Într-o noapte, era prin 15 noiembrie, Moș Crăciun m-a vizitat și m-a întrebat dacă vreau să fiu unul dintre ajutoarele lui. Am fost foarte încântată:

• Da, sigur că vreau, ce trebuie să fac pentru asta?
• E foarte simplu, mi-a răspuns el, te duci la mercerie și cumperi lână, ca să împletești pulovere pentru nepoții tăi, apoi mi le dai mie, ca să le pun sub pom. Tot e pandemie și nu e vreme de umblat prin mall-uri.
• Bună idee, Moșule, așa voi face.

Am cumpărat lână și m-am pus pe tricotat. Aveam destul timp, așa că nu m-am prea grăbit…

Apoi, când eram aproape gata, Moșul m-a vizitat din nou, dându-mi o idee excelentă:

• Oare n-ai vrea să faci și mamelor pulovere ca ale fiicelor, să fie așa, o temă ”mamă-fiică”?
• Ba da, cum de nu m-am gândit la asta până acum?

Cu mare repeziciune am vizitat merceria, de unde am cumpărat mai multă lână, de ce să nu facă parte din tema mamă-fiică și fiica mea cea mică, împreună cu mine?

Bun, dar pe tătici să-i las deoparte? Ați ghicit, iar la mercerie, iar o plasă de lână și… tăticii au avut și ei pulovere…

Era deja foarte târziu, eram extenuată de zecile de ore de tricotat, când iar a venit Moșul, cu o întrebare foarte înțeleaptă:

• Dar pe mama ta, o lași deoparte?
• Nu, n-o las, dar atunci, tema ”mamă-fiică” se va transforma într-una”bunică-nepoată”, că mie nu mai am timp să-mi fac un pulover…
• Bine și așa, oricum, tu ai destule, iar soțul tău a zis că lui nu-i trebuie…

Și iaca-așa, în 23 decembrie am dat gata și ultimul pulover, le-am trimis pe toate Moșului, iar el le-a dus la destinație.

Anul viitor, sper ca Moșul să mă anunțe de prin vară că vrea să fiu Ajutorul lui.

Să aveți parte de Moși frumoși!

Manuela Sanda Băcăoanu

Am avut cu toții parte de un an interesant. Nu vreau să-i spun nici bun ( cu toate că pentru unii a fost), nici rău, cu toate că așa a fost pentru majoritatea dintre noi.

Dar, ca la orice sfârșit de an când e important să faci un bilanț și să te gândești la țelurile anului viitor, atunci când am tras linie, am constatat că 2020 a fost, pentru mine și familia mea, un an ca mulți alții dinaintea lui. Putem fi mulțumiți că am fost și suntem sănătoși, că n-a trebuit să facem cunoștință cu groaznica pandemie, decât prin intermediul mass media. Avem ce pune pe masă fără a ne gândi cu groază la ziua de mâine, eu personal am reușit să închei niște proiecte a căror utilitate se va vedea anul viitor…

Una peste alta, avem pentru ce mulțumi, mai mult decât pentru ce să fim supărați. Într-adevăr, anul care e pe sfârșite ne-a pus în situația de a ne îndepărta fizic unii de alții, ne-a învățat că igiena este un lucru foarte important pentru păstrarea sănătății, ne-a arătat că multe job-uri se pot face și online, iar timpii morți de la birou, au dispărut ca prin farmec.

Copiii sunt supărați că nu pot merge la școală, lor cred că le lipsește cel mai mult socializarea cu colegii. Profesorii sunt supărați că predau în fața unei camere, iar elevii pot fi neatenți, se pot ocupa cu alte lucruri în timp ce se prefac a urmări ora.

Dragi profesori, să știți că elevii sunt conștiincioși, am avut ocazia să asist la mai multe ore, iar totul se desfășura în condiții foarte civilizate.

Nu mai spun acum că încă sunt persoane care ”luptă” cu arme necinstite împotriva celor care au instituit un set de reguli care ne pot menține sănătatea, pe timpul pandemiei. E sfârșit de an și vreau să amintesc doar lucrurile bune, vorba urării:” cele rele să se spele, cele bune, să se-adune!”

Am speranța că 2021 să fie anul în care vom reuși cu toții să ieșim la liman, să ne îndreptăm cât de cât spre vechile noastre vieți, pe care n-am fost destul de conștienți ca să le prețuim îndeajuns și să ne dăm seama cât eram de fericiți. Nu degeaba se spune că prețuiești un lucru mult mai mult atunci când l-ai pierdut.

Drept dovadă că viața e totuși frumoasă, vă las să admirați niște fotografii de la Lupșa, dintr-o zi minunată, în care am fost până la poalele Șagăului.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Să aveți un sfârșit de an cum o fi, dar 2021 să fie FABULOS, pentru noi, toți!

Manuela Sanda Băcăoanu

Iată că un nou 1 DECEMBRIE a mai trecut, o zi în care cu toții ne-am simțit un pic mai importanți, mai români, mai… acasă. Spun acest lucru și pentru cei care sunt nevoiți să-și aducă aminte că e ziua României de pe meleaguri îndepărtate, dar oricât de departe și oricât de supărat ai fi pe țara ta și pe conducătorii ei, un pic tot îți simți inima bătând mai repede, în această zi.

Știm cu toții că acest an ne-a adus multe încercări, așa că n-o să repet ceea ce vă este deja foarte cunoscut, vreau să spun doar câteva cuvinte despre ceremonia de depunere a mai multor coroane, la Monumentul Eroilor din Lupșa. Au fost acolo puțini participanți, din motivele pe care nu vreau să le pronunț acum, dar s-a simțit că fiecare dintre cei prezenți a adus cu sine pe toți cei dragi, vecini și prieteni, așa că, de fapt, toată comunitatea a fost prezentă măcar cu inima, dacă nu personal.

Oamenii inimoși ai comunei, alături de primarul Radu Penciu, au adus un omagiu celor căzuți de-a lungul istoriei, jertfiți pe altarul unei patrii care-i iubește la fel pe toți fiii ei, indiferent de ceea ce sunt sau de locul din lumea aceasta mare în care-și duc viața.

E important să păstrăm legătura cu țara și să ne aducem aminte care ne sunt strămoșii, fiindcă niciun copac nu poate crește falnic, dacă rădăcinile lui nu se hrănesc dintr-un sol fertil și nu se sprijină pe o stâncă de neclintit.

A fost o zi superbă, întreaga natură s-a bucurat alături de români și România. Am văzut că unii, pe la televiziuni care în continuare vor să dezbine poporul acestei țări, se plângeau că nu s-au făcut parade și manifestări, așa cum era în alți ani. Ba am auzit și cuvinte cu subînțeles împotriva autorităților care au interzis pelerinajul la Peștera Sfântului Andrei. Sunt de părere că toți acești oameni sunt doar niște oportuniști, niște ”yesmeni” care trăiesc doar pentru a pupa mâna (sau ce li se mai oferă) dușmanilor României. Să nu-i băgăm în seamă!

Acestea fiind zise…

TRĂIASCĂ ROMÂNIA!

TRĂIASCĂ LUPȘENII!

TRĂIASCĂ ROMÂNII, ORIUNDE S-AR AFLA!

Manuela Sanda Băcăoanu

• 

• 

• 

• 

• 

•