Azi plouă intermitent, așa că până apare o pata de culoare albastră pe cer, ne vom distra împreună.

  După ce am fost admisă pe lista voluntarilor, am primit o listă cu adăposturile la care aș putea veni. Criteriile mele erau cam așa : să nu fie în creierii munților unde poate fi foarte frig chiar dacă e Spania, să nu fie într-un sat în care n-ai de unde să-ți cumperi de mâncare sau unde să bei o cafea, să fie de preferință într-un loc frumos, cu bucătărie utilată și cu pături , ca să nu mai car sacul de dormit.

   Și așa, după capul meu, am ales Muxia. Fiind pelerin cu state vechi, cunoșteam cât de cât celelalte opțiuni, iar asta mi s-a părut cea mai bună. Dar stai să vezi, abia după ce am ales, indrumatoarea mea mi-a zis că nu este nici bucătărie utilată, nici pătură. Este doar (nu decât) un cuptor cu microunde. Dar ca să mă liniștească, mi-a spus că așa e acum peste tot în adăposturile publice, deci nu puteam găsi ceva mai bun. Acestea fiind spuse, am urcat pe calul alb și-am venit încoace. Aici, ce să vezi? Surpriză! Este plită dar nu sunt ustensile, lucru pe care l-am rezolvat urgent, cumpărând o farfurie de inox și o cana de porțelan. Am mai luat și cuțite (că erau 4 cu 1 euro), o lingură mi-a lăsat Ayana, așa că acum pot găti tot ce-mi trece prin cap (și încape într-o farfurie).

Oh, dar era vorba despre albergue, nu despre mine! Ca de obicei, am luat-o pe arătură. Ce pot spune, este că e printre cele mai frumoase adăposturi în care am stat. E structurat pe 3 niveluri, la parter fiind un hol mare, recepția și (apartamentele mele), o cameră cu 6 paturi și baia aferentă. La primul etaj este un dormitor de 24 de paturi, o zonă de spălat rufe și o zonă de repaus, iar la etajul al II-lea este o terasă cu o priveliște minunată asupra orașului și oceanului și o sală de luat masa.( Acum oceanul e gri aproape negru, nu e prea prietenos.) Arhitectura e moderna, condițiile excelente, vă invit să veniți aici pentru o noapte. Da, numai pentru o noapte, e albergue și nu hotel, acestea sunt regulile. Iar dacă n-ați venit pe jos de la Santiago, nu aveți nicio șansă.

Am văzut destui pelerini plecând la alte albergue, fiindcă nu veniseră pe jos. Ei, cam atât! Profit de starea de acalmie, să fug la o cafea! Duminică binecuvântată să aveți!   Manuela Sanda Băcăoanu