Arhivele lunare: ianuarie 2019

Secretul celor 25

1 răspuns

Un titlu bun atrage privirile, dar  în  media modernă, în general, un titlu sforăitor e urmat adesea de un articol de doi lei, sper să nu vi se pară la fel şi acesta.

N-o să vă divulg cine ştie ce secrete uitate de vreme printr-un sertar prăfuit al unei mobile stil Louis XV, pur şi simplu, o să vă povestesc despre o metodă extrem de uşoară de a vă recăpăta agilitatea, o musculatură puternică şi, de ce nu, a vă simţi mai tineri. La mine a funcţionat, deci metoda este verificată.

Nici măcar nu e invenţia mea, m-am inspirat din postarea cuiva, care a scris prin noiembrie anul trecut că a ajuns să facă 50 de genoflexiuni, 50 de flotări, 50 de abdomene şi 50 de încă nu ştiu ce, n-am reţinut.

Bineînţeles că, neantrenat fiind, acest număr ţi se pare extrem de mare şi de neatins. Mi-au trebuit câteva zile până să mă hotărăsc să încerc şi eu. Ei bine, în 6 decembrie, de Moş Nicolae, eu mi-am făcut cadou o genoflexiune, o flotare şi un abdomen. Nu voi ascunde faptul că mi-a fost foarte greu să le fac. În 7 decembrie, am făcut câte două din fiecare. Când, a treia zi, i-am spus mândră soţului meu că am făcut trei… din toate chestiile astea, s-a uitat semidispreţuitor la mine şi mi-a zis că ce-i asta, trebuia să încep cu 10.

Ştiţi ce ar fi fost dacă începeam cu 10? M-aş fi chinuit vreo două-trei zile, ca apoi să renunţ, ar fi fost peste puterile mele.

Ca să n-o mai lungesc, în 25 de zile, cu abnegaţie şi devotament, am ajuns la 25 de genoflexiuni, 25 de flotări şi 25 de abdomene, moment în care m-am gândit că acesta este un număr bun şi rezonabil, aşa că am continuat fără a mai spori. Îmi ia mai puţin de 10 minute pentru acestea toate, deci, dacă vă puteţi permite să „pierdeţi” 10 minute din viaţă făcând mişcare, sunteţi pe drumul cel bun. Nu uitaţi că minutele, orele pe care nu le „pierdem” mergând pe jos sau făcând sport, vor fi cu adevărat pierdute la o anumită vârstă, aşteptând în faţa cabinetelor medicale. Reflectaţi la acest lucru!

Sincer, sunt foarte mândră de mine, iar urmările sunt vizibile, inclusiv în plan psihic. N-am scris aceste rânduri ca să mă laud, nici nu vreau să demonstrez ceva, pur şi simplu m-am gândit că, poate, voi inspira şi eu pe cineva.

Privesc în jur şi văd atâtea persoane obeze, persoane a căror deviză a devenit      ” a trăi pentru a mânca”, în loc de „a mânca pentru a trăi”, încât mă gândesc că orice pas  spre o viaţă mai bună, merită făcut.

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă care face 25 de flotări!

Lupşenii la Bucureşti

2 răspunsuri

În al 101-lea An de la înfăptuirea Marii Uniri, iată că lupşenii au ajuns la Bucureşti, demonstrând încă o dată ţării şi lumii că patriotismul n-a murit, că nu e doar aşa, o vorbă-n vânt, spusă la un pahar de pălincă şi apoi uitată prin prăfuita ladă de zestre a Istoriei.

S-ar părea că la Lupşa mai trăiesc suflete mari, egale celor ce au dat viaţă evenimentelor de acum o sută de ani sau mai de demult, celor ce şi-au pus piepturile în faţa atacatorilor de toate felurile, nelăsându-i să-şi facă de cap în Ţara Moţilor.

Urmând exemplul celor ce acum o sută de ani au izvodit din lână adunată de pe la case minunatul drapel cu care delegaţia de lupşeni s-a prezentat la Alba Iulia la 1 decembrie 1918, pentru a nu se lăsa mai prejos, harnicele lupşence au reuşit ca peste timp să repete istoria, ţesând un steag frate, mai tânăr dar la fel de mândru, care a însoţit delegaţia pe jos a lupşenilor la Alba Iulia, în anul Centenarului.

