau in completare 2-3 lingurite pe zi de pulbere de scoarta de stejar sau de iarba de coada-racului, iar daca diareea persista, atunci se intrerupe tratamentul. In legatura cu efectele acestui preparat in cura de slabire, este ilustrativa experienta pe care am avut-o in urma cu patru ani, cand am fost solicitat sa ajut o domnisoara in varsta de 21 de ani, care avea probleme mari cu greutatea. Avea o inaltime medie (1,67 m), 78 de kg si niste forme cel putin impozante, iar tratamentele facute pana atunci nu dadusera nici un rezultat. I-am recomandat sa elimine carnea, sa manance foarte multe cereale integrale si sa ia tinctura de boabe de soc. A trecut aproape o luna si prietenul meu C., de profesie farmacist, mi-a spus ca fata aceea frumoasa pe care am consultat-o a mai comandat tinctura de soc. N-am stiut despre ce fata frumoasa era vorba, asa ca am asteptat putin in farmacie ca sa vad cine este persoana, atunci cand va veni sa-si ia tinctura ceruta. Ei bine, fata aceea cu inceput de obezitate, cu tenul incarcat si un mers greoi devenise de nerecunoscut. Silueta se conturase extraordinar, scazuse in greutate aproape 10 kilograme, iar starea ei de spirit era mai optimista ca oricand. Tratamentul a constat numai in cura de cereale si in acea tinctura de boabe de soc, in care am capatat de atunci o incredere foarte mare.
    Acnee, eczema alergica – se ia l lingurita de tinctura de fructe de soc in jumatate de pahar cu apa, de 3 ori pe zi, pe stomacul gol. Tratamentul se face minimum 3 luni, pentru ca procesele de dezintoxicare sa fie complete. Pe parcursul tratamentului se elimina din alimentatie carnea, zaharul si produsele cu aditivi alimentari, care au un rol extrem de nefast in aceasta categorie de afectiuni.
    Psoriazis, boli de piele grave – se face o cura de 30 de zile cu tinctura de boabe de soc, administrata in doze progresive, de la l la 7 lingurite zilnic, ca in cazul obezitatii. Este un tratament drastic, care va accelera foarte mult procesele de dezintoxicare, favorizand vindecarea acestor boli.
   Reumatismul, guta – se face un tratament de lunga durata cu tinctura de fructe de soc. O lingurita diluata in jumatate de pahar de apa se ia de 3 ori pe zi, inainte de masa. Tratamentul dureaza minimum 60 de zile si se incepe in ultimele saptamani de vara, pentru ca efectele maxime sa fie in lunile octombrie-noiembrie, cand aceste afectiuni au de obicei manifestari acute. Cele mai puternice efecte s-au inregistrat in reumatismul cronic degenerativ.
    Constipatie, constipatie cronica – in urma cu multi ani, cand abia incepusem sa deslusesc tainele ierburilor de leac, am intalnit o doamna in varsta de 60 de ani, care de mai bine de 40 de ani suferea de constipatie cronica, incercase, dupa cum mi-a declarat, toate tratamentele naturiste si alopate, romanesti si straine, dar fara nici un rezultat. Pe langa aceasta constipatie capatase si o lista impresionanta de boli, incluzand o dermatoza rebela, o tulburare endocrina majora si niste simptome anxioase depresive. Era curioasa daca puteam sa-i ofer si eu un tratament pe care sa nu-1 fi incercat inca. I-am dat un flacon cu tinctura de boabe de soc. Dupa doua saptamani, m-am intalnit din nou cu acea persoana, care efectiv nu-si revenea din uimire si bucurie. Si avea si de ce – pentru prima oara dupa patruzeci de ani, procesele de eliminare erau din nou normale, o parte din simptomele afectiunilor de care suferea disparusera, iar starea ei psihica se imbunatatise simtitor. Acest caz a fost primul dintr-o serie mult mai lunga de persoane cu constipatie rebela care s-au vindecat cu acest preparat. De altfel, despre fructele de soc imature, preparate sub forma de tinctura, aveam sa aflu ca sunt unul dintre cele mai nenocive si mai puternice purgative si dezintoxicante din flora noastra.
    Intoxicatii diverse – se ia o doza de soc de 2-3 linguri de tinctura de fructe de soc diluata intr-o cana de apa, iar a doua zi se incepe un tratament constand in 3 linguri de preparat luate zilnic, in otraviri si intoxicatii grave, pana la ajungerea intr-o unitate medicala specializata, se provoaca purgatie prin administrarea aceleiasi doze de soc, de 2-3 linguri. Tratamentul este contraindicat in toxiinfectiile alimentare cu manifestari diareice, precum si persoanelor cu diaree cronica.
    Tulburari hormonale diverse – cura de lunga durata cu tinctura de fructe de soc are efecte exceptionale mai ales in cazul afectiunilor endocrine care apar corelat cu tratamentul medicamentos abuziv. Se ia 1/2 -1 lingura de tinctura diluata in jumatate de pahar cu apa dimineata, pe nemancate si aceeasi doza seara. In cazul chistului ovarian si al ovarelor polichistice, fibromului uterin si mastozei, in special atunci cand acestea sunt asociate cu constipatia, acest tratament are o eficienta exceptionala, mai ales daca este asociat cu o cura cu extract de muguri de zmeur (Rubus idaeus) (50 de picaturi, de 3 ori pe zi).
Cancerul – s-a constatat ca mai mult de 75% din cei care ajung sa sufere de aceasta cumplita maladie se confrunta – fie ca isi dau seama, fie ca nu – cu constipatie cronica, care perturba grav procesele naturale de eliminare a toxinelor, precum si cele de asimilare si de reglaj endocrin. O cura de l luna, in care se iau 3 lingurite de tinctura de fructe de soc pe zi, are un efect de eliminare a toxinelor extrem de benefic atat in tratarea bolii canceroase, cat si pentru prevenirea ei.
    Bolile psihice – din punctul de vedere al medicinei traditionale romanesti, dar si a altor popoare din Germania si pana in India, tulburarile si bolile psihice apar atunci cand efectiv nu mai suntem capabili sa eliminam emotiile negative si tensiunile interioare, care ajung sa se acumuleze si – pur si simplu – sa „explodeze” in noi. Practicantii medicinii psihosomatice moderne, care cauta sa elucideze legaturile dintre sanatatea fizica si cea a mintii, au remarcat la randul lor ca marea majoritate a pacientilor cu probleme psihice sufera de constipatie cronica sau de afectiuni reno-urinare. Mai mult, prin normalizarea proceselor de eliminare a toxinelor fizice s-a constatat ca apare si o ameliorare extrem de evidenta a starii de echilibru interior. Din aceasta perspectiva, este explicabil faptul ca tratamentul cu tinctura de boabe de soc, descris anterior la tratamentul constipatiei, are in anumite cazuri de tulburari psihice efecte de-a dreptul miraculoase.
Pudra obtinuta din fructe de soc – din care se administreaza cate 3 lingurite pe zi – este excelenta ca mijloc de intretinere a sanatatii. Ea este, de asemenea, recomandata in tulburarile de vedere (inclusiv nocturna), in tulburari de tranzit intestinal, in avitaminoza si convalescenta.

