Yeee! Mergem la nuntă, la Bucureşti. Mare agitaţie, mare! Ultimele pregătiri mă lasă aproape fără suflu, nunta e astăzi, aşa că plecăm de acasă devreme, ca să ajungem la timp.

Sunt mulţumită că am trecut pe la coafor, manichiuristă, cosmetică, arăt trăznet în noua mea rochie şi mă simt bine când soţul meu îmi aruncă pe furiş priviri admirative.

Drumul va dura câteva ore, dar nu cred să fie ceva care să-mi tulbure buna dispoziţie, toate au mers ca pe roate până acum. Tot „pe roate” sper să mergem şi în continuare, până la nunta pe care o aştept cu emoţie, încă de anul trecut.

Se luminează de ziuă, cerul e foarte limpede, niciun nor călător nu „murdăreşte” albastrul ce e încă destul de incert, dar umbrele nopţii se destramă rapid, lăsându-ne să ne bucurăm de o zi perfectă (sau, cel puţin, aşa credeam eu la această oră matinală).

E deja ora 9, mai avem destui kilometri, dar suntem în grafic. Începe să fie cald, neobişnuit de cald pentru acest sfârşit de mai, lucru care mă duce cu gândul la un film ce l-am văzut în liceu: „Prea cald pentru luna mai”. Nu-mi mai amintesc nimic din acel film, doar titlul a rămas cumva agăţat între circumvoluţiunile creierului meu, care de multe ori scoate la iveală frânturi de amintiri din prima copilărie. Mi se pare ciudat că tocmai acum mă gândesc la asta, dar îmi dau seama care este motivul, e tot mai cald, iar soţul meu, nu ştiu din ce motiv, nu porneşte aerul  conditionat auto.

• De ce nu dai drumul la aerul condiţionat? Mor de cald, încep să mă topesc, simt cum îmi curge transpiraţia pe şale, iar rimelul şi rujul încep să se topească.
• Păi, ştii, am uitat să fac igienizarea aerului conditionat auto, iar acum, dacă-l pornesc, n-ai vrea să simţi acel miros al aerului conditionat pe care-l degajă instalaţia cu freon auto.
• Încearcă, totuşi, să vedem dacă rezist. Ştiu că voi inhala milioanele de bacterii ce s-au instalat ca la ele acasă în instalaţia de aer condiţionat, dar, s-ar părea că nu am de ales. Ooo, nu, opreşte!
• Ce să opresc? Maşina?
• Opreşte tot ce se poate opri, maşina, ca să iau o gură de aer curat, aerul condiţionat ca să nu mai inspir mirosul ăsta infect şi…

După o scurtă pauză în mijlocul naturii, viaţa nu mai pare chiar atât de imposibilă, dar asta doar până când urcăm din nou în maşină.

• Ştii ce? Deschide geamurile din spate, prefer să stau în curent, decât în mirosul ăsta insuportabil.

Probabil trebuia să mă gândesc de două ori înainte de a spune asta, dar acum, e deja prea târziu. Părul meu, proaspăt coafat, arată de parcă tocmai a ieşit din uraganul Katrina, rujul mi s-a şters în bună măsură, iar sub ochi, am două dâre de rimel. Arăt ca o sperietoare  pusă în porumbişte la Cuca Măcăii, nu ca doamna elegantă ce urcase în maşină cu puţin timp în urmă. Pot plânge în voie, nimic nu mai poate strica imaginea ce mă priveşte cu disperare din oglinda maşinii. Sunt tot eu, dar în niciun caz femeia ce se pregăteşte să meargă la o nuntă simandicoasă. „Vaai, ce mă fac?!” Mă lamentez doar în gând, soţul meu e mai pleoştit decât un cauciuc aflat pe pană de două zile.

• Am o idee, zice el puţin înviorat, uite, putem rezolva toate problemele noastre în timp util. Eu voi merge cu maşina pentru reincarcare freon, şi  igienizare aer conditionat auto, ocazie cu care va dispărea şi acest insuportabil   miros aer conditionat, iar tu, vei merge la coafor şi-ţi vei reface coafura care, fie vorba între noi, este cam extravagantă în acest moment.
• Îmi vine să-l pup, dar nu vreau să-l murdăresc cu câte toate curg de pe mine, aşa că-i zâmbesc doar larg şi cobor din maşină, exact în faţa unui coafor. El va merge ca să rezolve problema aerului conditionat auto,

iar ziua noastră va fi din nou senină, la propriu şi la figurat.

Ei, cam aşa a fost călătoria noastră la Bucureşti… Te pup, tu,  fată!

Am scris acest articol pentru Spring SuperBlog 2016.

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă din Munţii Apuseni