Visul moţilor din Lupşa era ca cele două steaguri să se întâlnească, moment istoric ce a avut loc vineri, 18 ianuarie, 2019.

Am ajuns înaintea delegaţiei la Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti, aşteptam  să ajungă şi lupşenii, când, ca un val de căldură în toiul iernii, din holul muzeului, se aud vocile lor frumoase şi puternice, cântând… din Ţara Moţilor noi am venit…  moment de emoţie teribilă, de exacerbare a simţurilor, până la a vibra la unison, ca o harpă ale cărei corzi te încântă şi te ridică în sfere celeste, acolo unde poţi auzi cântarea îngerilor. Cam asta am simţit eu, în clipa pătrunderii moţilor în lăcaşul Columnei lui Traian, în faţa căreia aştepta cuminte şi totodată maiestuos bătrânul steag de la 1918.

Lupşenii au adus cu ei şi copia steagului de la 1918, făcută în 1968, când acesta s-a mutat de la Muzeul Etnografic din Lupşa, la Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti.

Cele ce au urmat, au fost întâmplări de suflet, vorbiri din inimă, pline de pasiunea iubirii de ţară.

Moderatorul şi unul dintre principalii organizatori ai acestei întâlniri a fost d-l. prof. dr. Ioan Vlad, unul dintre cei mai de valoare fii ai comunei Lupşa.

Deoarece nu cunosc numele exact al tuturor vorbitorilor şi nu vreau să neîndreptăţesc pe cineva, voi lăsa câteva fotografii să vorbească de la sine despre desfăşurarea evenimentelor. Corul bisericii din Lupşa a fost actorul principal pe scena improvizată în faţa steagului de la 1918, mângâindu-ne auzul cu vechi şi frumoase  cântece patriotice.

Printre cei ce au dat viaţă cuvintelor aflate în inimă, s-a numărat şi domnul director al Muzeului Naţional de Istorie din Bucureşti, care ne-a făcut o promisiune ce, sperăm noi, nu va fi una deşartă, şi anume că la 1 decembrie 2019, steagul de la 1918 se va mai întoarce pentru o zi acasă, în satul din care a plecat. Dragi români de pretutindeni, vă invităm la Lupşa, pentru a vedea unul dintre cele mai de valoare şi mai iubite exponate ale Anului Unirii.

Iar ca să fie ca la români, lupşenii şi-au trimis desaga înainte, plină de bunătăţi, din  care au fost invitaţi să guste toţi cei prezenţi la ceremonia întâlnirii drapelelor.

După o vizită la Tezaurul aflat în subsolul clădirii şi un tur succint al Columnei lui Traian (aflată aici în copie), am părăsit muzeul, trecând prin sala în care este organizată expoziţia Unirii.

Între timp, steagul lupşenilor de la 1918 îşi reluase locul. Ca să vezi, Expoziţia Unirii Românilor începe cu Mihai Viteazul şi se termină cu… ia ghiciţi: steagul lupşenilor, dragii mei! Să fii încheietorul unei perioade de 400 de ani de zbatere pe meleagul românesc, nu e de ici, de colea.

Şi-am încălecat pe-o şa… şi-am ieşit pe treptele muzeului, tot cu „Din Ţara Moţilor noi am venit!”, cu lume adunată buluc în faţă, care ne făcea poze, cu multă emoţie şi, de ce nu, marea mândrie că suntem moţi, lupşeni, români!

Timpul s-a oprit parcă pe loc, nu mai e nici 1918 nici 2019, suntem cumva suspendaţi între pământ şi cer, noi toţi, ÎMPREUNĂ!

 

 

 

Iaca nişte daci, coborâţi de pe columnă!

Drum bun spre casă, dragi şi minunaţi moţi!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă cu Apusenii pe tălpi (aşa m-a botezat d-l. Ioan Vlad)

 

 

 

Fasolea

Lasă un răspuns

Deoarece  suntem cu toţii în căutarea reţetei miraculoase care să ne facă din nou supli, măcar aşa cum eram înainte de sărbătorile de iarnă, m-am gândit să postez câteva articole, care prezintă beneficiile diverselor legume sau fructe. Nu ştiu care este sursa acestui articol, dar mi se pare interesant.

