Arhive pe categorii: Cărţi

Acasă la Arborele vieții

Aceasta este o carte care sunt convinsă că multora le-a schimbat sau le va schimba perspectiva asupra vieții și, mai ales, a morții.

E o carte fascinantă, care te duce într-un univers ce pare fantastic la prima vedere, te duce acolo ”de unde nimeni nu s-a întors”, în accepțiunea majorității oamenilor, mai ales a celor care n-au studiat aceste fenomene.

Pentru mine nu a fost un subiect nou, dar pot spune că e cea mai complexă carte pe care am citit-o din domeniul acesta. Abia aștept urmarea, fiindcă sunt convinsă că va fi una, Dr. Elena Gabor este o deschizătoare de drumuri, care nu se poate opri tocmai acum, când ne-a incitat cu un subiect atât de important, cum este viața de după moarte sau viața dintre vieți.

N-am crezut niciodată că Dumnezeu e un moșneag care stă acolo, în Cer, pe un jilț și are în mână o nuia, cu care îi  ”atinge” pe cei mai puțin cuminți, iar cele ce ni se revelează în această carte sunt exact așa cum simțeam eu. Dumnezeu este IUBIRE, este ENERGIE, nu are nevoie de umilințele sau rugăciunile noastre, este deasupra a orice ne putem închipui cu mintea noastră de oameni. Religiile sunt cele care au îndoctrinat și îndoctrinează oamenii, încercând să-i supună și să-i mențină în ignoranță și ascultare.

Citind această carte, simți cum, în mod magic, devii liber să trăiești viața pe care ți-o dorești, dogmele și ritualurile rămân undeva departe, iar ființa ta parcă-și ia avânt spre fericire și iubire.

Teama de moarte dispare automat, atunci când realizezi că ai mai trecut de zeci sau sute de ori prin prin acest proces, că MAREA TRECERE s-a mai repetat de multe ori pentru sufletul tău. Da, carnea rămâne aici, este haina pe care ai purtat-o în această viață, dar sufletul pleacă îmbogățit cu experiențele pe care tu ai ales să le trăiești înainte de a veni pe Pământ.

Vă doresc lectură plăcută, e una dintre cărțile pe care fiecare om ar trebui să le citească.

Manuela Sanda Băcăoanu

Moartea, celălalt tărâm al vieţii

Am cumpărat această carte acum vreo trei săptămâni, dar a trebuit să stea puţin la rând, atunci citeam altceva.

Poate vi se va părea un titlu cam greu de „digerat”, cum este de altfel şi conţinutul cărţii, dar nu cred că este în lumea aceasta vreun om care să nu se fi întrebat măcar o dată de unde venim în această lume şi unde plecăm, atunci când drumul nostru se termină. Nu vorbesc acum despre cei îndoctrinaţi în dogme religioase, care au impresia că ceea ce li se spune la biserică este purul sau singurul adevăr.

Întotdeauna mi s-a părut că viaţa este mai mult decât drumul dintre naştere şi moarte, mai mult decât copilăria, şcoala, serviciul şi bătrâneţea, e absurd să vii aici doar pentru atât.

Această carte descrie strădania autorului, un jurnalist renumit, de a lua legătura cu fratele lui, mort într-un accident de maşină, în Afganistan. Acesta recurge la toate metodele cunoscute pentru a demonstra că viaţa nu se termină odată cu ultima suflare.

E o carte care dezvăluie, te ţine, care nu-ţi dă pace până n-o duci la bun sfârşit.

Dacă vreţi să vă îmbogăţiţi sufletul şi cunoştinţele, v-o recomand cu drag.

Manuela Sanda Băcăoanu

Soarele, umbrit de gene lungi…

Bine v-am găsit, n-am mai fost pe aici de o vreme, nu din pricină că aş fi vreo leneşă, ci fiindcă am fost ocupată cu… o piesă de teatru.

Este vorba despre  adolescenţi, problemele şi  angoasele lor, întâmplări fireşti şi răsturnări de situaţii.

Pentru cititorii mei fideli, las mai jos un fragment, în speranţa că va fi pe placul vostru.

Soarele, umbrit de gene lungi 1

Spor la citit!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă din Munţii Apuseni