Întotdeauna am considerat Dubaiul o destinație de neatins, drept pentru care nici nu-mi doream să ajung aici. Însă viața ne oferă uneori surprize plăcute, cum a fost și faptul că am primit bilete de avion până la Abu Dhabi. Pe urmă, totul a mers șnur. Fără să mă mai pierd în amănunte, azi dimineață la 5,30 eram deja la Hotel Atana, în Dubai, iar după o oră și jumătate primisem și cameră. Bucurie mare, cum  noaptea fusese nedormita, am reușit să ne odihnim, iar la ora la care în mod normal trebuia să ne cazam, porneam spre primul obiectiv, Insula Palmier. Este incredibil cum a fost construită în mai puțin de 6 ani, între 2001 și 2006.   Totul aici este grandios, făcut să-ți ia ochii și să-ți ofere o vacanță de vis. Serviciile sunt impecabile, iar peste tot m-am simțit mai în siguranță decât în Europa. Am urcat în Palm Tower, până la etajul 51, de unde am putut admira întreaga insulă (de fapt peninsula, legată de Dubai prin două autostrăzi cu câte 4 benzi pe sens.) Când te uiți la poze, totul pare ca un lego al unui uriaș cu pretenții, dar când ești aici, realitatea (nu jegul din România) ți se înfățișează în toată splendoarea. Ne-am întors pe jos, am cules și scoici de pe plajă, iar cina a fost excelenta. Deocamdată, nu mă pot plânge de nimic.                                                  Manuela Sanda Băcăoanu.                              PS Tastez pe telefon, iar unele „ă” – uri nu vrea să le pună.