Depresia de Sărbători (pentru oameni singuri)

Sărbătorile de iarnă, cu toată agitaţia şi veselia lor, nu sunt percepute la fel de către toată lumea. Dacă locuieşti de o perioadă singur, sau dacă te simţi singur în mijlocul unei familii numeroase dar în care nu eşti acasă, vibrezi pe o altă frecvenţă decît ceilalţi membri ai familiei, precis că în perioada sărbătorilor te simţi exact ca acest om de zăpadă ce salută pe toată lumea, dar nimeni nu-l bagă în seamă.

La supermarchet căruciorul tău e cel mai gol, nu ai nici timp şi nici nu e necesar să cumperi cantităţi exorbitante de hrană pe care să o arunci după sărbători, casieriţa te priveşte oarecum cu milă, te faci mic şi-ţi ambalezi în pungi strictul necesar pe care l-ai cumpărat şi asta nu din lipsă de bani, ci pur şi simplu din lipsa dorinţei de a face ceea ce face toată lumea, adică se îndoapă cu de toate.

Suni un prieten, dar el are acum familie, e în marea goană după cumpărături, „uită” că tu eşti singur şi nu ai cu cine petrece Crăciunul, îţi închide repede, înainte să apuci să-i urezi toate cele bune pentru Noul An.

Mai ai un pic şi-ţi vine să plângi, să le dai naibii toate şi să te duci pe pustii… Deschizi televizorul, unde numai şi numai oameni frumoşi şi fotogenici se laudă cu reuşitele lor, cu modul în care aşteaptă Revelionul, ce ţinute trăznet şi-au cumpărat, în ce locuri exotice le vor purta… etc…, etc. Schimbi canalul, dar aceleaşi poveşti de succes peste tot, îţi vine să te dai cu capul de pereţi, te îngrozeşte noaptea de Revelion, în care nimeni nu te sună să-ţi ureze ceva, orice, numai să auzi şi tu telefonul sunând.

Pentru tine, acel semen al meu pe care nimeni nu te bate la cap cu nimic în aceste zile libere pe care nici nu ştii cum să le petreci, scriu aceste rânduri, ca să-ţi amintesc că şi Revelionul e doar o noapte ca toate celelalte, nu ţine nici mai mult şi nici mai puţin.

Te sfătuiesc să laşi deoparte starea asta devastatoare care-ţi macină sufletul şi să-ţi faci o retrospectivă a anului ce tocmai s-a încheiat. Nu în minte, o retrospectivă adevărată, în care, pe o foaie de hârtie să faci două coloane, una cu  „Ce mi-a plăcut în 2015”, iar cealaltă cu „Ce nu mi-a plăcut în 2015”. Le pui una lângă cealaltă, iar dacă lista cu „nu” este kilometrică, iar cea cu „da” extrem de scurtă, te rog să pui lîngă fiecare „nu” motivul pentru care se află în această coloană. Sunt convinsă că dacă vei privi adânc în sufletul tău, mulţi „nu” sunt acolo exact din pricină că tu ai dorit să fie. De exemplu la serviciu s-a făcut un chef, o ieşire la iarbă verde, o excursie, ai fost întrebat şi tu dacă doreşti să mergi, dar ai refuzat din start. Apoi, s-a făcut o petrecere la cineva acasă… dar n-ai mai fost invitat, colegii s-au plictisit să tot fie trataţi cu „nu”. Dacă nu-i aşa, te rog să-mi spui.

Vine Revelionul! Ei, şi? Ia-ţi o haină groasă şi ieşi în stradă. Fix la ora 12, zeci de oameni îţi vor ura „La mulţi ani!” şi vei simţi că faci parte dintr-o comunitate.

Apoi în data de 1 ianuarie, pe dosul foii pe care ai făcut retrospectiva anului 2015, te rog să scrii ce doreşti să realizezi în 2016. La început, fă un plan pe întregul an, apoi fă unul mai mititel pe luni, săptămâni, zile. Dacă scopul tău în 2016 este să-ţi  întâlneşti perechea, sau un job mai bun, pune-ţi mintea la contribuţie, există viaţă şi după serviciu, cum bine spunea o reclamă la nu-ştiu -ce: du-te în locurile în care poţi întâlni mai multă lume. Ştiu că în ziua de azi toţi suntem nişte puturoşi ce preferă o lume virtuală uneia adevărate, dar chiar şi lumea virtuală te poate ajuta să ieşi din singurătate şi, de ce nu, să găseşti ceea ce până acum ai aşteptat să-ţi pice din cer.

Sunt bineînţeles şi cazuri de oameni bolnavi şi singuri, aceştia merită toată grija şi atenţia noastră, nu se încadrează în categoria celor pentru care scriu aceste rânduri.

Vreau ca acum, la sfârşit, să fac apel la toţi cei ce vor citi aceste rânduri, ca încă anul acesta, cât mai este timp, dacă au cunoştinţă de vreo persoană singură, să-i facă o vizită, să-i ureze „La mulţi ani!” şi poate să-i ducă ceva din surplusul mesei de Revelion, cu promisiunea ca în anul care vine să continue o relaţie de prietenie, care cu siguranţă va aduce avantaje ambelor părţi.

Dacă nu aveţi bilet la Concertul de Anul Nou, puteţi trece prin staţia din Piaţa Mihai Viteazul din Cluj, unde banca e îmbrăcată în pluş, iar în spate e un poster de juri că eşti la teatru. Am văzut-o zilele trecute şi mi s-a părut o idee foarte bună. Stai să aştepţi autobuzul şi te crezi într-o mare sală de teatru. Poate aşa, vei fi curios să vezi cum arată una cu adevărat…

Ce să mai spun, vă urez ca Noul An să vă prindă în cea mai bună dispoziţie, pe care s-o păstraţi 366 de zile!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă din Munţii Apuseni

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s