Atentie!

Nu supradozati preparatele din soc. Fructele sunt foarte puternice, fiind mai degraba medicament decat aliment. Si, ca orice medicament supradozat, ingerat in cantitati mari – peste 200 g -, aceste fructe pot crea probleme. Simptomele intoxicatiei sunt: voma, arsuri la stomac, iritarea gatului, dificultati in respiratie, convulsii.
Tratamentul cu fructe de soc este contraindicat persoanelor cu diaree cronica sau acuta. Desi este unul dintre purgativele cel mai usor de tolerat (este mult mai putin iritativ decat crusinul), fructele de soc pot produce iritatii persoanelor cu colon sensibil.”

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă cu Apusenii pe tălpi

 

 

Ziua a X-a: 16 zile pentru o minune

Să vedem ce mai urmează:

„Ziua a zecea
Postirea nu inseamna infometare.
Cand incepe unul din posturile mari de peste an, sa va ganditi la exemplul lui Ioan de la Sihla. Ioan a fost un om cu studii, dar a vazut ca scolile nu dau solutia traitului, si a ales calea linistii.
Prin calea linistii launtrice (numita si isihia), el a dobandit puteri miraculoase, intre care citirea perfecta a gandurilor si caldura vitala permanenta.
Intr-o zi de iarna, in Postul Craciunului, el a fost intrebat daca nu ii este frig descult si dezbracat. Ioan a raspuns: ” Eu sunt cetateanul Muntilor Carpati si Domnul are grija de mine. Nu simt frigul, nici arsita, nici foamea, nici setea, nici alta nevointa pamanteasca „.
Acest om ( a carui viata o stim din Patericul roman ) a obtinut aceste daruri prin post si rugaciune, cele doua ” aripi ” ale vietii sporite.
Ioan a lasat un mesaj in privinta vietii alimentare: el observa ca fiecare etapa a evolutiei spirituale este insotita si determinata de o imbunatatire a regimului alimentar, dinspre intunecat spre lumina, dinspre cruzimea lacomiei spre inteligenta si smerenia meselor simple si usoare.
Duceti astfel, postul, gandindu-va ca postirea nu inseamna infometare, ci regandirea hranei, si o atitudine sufleteasca imbunatatita.
Postul nu-i slujire, ci prilej de corectare a unor obiceiuri alimentare gresite.
Si invatarea meditatiei, si sentimentul de recunostinta, amintirea ca painea este simbolul timpului divin: astfel te programezi, la masa, cu atribute divine, iar mancarea devine prilej de trecere de la biologic la spiritual.
Si postul de cuvinte, faptuit prin evitarea asprimii si prin pastrarea tacerii.
Mananca atat cat sa nu-ti refuze pofta de meditatie.
Daca dupa masa ai pofta de meditatie, ai mancat adevarat. ”

Să vă fie de folos!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă cu Apusenii pe tălpi