Într-o noapte, era prin 15 noiembrie, Moș Crăciun m-a vizitat și m-a întrebat dacă vreau să fiu unul dintre ajutoarele lui. Am fost foarte încântată:

• Da, sigur că vreau, ce trebuie să fac pentru asta?
• E foarte simplu, mi-a răspuns el, te duci la mercerie și cumperi lână, ca să împletești pulovere pentru nepoții tăi, apoi mi le dai mie, ca să le pun sub pom. Tot e pandemie și nu e vreme de umblat prin mall-uri.
• Bună idee, Moșule, așa voi face.

Am cumpărat lână și m-am pus pe tricotat. Aveam destul timp, așa că nu m-am prea grăbit…

Apoi, când eram aproape gata, Moșul m-a vizitat din nou, dându-mi o idee excelentă:

• Oare n-ai vrea să faci și mamelor pulovere ca ale fiicelor, să fie așa, o temă ”mamă-fiică”?
• Ba da, cum de nu m-am gândit la asta până acum?

Cu mare repeziciune am vizitat merceria, de unde am cumpărat mai multă lână, de ce să nu facă parte din tema mamă-fiică și fiica mea cea mică, împreună cu mine?

Bun, dar pe tătici să-i las deoparte? Ați ghicit, iar la mercerie, iar o plasă de lână și… tăticii au avut și ei pulovere…

Era deja foarte târziu, eram extenuată de zecile de ore de tricotat, când iar a venit Moșul, cu o întrebare foarte înțeleaptă:

• Dar pe mama ta, o lași deoparte?
• Nu, n-o las, dar atunci, tema ”mamă-fiică” se va transforma într-una”bunică-nepoată”, că mie nu mai am timp să-mi fac un pulover…
• Bine și așa, oricum, tu ai destule, iar soțul tău a zis că lui nu-i trebuie…

Și iaca-așa, în 23 decembrie am dat gata și ultimul pulover, le-am trimis pe toate Moșului, iar el le-a dus la destinație.

Anul viitor, sper ca Moșul să mă anunțe de prin vară că vrea să fiu Ajutorul lui.

Să aveți parte de Moși frumoși!

Manuela Sanda Băcăoanu