Arhivele lunare: februarie 2019

Ziua a XV-a: 16 zile pentru o minune

ZIUA ÎNSĂNĂTOȘIRII:

”Ziua a cincisprezecea
Dialog cu subconstientul despre vindecare si soarta buna.
O zi perfecta depinde de seara perfecta: o zi buna se cunoaste de cu seara. Mintea serii este lenesa si profunda, mai primitoare de sugestii decat mintea diminetii.
Inaintea somnului, trei sau cinci minute inainte de a adormi, mintea omului se afla in starea ” alfa „, in mod natural. Adica activitatea electrica a creierului isi incetineste ritmul, are un ritm de circa 8 – 12 cicli pe secunda:ritmul ” alfa „.
Starea alfa este propice pentru autoprogramare pozitiva. In aceasta stare, sugestia patrunde mai usor in inconstient. Iar daca a patruns acolo, ea devine actiune.
Viitorul are forma mintii tale. ” Mintea produce mereu modele ale viitorului „, constata psihiatrul Lewy. Daca ii dai mintii o fraza anume elaborata si o convingere, mintea produce din ele viitor, produce ziua de maine, produce situatii favorabile tie.
Controleaza acest proces de modelare prin cuvinte. Viitorul asculta de stari si propozitii.
Cand ai o maladie, sa repeti, in starea de somnolenta, pana adormi ( circa 3 – 5 minute ) fraza : ” Ma simt din ce in ce mai bine pe zi ce trece si din toate punctele de vedere ” ( metoda E. Cuoe ).
Repeta rar, calm, pana adormi. Fa acest lucru sapte seri la rand, iar pentru fixarea rezultatului, inca sapte + sapte seri la rand. Adormi cu aceasta fraza in minte, caci aceasta fraza a vindecat mii de persoane.

Nu pronunta numele bolii, caci subconstientul nu stie termeni medicali, nu stie nici macar ce inseamna ” gripa „. El preia numai sugestia insanatosirii. Si o implineste cu mare precizie. El este un factor de restabilire a conditiei naturale a fiintei, un mediator al bunei sorti.”

Eu am învățat aceste lucruri la cursurile de Silva, le-am experimentat și funcționează. Tot ce ai nevoie este perseverența. Aici spune să repeți practic 21 de zile. Eu spun că poți face asta de acum înainte, ăn fiecare seară.

Funcționează și cu lucruri materiale, nu numai pentru sănătate. Dar asta, poate într-un alt articol. Am descris o întâmplare de acest fel în cartea mea, ÎNTRE PĂMÂNT ȘI CER, PE CAMINO DE SANTIAGO.

Să auzim de bine!

manuela Sanda Băcăoanu, o moață cu Apusenii pe tălpi

 

Scoica Sf. Iacob, pe o clădire din Roşia Montană

În toamnă, când am fost de la Lupşa la Abrud pentru a găsi cel mai bun traseu pentru Camino de Santiago, am fost surprinsă să constat că în Roşia Montană, localitatea atât de controversată şi pe care mai-marii zilei vor s-o vândă la mezat în loc s-o transforme într-o perlă a turismului românesc, pe o clădire ce cu mulţi ani în urmă se chema „CASINĂ”, există simbolul Sf. Iacob. Da, la Roşia Montană era Cazino, unde oamenii, după ce munceau greu în mină pentru pepitele de aur, se duceau să le piardă la jocuri de noroc şi să le bea. Nu e treaba mea ce făceau ei atunci, ideea este că Roşia Montană este o localitate ce geme (la propriu şi la figurat) de istorie şi care nu merită să fie rasă de pe faţa Pământului din pricina lăcomiei, prostiei şi nelegiuirii unor figuranţi ce s-au trezit în roluri principale, fără a avea şi talentul necesar pentru a le juca aşa cum trebuie.

O mulţime de case de pe la anii 1800 atestă faptul că Roşia Montană era o localitate deosebit de prosperă, prosperitate care s-ar putea întoarce, dar cu ajutorul turismului de astă dată, curat, demn şi ecologic, fără a mai prăvăli un munte şi a otrăvi apele cu cianură.

Ca să nu mai vorbim despre faptul că aici există ceva unic în întreaga lume, galerii de mină de pe vremea romanilor, care se pot vizita.

Din acest motiv, sunt convinsă  că dacă Roşia Montană va fi pe harta Camino de Santiago, acesta va fi un pas important spre readucerea ei la viaţă şi spre reîntoarcerea locuitorilor plecaţi prin străini, mulţi plecând în Cer bolnavi de inimă rea, din pricina strămutării.

IMG_9272

Roşia Montană ne cere ajutorul nouă, oamenilor de rând. Guvernanţii sunt ocupaţi cu legile care-i scot din puşcării.

