Am tot vrut să vă arăt câteva imagini de la călătoria de astă vară cu avionul de la Madrid la Cluj, când ne întorceam de pe camino. Pentru mine, a fost cel mai frumos zbor de care am avut parte vreodată. Cerul era de un albastru ce tindea spre perfecțiune, iar tot drumul am stat cu nasul lipit de geamul avionului, fiindcă da, am avut norocul să stau la geam.

De obicei, spun că România e cea mai frumoasă țară din lume, dar acum am avut și dovada văzută ”din cer”. Când am decolat de la Madrid, am avut parte de o priveliște maro, Spania părea arsă, aproape deșertică, Sunt convinsă că zona prin care trece camino este una dintre cele mai frumoase, în rest, dealuri arse și pustietăți.

Mediterana are frumusețea ei, mare și cer într-o singură culoare, nici nu știi dacă nu cumva avionul n-a făcut un luping și privești cerul, uitându-te în jos. Apoi Italia, un pic mai galbenă, dar tot cam lipsită de viață.

Iar când am ajuns deasupra României, am știut precis că suntem acasă, o mare de verde exploda dedesubtul nostru, eram cu adevărat în Rai. Nu vă mai plictisesc cu vorbe de prisos, iată câteva fotografii care îmi vor da dreptate.

Sper că v-au plăcut. M-am grăbit să vă arăt aceste poze, deoarece peste câteva zile voi avea ocazia să traversez Atlanticul. Merg în Peru. Anul acesta am văzut o mare și un ocean, iar acum s-ar părea că voi mai vedea unul. Știți numărătoarea aceea de când eram copii? :Din Oceanul Pacific/A ieșit un pește mic,/Iar pe burta lui scria, Ieși afară dum-nea-ta!

Să auzim de bine, următoarele vești vor fi de la Lima.

Dar nu pot să nu spun, când eram în clasa a VIII-a, am avut o profesoară de geografie care ne-a pus să învățăm pe de rost toate țările, cu capitalele lor. Cum eu nu sunt tare la învățatul pe de rost am uitat aproape tot, dar Peru-Lima mi-a rămas adânc imprimat în creier. Poate de aceea soarta mă ajută să ”dau o raită” prin Emisfera Sudică, să văd ce-o mai fi și pe acolo.

Mii de îmbrățișări!

Manuela Sanda Băcăoanu