Arhivele lunare: decembrie 2015

Urare de Anul Nou

Dragii mei,

Acum, în prag de An Nou, vreau să vă mulţumesc din suflet tuturor celor care v-aţi oprit asupra gândurilor mele trimise eterului, vreau să vă mulţumesc şi celor ce mi-aţi trimis mesaje minunate de Crăciun,( eu nefiind o SMS-istă pasionată, nu am trimis mesaje pe telefon).

În anul care abia se naşte îmi doresc să devin mai bună, să pot împrăştia iubire în jurul meu, să devin acea fiinţă umană care cei din jur se aşteaptă să fiu, şi, nu în ultimul rând, să fiu sănătoasă, frumoasă şi fericită la maximum,iar toate aceste lucruri vi le doresc şi vouă, din inima mea cea mare de moaţă.

Înainte ca anul vechi să se încheie, vreau să mulţumesc Cerului pentru toate oportunităţile pe care mi le-a oferit în acest an, pentru toate bucuriile, nervii şi deznădejdea care m-au cuprins uneori, dar pe care m-a ajutat să le depăşesc cu brio.

Cum nimic nu-i veşnic, va trece şi această clipă unică ce marchează hotarul dintre ani, dar vă reamintesc să nu uitaţi ca, exact în acel moment magic, să vă gândiţi ( nu ştiu de ce se zice „să-ţi pui” o dorinţă, unde o pui, în cui?) la cea mai arzătoare dorinţă a voastră, ceea ce credeţi că e cel mai important să se întâmple în 2016, şi, vă dau cuvântul meu, cu siguranţă se va împlini. Acuma sper că nu vă gândiţi să plecaţi pe Lună sau pe Marte, această clipă nu e chiar atât de puternică. Sau… cine ştie?

Cu un

„LA MULŢI ANI!”

din tot sufletul, îmi iau „La revedere” de la voi, până anul viitor.

IMG_2254

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă din Munţii Apuseni

Dacă ţi-a plăcut articolul, te rog să-i dai SHARE. Dacă nu,… nu.

Mic dejun gustos şi sănătos, numai bun pentru 31 Decembrie

Pentru ca în Noul An să intrăm cât mai „uşori” şi să mai alungăm „greutăţile”pe care i le-am provocat ficatului nostru în ultima perioadă, vă propun un mic dejun ce se prepară în 5 minute, e deosebit de gustos şi de sănătos.

Cel mai mult timp ne ia ca să preparăm laptele de susan, a cărui reţetă o găsiţi aici: https://manuelasandablog.wordpress.com/2015/11/11/ghiveci-de-praz-si-legume-cu-piure-de-cartofi/

Într-un bol, am pus fulgi de ovăz presaţi la rece, o lingură de seminţe de chia, căteva fructe uscate de goji, stafide, caju. Am mai adăugat scorţişoară şi cacao pudră. Aşa-mi plac mie fulgii, dar dacă descoperiţi o altă modalitate de a-i combina şi care vă place mai mult, e foarte bine.

Vă doresc POFTĂ BUNĂ la ultimul mic dejun din acest an!

IMG_2247

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă din Munţii Apuseni

Dacă ţi-a plăcut articolul, te rog să-i dai SHARE. Dacă nu,… nu.

Depresia de Sărbători (pentru oameni singuri)

Sărbătorile de iarnă, cu toată agitaţia şi veselia lor, nu sunt percepute la fel de către toată lumea. Dacă locuieşti de o perioadă singur, sau dacă te simţi singur în mijlocul unei familii numeroase dar în care nu eşti acasă, vibrezi pe o altă frecvenţă decît ceilalţi membri ai familiei, precis că în perioada sărbătorilor te simţi exact ca acest om de zăpadă ce salută pe toată lumea, dar nimeni nu-l bagă în seamă.

La supermarchet căruciorul tău e cel mai gol, nu ai nici timp şi nici nu e necesar să cumperi cantităţi exorbitante de hrană pe care să o arunci după sărbători, casieriţa te priveşte oarecum cu milă, te faci mic şi-ţi ambalezi în pungi strictul necesar pe care l-ai cumpărat şi asta nu din lipsă de bani, ci pur şi simplu din lipsa dorinţei de a face ceea ce face toată lumea, adică se îndoapă cu de toate.

Suni un prieten, dar el are acum familie, e în marea goană după cumpărături, „uită” că tu eşti singur şi nu ai cu cine petrece Crăciunul, îţi închide repede, înainte să apuci să-i urezi toate cele bune pentru Noul An.

Mai ai un pic şi-ţi vine să plângi, să le dai naibii toate şi să te duci pe pustii… Deschizi televizorul, unde numai şi numai oameni frumoşi şi fotogenici se laudă cu reuşitele lor, cu modul în care aşteaptă Revelionul, ce ţinute trăznet şi-au cumpărat, în ce locuri exotice le vor purta… etc…, etc. Schimbi canalul, dar aceleaşi poveşti de succes peste tot, îţi vine să te dai cu capul de pereţi, te îngrozeşte noaptea de Revelion, în care nimeni nu te sună să-ţi ureze ceva, orice, numai să auzi şi tu telefonul sunând.