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă cu Apusenii pe Tălpi

 

Răutate, sau prostie?

Toată viaţa am fost convinsă că oamenii sunt în esenţă buni, că se nasc buni, dar fiind produsul societăţii în care trăiesc, s-ar putea ca la un moment dat să o ia pe alături şi să facă lucruri ce nu le stau în fire.

Mai trecând nişte ani peste mine, mi-am dat seama că există oameni care fac rău doar aşa, pentru distracţia lor de moment, fără a se mai gândi la urmări.

Vă voi relata o întâmplare adevărată, pe care mi-a povestit-o o prietenă. Era cu mulţi ani în urmă, când ea şi pe atunci prietenul ei (care între timp i-a devenit soţ), s-au întâlnit pe stradă cu un coleg de serviciu al prietenei mele. Erau tineri, frumoşi şi îndrăgostiţi.

A doua zi, colegul o întreabă dacă cel cu care era e prietenul ei, iar la răspunsul afirmativ, începe să-i povestească despre beţiile pe care le făceau împreună şi cum îl ducea acasă, mort de beat. Prietena mea face ochii mari, iar el „omul de bine”, îi mai descrie cum în ultima vreme doar suna la uşă şi-l lăsa acolo, de frica mamei prietenului… Putea fi totul adevărat, cei doi locuiau în acelaşi cartier.

Ce putea crede o fată tânără, din toate astea? Vedea cum iubitul ei nu bea deloc, dar acesta nu era un motiv de liniştire, poate de aceea nu bea, fiindcă dacă începe, nu se mai poate abţine?

Şi aşa, a trecut un an… Nimic din comportamentul de acum logodnicului nu arăta că ar avea patima beţiei, iar cum nimic nu este întâmplător, s-au întâlnit din nou cu persoana în cauză, fiind împreună şi cu alţi prieteni. Cei doi n-au dat niciun semn că s-ar cunoaşte, aşa că prietena mea şi-a luat inima în dinţi şi şi-a întrebat logodnicul dacă-l cunoaşte pe colegul ei. Acesta a negat vehement, apoi a aflat toată tărăşenia. S-a simţit puţin atins de faptul că nu-i spusese de la început de frământările ei, dar viaţa a mers înainte, acum au, de mulţi ani, o familie frumoasă şi prosperă.

Întâmplarea face ca, zilele trecute, prietena mea să stea din nou faţă în faţă cu colegul de demult, iar cum nu uitase ce-i făcuse acum mulţi ani, l-a întrebat de ce s-a comportat aşa. Răspunsul a fost unul total neaşteptat, pur şi simplu, fiindcă” era prea cu nasul pe sus şi voia să-i mai taie din avânt”. Serios? Sunt oameni care spun minciuni doar de dragul de a face rău, de a da peste cap viaţa cuiva? N-a negat, n-a spus că nu-şi aminteşte, pur şi simplu, a recunoscut că a fost gelos pe fericirea ei (nu cu aceste cuvinte). A făcut asta fără a avea vreun interes. Mă înspăimânt la ideea de ce pot face acest soi de oameni dacă vor să plătească o poliţă,când se comportă aşa, absolut gratuit.

Probabil fiecare are exemple de acest fel, aşa că nu mai insist.

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă cu Apusenii pe tălpi

Modă, sau manipulare?

În fiecare zi, suntem bombardaţi cu diverse reclame, noutăţi, constatăm că avem neapărată nevoie de lucruri despre care ieri nici nu ştiam că există…

Azi nu vreau să vorbesc despre acest soi de reclame, vor fi subiectul unui alt articol. Vreau să vorbesc despre marea manipulare care este MODA. Da, este un mod de a manipula oamenii, pentru a cumpăra iar şi iar, cârpe ce într-un an-doi se „demodează”, adică nu mai eşti „în trend” în caz că îndrăzneşti să le mai porţi.

Funcţionează mai ales la generaţiile tinere, la oamenii care, abia intraţi în viaţă, doresc să fie acceptaţi, să fie ca gaşca, dacă moda le cere să poarte pătrăţele, poartă pătrăţele, dacă le cere sa poarte pantaloni cu fundul la genunchi, aşa vor face.

Atâta timp cât moda nu aduce prejudicii sănătăţii, (poate doar peisajului ce eşti obligat să-l priveşti), n-am nimic împotriva ei. Dar când, pentru a fi la modă, rişti să te îmbolnăveşti, mă opun din toate puterile. Probabil vă amintiţi de moda de acum câţiva ani, cu buricul şi şalele goale (adică dezvelite) chiar şi iarna, la grade minus. Mi se rupea sufletul când vedeam fetele cum se zgribulesc în staţia de autobuz, trăgând în jos o geacă (scurtissimă), ce nu era în stare să acopere golul dintre bluza prea scurtă şi pantalonii cu talie joasă, peste care, nu de puţine ori, se mai lăfăia şi un strat de unturică din pricina presiunii pantalonilor cumpăraţi cu un număr mai mic decât necesar.

