Se pare că primăvara aceasta este pentru îndeplinirea dorințelor. Îmi doream să merg la Râpa Roșie, am fost acolo. Îmi doream să merg la Giardini di Zoe, ieri am făcut-o și pe asta.

Povestea acestei minunate grădini o știe multă lume, a început ca un hobby pentru un italian, iar astăzi aduce mii de vizitatori, de la sute de kilometri. Se află lângă Simeria, nu există niciun indicator care să te informeze de existența ei și totuși, trei sau patru parcări, cu sute de mașini, sunt dovada că oamenii au auzit despre acest loc și vin să-l vadă cu ochii lor. Zoe este nepoata fondatorului, de aici și numele. Am auzit o știre la televizor, cum că s-ar numi Grădinile Aristocrate, dar mie îmi place mai mult Giardini di Zoe și probabil așa va rămâne în mintea oamenilor. Cu mulți ani în urmă, magazinul Sora din Cluj a primit o altă denumire. Nici nu-mi mai amintesc care. Dar oamenii tot la Sora ziceau că merg, așa că, după o vreme, i-au redat numele. La fel a fost și cu hotelul Belvedere.

Dar să revenim la minunata grădină pe care am bătut-o în lung și-n lat, cu răbdare și bună cuviință. Spun asta deoarece aleile sunt destul de strâmte, iar dacă cineva se oprește să facă o poză, toți cei din spate trebuie să aștepte. Se vede că atunci când au fost construite nu se așteptau la afluența unui public atât de numeros.

Ce mai pot spune, este că e minunat că un singur om a putut să ne dea atâta bucurie, un om a făcut ceea ce nicio municipalitate din România n-a fost în stare să facă.

Să fii, să faci, să ai!

Primăriile probabil se gândesc direct la ”să ai”, dar nu poți avea până nu ”ești” și nu ”faci”.

Vă recomand să vizitați această grădină, te face să simți un pic din parfumul Italiei, adus de un om de inimă tocmai în România. Cu toate că am nimerit între înflorirea lalelelor și cea a trandafirilor, a fost minunat să ne plimbăm pe aleile frumos îngrijite și să admirăm plantele aranjate cu un desăvârșit bun gust.

Manuela Sanda Băcăoanu