Pentru tine, acel semen al meu pe care nimeni nu te bate la cap cu nimic în aceste zile libere pe care nici nu ştii cum să le petreci, scriu aceste rânduri, ca să-ţi amintesc că şi Revelionul e doar o noapte ca toate celelalte, nu ţine nici mai mult şi nici mai puţin.

Te sfătuiesc să laşi deoparte starea asta devastatoare care-ţi macină sufletul şi să-ţi faci o retrospectivă a anului ce tocmai s-a încheiat. Nu în minte, o retrospectivă adevărată, în care, pe o foaie de hârtie să faci două coloane, una cu  „Ce mi-a plăcut în 2015”, iar cealaltă cu „Ce nu mi-a plăcut în 2015”. Le pui una lângă cealaltă, iar dacă lista cu „nu” este kilometrică, iar cea cu „da” extrem de scurtă, te rog să pui lîngă fiecare „nu” motivul pentru care se află în această coloană. Sunt convinsă că dacă vei privi adânc în sufletul tău, mulţi „nu” sunt acolo exact din pricină că tu ai dorit să fie. De exemplu la serviciu s-a făcut un chef, o ieşire la iarbă verde, o excursie, ai fost întrebat şi tu dacă doreşti să mergi, dar ai refuzat din start. Apoi, s-a făcut o petrecere la cineva acasă… dar n-ai mai fost invitat, colegii s-au plictisit să tot fie trataţi cu „nu”. Dacă nu-i aşa, te rog să-mi spui.

Vine Revelionul! Ei, şi? Ia-ţi o haină groasă şi ieşi în stradă. Fix la ora 12, zeci de oameni îţi vor ura „La mulţi ani!” şi vei simţi că faci parte dintr-o comunitate.

Apoi în data de 1 ianuarie, pe dosul foii pe care ai făcut retrospectiva anului 2015, te rog să scrii ce doreşti să realizezi în 2016. La început, fă un plan pe întregul an, apoi fă unul mai mititel pe luni, săptămâni, zile. Dacă scopul tău în 2016 este să-ţi  întâlneşti perechea, sau un job mai bun, pune-ţi mintea la contribuţie, există viaţă şi după serviciu, cum bine spunea o reclamă la nu-ştiu -ce: du-te în locurile în care poţi întâlni mai multă lume. Ştiu că în ziua de azi toţi suntem nişte puturoşi ce preferă o lume virtuală uneia adevărate, dar chiar şi lumea virtuală te poate ajuta să ieşi din singurătate şi, de ce nu, să găseşti ceea ce până acum ai aşteptat să-ţi pice din cer.

Sunt bineînţeles şi cazuri de oameni bolnavi şi singuri, aceştia merită toată grija şi atenţia noastră, nu se încadrează în categoria celor pentru care scriu aceste rânduri.

Vreau ca acum, la sfârşit, să fac apel la toţi cei ce vor citi aceste rânduri, ca încă anul acesta, cât mai este timp, dacă au cunoştinţă de vreo persoană singură, să-i facă o vizită, să-i ureze „La mulţi ani!” şi poate să-i ducă ceva din surplusul mesei de Revelion, cu promisiunea ca în anul care vine să continue o relaţie de prietenie, care cu siguranţă va aduce avantaje ambelor părţi.

Dacă nu aveţi bilet la Concertul de Anul Nou, puteţi trece prin staţia din Piaţa Mihai Viteazul din Cluj, unde banca e îmbrăcată în pluş, iar în spate e un poster de juri că eşti la teatru. Am văzut-o zilele trecute şi mi s-a părut o idee foarte bună. Stai să aştepţi autobuzul şi te crezi într-o mare sală de teatru. Poate aşa, vei fi curios să vezi cum arată una cu adevărat…

Ce să mai spun, vă urez ca Noul An să vă prindă în cea mai bună dispoziţie, pe care s-o păstraţi 366 de zile!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă din Munţii Apuseni

Fericirea noastră, cea de toate zilele

Perioada Sărbătorilor de iarnă este una în care se vorbeşte cel mai mult despre FERICIRE. După sănătate, este primul lucru la care ne gândim să-l urăm cuiva, iar acum, când orice conversaţie începe sau se termină cu o urare, acest cuvânt a devenit indispensabil şi aproape tocit de atâta folosire.

De fapt, ce o mai fi şi FERICIREA asta, după care alergăm o viaţă întreagă, iar de multe ori nici nu suntem siguri că am cunoscut-o vreodată. O fi ea un fel de Fata Morgana, sau e de fapt ceva ce poate fi trăit cu adevărat şi în fiecare zi?

Părerea mea, este că depinde numai şi numai de fiecare dintre noi dacă suntem sau nu fericiţi. Nu e nevoie să o cauţi la capătul Pământului, sau să aştepţi să-ţi găseşti perechea perfectă, sau să-ţi cumperi maşina, casa, etc. visurilor tale. Fericirea nu are nimic de-a face cu partea materială din lumea asta, nici măcar cu reuşitele noastre sau ale celor dragi.