Vai de rinichii şi de ovarele lor!

Măi copii, voi vă uitaţi în oglindă? Iar dacă vă uitaţi, vă place ce vedeţi? Dacă arătaţi aşa cum am descris mai sus şi vă place, înseamnă că aveţi o problemă de percepţie.

Spre uşurarea mea, acea modă a trecut, dar a fost înlocuită de una îmbrăţişată şi de băieţi, de astă dată. Ia ghiciţi! Asta e şi mai „şic”, dacă mă pot exprima aşa: iarna, tenişi (cel mai cool) sau altă încălţăminte scurtă şi şosete aproape invizibile iar gleznele goale, învineţite de frig, sunt candidate sigure ale tuturor bolilor reumatismale, ştiute şi deocamdată neştiute.

Cum cobor din Zorilor dimineaţa pe jos, multe glezne de băieţi şi de fete am văzut iarna aceasta, de fiecare dată parcă mie mi se face frig. Mă gândesc la mamele lor, precis nu ştiu cum s-au încălţat odraslele, sau pur şi simplu, nu mai au ce le face. Acum, să fim serioşi, dacă asta vi se pare „cool” e problema voastră, mie mi se pare doar că arătaţi sărăcăcios, cu toate hainele „de firmă” ce le arboraţi şi smart-urile din care nu vă scoateţi nasul.

O să ziceţi: „Ce mai vrea şi baba asta? Să-şi vadă de ale ei!”

Asta voi şi face, mai ales că la 25 de ani, (sau mai devreme) veţi fi la mine, cu dureri de toate felurile, iar eu va trebui să vă repar, cu ajutorul terapiei Bowen.

Dragii mei, treceţi şi prin filtrul gândirii ceea ce vi se propune ca stil, trend, şi dracu mai ştie ce. Să arăţi oribil şi să te mai şi îmbolnăveşti pe deasupra, mi se pare culmea prostiei.

Să fiţi sănătoşi!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă cu Apusenii pe tălpi

Ziua a XIV-a: 16 zile pentru o minune

Cu răbdarea, treci marea:

„Ziua a paisprezecea
Ora conexiunilor astrale.
Adevarata iesire din singuratate este trairea, timp de o clipa, a conditiei de ” neuron ” din creierul spetei, al planetei. Cand o spui, pare un lucru ingenios. Dar cand o traiesti, este o reducere la zero a ego-ului, este o traire a sa si esti parte a oceanului care e speta umana.
Omul este mai puternic daca percepe amploarea conexiunilor sale pe pamant si-n eter, a legaturilor sale, energetismul teluric si cosmic.
Cunoscand conexiunile tale intime, fluide, cu ceilalti oameni si cu toata speta, diminueaza complexele psihice, diminueaza impulsul de a-ti sfasia semenul, diminueaza frica de tine si de altii, frica latenta care -ti consuma energia. Cum se face asta?
Mai inainte am indicat un exercitiu de ” luare de cunostinta „.
Daca prelungesti timpul exercitiului, vor aparea efecte noi si insemnate. Anterior, durata exercitiului a fost de circa 9 minute. Fa exercitiul seara. Ferm si agreabil, timp de 15 minute.
Mutand atentia de la grijile importante, la corpul ” neimportant ” (stiind ca grijile sunt expresia ego-ului, iar corpul este expresia atractiei universale).
Nu prelungi exercitiul peste 15 minute decat daca ai indrumator.
In general, dupa 10 minute apare senzatia de vastitate, de dilatare placuta a corpului si pierderea senzatiei de greutate fizica. Observa starea aceasta, dar nu te atasa de ea; pastreaza trezia si controlul perfect al schemei corporale.
Caci poate sa apara senzatia de dedublare, de ” iesire in astral „. Nu te lasa atras pe panta asta.
Un maestru zicea: ” Daca practicantul o ia spre cer, trage-l de picioare in jos „.
Tu faci experienta extinderii constiintei nu pentru a iesi din corp in univers, ci pentru a realiza ca trupul este chiar locul unde universul devine fiinta ta. Si astfel te intaresti.
Experimentele ” iesirii ” in astral sunt usoare, amagitoare si tin de copilaria ezoterica a omenirii. Tu alege sa faci experienta treziei perfecte, aducand pe pamant cele castigate in vazduh. ”

Fără comentarii.

