Cu răbdarea, treci marea:

„Ziua a paisprezecea
Ora conexiunilor astrale.
Adevarata iesire din singuratate este trairea, timp de o clipa, a conditiei de ” neuron ” din creierul spetei, al planetei. Cand o spui, pare un lucru ingenios. Dar cand o traiesti, este o reducere la zero a ego-ului, este o traire a sa si esti parte a oceanului care e speta umana.
Omul este mai puternic daca percepe amploarea conexiunilor sale pe pamant si-n eter, a legaturilor sale, energetismul teluric si cosmic.
Cunoscand conexiunile tale intime, fluide, cu ceilalti oameni si cu toata speta, diminueaza complexele psihice, diminueaza impulsul de a-ti sfasia semenul, diminueaza frica de tine si de altii, frica latenta care -ti consuma energia. Cum se face asta?
Mai inainte am indicat un exercitiu de ” luare de cunostinta „.
Daca prelungesti timpul exercitiului, vor aparea efecte noi si insemnate. Anterior, durata exercitiului a fost de circa 9 minute. Fa exercitiul seara. Ferm si agreabil, timp de 15 minute.
Mutand atentia de la grijile importante, la corpul ” neimportant ” (stiind ca grijile sunt expresia ego-ului, iar corpul este expresia atractiei universale).
Nu prelungi exercitiul peste 15 minute decat daca ai indrumator.
In general, dupa 10 minute apare senzatia de vastitate, de dilatare placuta a corpului si pierderea senzatiei de greutate fizica. Observa starea aceasta, dar nu te atasa de ea; pastreaza trezia si controlul perfect al schemei corporale.
Caci poate sa apara senzatia de dedublare, de ” iesire in astral „. Nu te lasa atras pe panta asta.
Un maestru zicea: ” Daca practicantul o ia spre cer, trage-l de picioare in jos „.
Tu faci experienta extinderii constiintei nu pentru a iesi din corp in univers, ci pentru a realiza ca trupul este chiar locul unde universul devine fiinta ta. Si astfel te intaresti.
Experimentele ” iesirii ” in astral sunt usoare, amagitoare si tin de copilaria ezoterica a omenirii. Tu alege sa faci experienta treziei perfecte, aducand pe pamant cele castigate in vazduh. ”

Fără comentarii.

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă cu Apusenii pe tălpi