Poţi merge prin ploaie şi zloată, poţi fi la malul mării, poţi privi un ghiocel ce tocmai a răzbătut la lumină prin plapuma de zăpadă, iar fericirea să te cuprindă instantaneu, aşa cum o poate face chiar dacă faci clătite sau amesteci în cratiţă, nu are nicio legătură cu ceea ce ne înconjoară.

Da, bineînţeles, suntem fericiţi sau „mai fericiţi” atunci când toate ne merg din plin, dar am văzut oameni cărora nu le lipseşte nimic, dar sunt veşnic nemulţumiţi şi se zbat în braţele depresiei.

Oameni buni, noi am venit în această lume pentru a fi fericiţi! Dacă nu mă credeţi, faceţi următorul experiment: Dimineaţa priviţi-vă în oglinda din baie fără pic de spirit critic, vedeţi doar părţile ce vă plac ale feţei voastre (fiecare dintre noi avem mici imperfecţiuni, pe care am dori să le acoperim, pentru ca nimeni să nu le observe), zâmbiţi şi acorda-ţi-vă câteva secunde de … fericire. Simţiţi cum tot corpul pulsează, fiţi recunoscători pentru că sunteţi vii şi sănătoşi, şi spuneţi această frază (mai jos vă dau fraza mea), sau una asemănătoare, fiecare cum îi place să o compună: ” Sunt o femeie tânără, frumoasă, perfect sănătoasă de … ani (de obicei cam cu 15 mai puţin decât în buletin), plină de succes şi de prosperitate. Tot ceea ce doresc să fac astăzi se realizează cu uşurinţă şi bucurie. Viaţa este frumoasă, iar eu sunt foarte fericită” O puteţi repeta de mai multe ori în drum spre serviciu sau spre piaţă, fiecare acolo unde are ceva de făcut în ziua respectivă.

Poate la început va fi mai greu, mai ales pentru persoanele mai negativiste, care pleacă la Alimentara cu ideea preconcepută că nu vor găsi ceea ce caută, şi, ia ghiciţi, chiar aşa va fi.

Uneori merg pe stradă, nu mă gândesc neapărat la ceva foarte plăcut, dar simt cum un val de fericire mă inundă, chiar dacă afară e ceaţă şi mi-e frig la mâna cu care car o plasă plină cu de toate. Simt că aş putea să zbor, să mă ridic suuus deasupra Pământului, iar de acolo să strig, ca să mă audă toată suflarea : SUNT FERICITĂĂĂ! şi asta chiar fără niciun motiv aparent. Un motiv totuşi ar fi, sunt aici şi acum în acest prezent care pentru unii e negru, dar eu reuşesc să mă detaşez de mizeria care vine spre noi de pe toate canalele media, să-mi păstrez lumea imaculată şi caldă. Nu-i prea greu, dacă doreşti cu adevărat să faci asta.

Când eram în pelerinaj pe Camino de Santiago, uneori mă dureau picioarele îngrozitor, în condiţii normale n-aş mai fi făcut un pas, dar pe de altă parte simţeam că aş putea să zbor, că sunt binecuvântată să fiu acolo, iar în acel moment simţeam cum fericirea curge în mine ca o lavă fierbinte, dătătoare de viaţă.

Nu e nevoie să pleci nicăieri pentru a fi fericit, trebuie să-ţi         „dai voie” să simţi că tot ceea ce e înauntrul şi înafara ta formează o unitate, tot ceea ce eşti te  întâmpină şi înafară, aşa că starea ta interioară îţi construieşte lumea în care trăieşti.

Cum 2015 e aproape de sfârşit, vă doresc ca atunci când faceţi retrospectiva lui să vă amintiţi doar de lucrurile frumoase,de momentele FERICITE, pe care să le înmiiţi în 2016.

Un sfârşit de An limpede şi luminos vă doresc!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă din Munţii Apuseni

Congresul Cancerului

E o boală despre care se vorbeşte doar în şoaptă, evitându-i-se numele, ca nu cumva, Doamne fereşte, să ne îmbolnăvim doar amintind-o.

Am găsit un material care arată pe larg cum ar trebui să trăim (citeşte „ne hrănim”, pentru a micşora riscul apariţiei cancerului, acest flagel mondial care anual seceră milioane de vieţi.

Alegerea rămâne la latitudinea fiecăruia, trebuie să hotărâm singuri dacă ne conduce mintea sau papilele gustative.

Sper să vă fie de folos.

Congresul Cancerului

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă din Munţii Apuseni

Coşmarul motanului Mog

Am primit o frumoasă poveste de Crăciun, pe care doresc să v-0 împărtăşesc. Cu toate că e doar un filmuleţ de câteva minute, ilustrează cu adevărat spiritul Crăciunului, dorinţa oamenilor de a ajuta şi de a face parte dintr-o comunitate.

Vă doresc să aveţi parte de familii iubitoare şi de vecini şi prieteni de nădejde.

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă din Munţii Apuseni

Cosmarul motanului Mog