Sunt la cafeneaua Miramar, unde la cafea primești și churros. Cu toate că e ora amiezei pentru mine s-au mai găsit, măcar că barmanul mi-a spus că au doar la micul-dejun. Estoy fortunada!

E doar jumătatea zilei, dar până acum s-au întâmplat o grămadă de lucruri. Azi dimineață când abia se lumina de ziuă adică pe la 9, a apărut la albergue un tip cu tot felul de aparate și un laptop. Îmi spusese hospitalero aseară că vine cineva ca să pună clor în apă. N-am înțeles prea bine de ce, dar într-adevăr asta mi-a spus    și noul-venit. Aparent, era un lucrător oarecare. Dar nu e bine să judeci oamenii după aparențe. Și cum eu nu-i judec, m-am gândit să-i ofer cartea mea. Chiar nu mă așteptam ca după asta să avem o discuție filozofic-științifică despre numărul de aur care, spunea el, îl reprezentasem cu scoicile pe care le aranjasem în baie.

Și când te gândești că o făcusem doar ca să le ajut să arate mai „artistic”! Jose Manuel pe numele lui m-a invitat la o cafea, avea o jumătate de oră pauză, până când clorul își făcea efectul. L-am întrebat ce face de fapt și mi-a zis că dezinfectează toate instalațiile de o bacterie (care am uitat cum se numește) ce se propagă prin aburul de la duș. Am mai vorbit de câte toate, mi-a povestit despre proiectul lui, de a obține o tornada artificială, probabil pentru a-și da seama care este mecanismul și a putea dezamorsa și una naturală. Apoi el s-a întors la albergue, iar eu am plecat la plimbare.

M-am îndreptat agale spre Sanctuario, era călduț și n-aveam nicio grabă. Dar când am ajuns acolo, s-a pornit un vânt de te lua pe sus. Pe stâncile mai înalte de lângă far, era aproape imposibil să stau în picioare. Am urcat mai sus și am dat peste două doamne drăguțe, cărora le-am mai dăruit o carte. Au fost foarte incantate, am făcut și o poză împreună. Întorcându-ma spre oraș, am făcut o pauză pe un leagăn de la ușa unui bloc. Cu siguranță n-aveam ce căuta acolo, dar starea care ți-o produce faptul că dăruiești este euforica, așa că nici nu-mi păsa dacă ieșea cineva ca să mă alunge. M-a alungat ploaia care a venit dintr-o dată, deasă și hotărâtă să mă pună pe fugă. Nu m-a pus pe fugă, am păstrat ritmul meu obișnuit. Mă felicit că mi-am luat cizme. Dacă nu te uzi la picioare, nu răcești. S-ar părea că de când stau aici m-am uscat și s-a oprit și ploaia. Gata, pot pleca la cumpărături! Manuela Sanda Băcăoanu