Arhivele lunare: februarie 2023

Cum să furi un sac de cartofi

Acum câteva zile, veneam de la Câmpeni împreună cu vecina mea. Ea voia să facă ceva cumpărături de la Bistra, eu am rămas s-o aștept în mașină.

Priveam absentă oamenii care se foiau de colo-colo; în centrul Bistrei e întotdeauna forfotă, poate și din pricină că e atât de strâmt și toată lumea se înghesuie pe un petic de loc. Cum stăteam eu așa, fără nicio treabă sau gând mai de dai-doamne, numai ce aud că se deschide portbagajul, iar un tânăr ”lucra” ceva acolo. ”Ce cauți aici?” îl întreb nu prea contrariată, din nu știu ce motiv. ”Păi am adus cartofii, m-a trimis doamna…” ”A, da? Bine, lasă-i acolo!”

Între timp apare și vecina, eu îi spun că a venit un băiat și a lăsat ceva cartofi, ea zice că nu sunt cartofi, a cumpărat alte chestii, dar băiatul nu s-o fi uitat în plase.

Acestea fiind spuse, plecăm spre casă… La sosire, ce să vezi, un sac de cartofi se lăfăia în portbagaj, alături de celelalte cumpărături. Cum nu era al niciuneia dintre noi, am convenit să-l ia ea, apoi să trecem zilele următoare, ca să-l plătim. Uite așa, cineva bine intenționat îți poate face un cadou, iar la locul de muncă, o gaură în gestiune.

Ieri am trecut pe la Bistra, iar bucuria vânzătoarei a fost mai mare decât mă așteptam. Într-adevăr, sacul de cartofi migrase spre portbagajul mașinii mele din neatenția băiatului, cu gândul la ale lui.

Dar cum totul este bine când se termină cu bine… să aveți o iarnă blândă, că prea mult am dorit-o și prea înghețată a venit!

Manuela Sanda Băcăoanu – scriitoare

Mulțumesc pentru urări!

Chiar nu voiam să mai zic nimic despre ziua mea de naștere anul acesta, cu cât înaintezi în vârstă îți dai seama că nu ești buricul pământului și că nici măcar nu ai șansa să devii vreodată, așa că așteptările față de cei din jur devin tot mai mici. Însă faptul că atâția oameni ”m-au băgat în seamă” nu m-a lăsat să devin indiferentă, ar fi fost o dovadă de proastă creștere din partea mea să mă fac că plouă și să tac precum porcul în cucuruz.

Ia uite, se vede că am devenit brusc mai înțeleaptă o dată cu noul an adăugat la coada celorlalți, vorbesc doar în ”zicători”! Oricum, ce doream să vă spun, este că e o bucurie să văd că v-ați oprit o clipă ca să-mi spuneți ”La mulți ani!”, vă consider prietenii mei, cu toate că nu pe toți vă știu personal, dar uneori un prieten virtual îți poate fi mai aproape decât unul pe care te bazai de ani de zile. Vă doresc tuturor sănătate, belșug și prosperitate și să nu ne pierdem speranța în mai bine, chiar dacă ni se spune că va fi mai rău.

În fond, viața e făcută din micile clipe de fericire, când ai familia aproape, când poți râde cu gura până la urechi fără a-ți fi teamă că cineva te va judeca și când poți dansa cu nepoții pe muzica de la radio. Nu-i bai că ninge, nu-i bai că plouă, viața e frumoasă, să ne bucurăm de ea!

La mulți ani vouă, celor care citiți aceste rânduri!

Manuela Sanda Băcăoanu – scriitoare