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă cu Apusenii pe tălpi

Ziua a XIII – a: 16 zile pentru o minune

Strop cu strop se face baltă…

„Ziua a treisprezecea
Esecul este o forma a nerabdarii.
Postirea prilejuieste o incarcare energetica si o purificare. Mintea dobandeste claritate perfecta, trupul – suplete, tonusul psihic urca, aura e stralucitoare.
Cei care au viata de cuplu vor evita actul sexual in timpul postului. Un act sexual anuleaza rezultatele unui post de 21 de zile. De aceea, cei care nu au putut sa se abtina de la a avea contact sexual in post, sunt indemnati ca, dupa sarbatori, sa repete 21 de zile de postire.
Postul nu-i prilej de interdictii, nici de mortificare, ci un prilej de desteptare la minte, de observare ca omul, in general, este tentat sa acumuleze greseli si esecuri.
Ce este esecul?
Esecul este o forta a nerabdarii noastre. Postul este un exercitiu de rabdare, chemand in ajutor fie instinctul de conservare, fie pe Dumnezeu.
De altfel, intre Dumnezeu si instinctul de conservare este o continuitate perfecta   ( exprimata si prin atributul ” Atottiitorul „, conferit Supremului ). In ce priveste instinctul sexual, sa ai grija de doua prescriptii : moderatie si curatenie. Pe acestea sa le tii si dupa ce trece postul. Caci postul nu-i un accident calendaristic limitat acum la 40 de zile, ci este o scoala a schimbarii inimii si un antrenament spiritual.
De aceea nu-l vei resimti ca pe o constrangere, ci ca pe o actualizare a solutiilor de soarta buna. ”

Iar când posteşti (părerea mea), nu te îmbuiba cu caş de post, salam de post, cremvurşti de post şi cine ştie ce alte alimente care nu fac altceva decât să-ţi îngreuneze corpul, adăugând toxine suplimentare.

Hrana de post din străbuni, este destul de variată şi cea mai sănătoasă.

Acum, că urmează Postul Paştilor, cred că o aducere-aminte nu strică.

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă cu Apusenii pe tălpi

Lucruricaremăenervează (fără haştag)

Am auzit că domnul primar Emil Boc a pus la dispoziţia cetăţenilor Clujului o adresă de email, la care aceştia îşi pot trimite nemulţumirile şi enervările de zi cu zi, cu promisiunea că însuşi primarul le va răspunde.

Eu m-am gândit să scriu aici, poate mai sunt şi alţi oameni care ar dori să semnaleze diferite lucruri care nu le plac în urbea noastră.

Deoarece acest articol se vrea unul mai mult glumeţ decât vindicativ, voi enumera trei lucruri care mă enervează pe mine, n-o să mă leg de problemele mari ale Clujului, de gunoi şi de spitale, acestea sunt arhicunoscute, ne-am plictisit cu toţii de aceste subiecte, despre care doar se discută.

Bun, deci, ce mă enervează pe mine:

  1. Mă enervează faptul că la intersecţia străzii Zorilor cu Observatorului, s-a marcat o trecere de pietoni care te obligă să traversezi un spaţiu verde. Aveam o poză, dar nu ştiu ce-am făcut cu ea.
  2. Mă enervează că s-au schimbat sensurile de mers prin Zorilor. Când ieşi de la Profi, ai obligatoriu la dreapta, iar pentru str. Rapsodiei ar trebui să mergi vreo 50 de metri la stânga, apoi să virezi la dreapta. Strada e destul de largă pe cei 50 de m, poate fi lăsată cu dublu sens până la intersecţia cu Rapsodiei. În momentul de faţă, trebuie să ocoleşti mai bine de 500 de m ca să ajungi aproape de unde ai plecat: pe benzina/motorina noastră şi noxele pe care le oferim tuturor. Înlocuind semnul de obligatoriu la dreapta cu unul care arată că strada se înfundă spre stânga, s-ar rezolva problema.
  3. Mă enervează că atunci când apare autobuzul 35 în staţie, o voce suavă îţi zice : „a sosit LINIA 35, se îndreaptă spre…” Eu credeam că a sosit autobuzul, linia stă pe loc, este traseul. Mă rog, veţi zice că asta e o enervare de fiţe, dar tot de fiţe e şi când scrii „vau” şi „lau” şi „ţiau! şi… aşa mai departe? Că toate astea mă enervează de nu mai pot!
  4. MĂ DISPERĂ DE-A DREPTUL FAPTUL CĂ SUNTEM CONDUŞI DE PROŞTI, HOŢI ŞI PENALI, dar degeaba îi spun asta domnului Boc (Această frază s-a scris singură, eu n-am nicio vină.)

Ei, s-aveţi o zi aşa cum meritaţi, după inima şi sufletul vostru!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă cu Apusenii pe tălpi