Spor la citit!

                                          ”              FASOLEA VERDE

Cu cat mai colorata, cu atat mai puternica

 

– un aliment-medicament prea putin cunoscut –

Originara din America Centrala, a fost adusa de conchistadorii spanioli in Europa, si apoi raspandita si in Asia. In Romania, prima folosire a fasolei in alimentatie este consemnata in anul 1742, iar de atunci, pastaile sale au devenit parte integranta a bucatariei traditionale. Adesea a fost denumita carnea saracului, pentru ca este foarte bogata in proteine, la fel ca surata sa, lintea. Ceea ce s-a stiut mai putin despre fasole pana de curand este ca pastaile sale constituie si un medicament foarte valoros, asa cum vom vedea:

Soiuri de fasole cu valoare terapeutica

Desi titulatura oficiala este de faso le verde, de regula, fasolea pastai pe care o gasim in piete si in magazine are culoarea… galbena, mai rar verde sau  verde cu dungi rosietice. Culoarea galbena a pastailor vine de la flavonoidele (substante cu efecte antiinflamatoare si antioxidante) pe care le contine; culoarea verde – de la continutul mare de clorofila (care are o actiune depurativa, antitoxica); culoarea roscata, cu care este uneori impestritata fasolea, vine de la asa-numitii pigmenti antocianici (cu efecte antitumorale si antioxidante puternice). Asadar, toate varietatile de pastai sunt bune in terapie, cu conditia sa fie sanatoase, fara brunificari, fara portiuni deshidratate sau cu coloratia schimbata. Cu cat fasolea are, indiferent de soiul sau, o coloratie mai vie, mai intensa, cu atat are o actiune mai puternica.

Cum preparam si cum consumam fasolea verde

De regula, fasolea se consuma fiarta rapid in apa sau, mai bine, in abur, gatirea prin prajire sau la cuptor distrugandu- i mare parte din vitamine si din alte principii active. De asemenea, conservele cu fasole pastai nu mai pastreaza – conform studiilor nutritionistilor – aproape nimic din puterea curativa a pastailor proaspat gatite.
Fasolea verde fiarta se obtine prin punerea pastailor bine spalate si curatate de impuritati intr-o oala de inox, in care apa deja fierbe. Se lasa sa clocoteasca la foc mic si se inteapa din timp in timp pastaile cu o furculita. In momentul in care devin moi si furculita intra cu usurinta in ele, fierberea s-a incheiat. Unii bucatari profesionisti adauga bicarbonat de sodiu la fierbere, pentru a mentine culoarea vie a pastailor – este o greseala, prin aceasta metoda distrugandu- se multe principii active. Spre final se adauga ulei, suc de rosii, condimente si sos alb.
Fasolea verde fiarta in aburi se obtine cu ajutorul asa-numitelor steamere, aparate electrice care se gasesc in comert. Inainte de a fierbe fasolea, pastaile se spala bine si se curata. Dupa expunerea la abur, fasolea se lasa sa se raceasca si se poate consuma simpla (cu ulei de masline si cu sare) ori cu diferite sosuri (de usturoi, de busuioc, de masline, de menta, de ghimbir, de cimbru). Fierberea fasolei in abur este cea mai sanatoasa metoda de preparare termica descoperita pana in prezent, prin care sunt pastrate foarte multe din vitaminele, mineralele in forma asimilabila, pigmentii si alte substante active din aceasta leguminoasa.

Tratamente preventive

Ateroscleroza

– foarte multe din substantele active continute de fasolea verde au o actiune demonstrata de prevenire a formarii placilor de aterom pe artere. Vitamina A si C, magneziul, potasiul, acizii grasi Omega 3 continuti in pastaile de fasole, toate contribuie la acest efect antiaterosclerotic, scazand procentul de colesterol negativ (LDL) si impiedicand oxidarea si depunerea acestuia pe peretii vaselor de sange.

Diabetul

– un consum ridicat de fasole verde pe timpul verii impiedica asimilarea zaharurilor, datorita continutului de fibre alimentare al acestei leguminoase. Se recomanda curele cu o durata de o luna, timp in care se consuma fasole patru zile pe saptamana.

Prevenirea cancerului de colon

– vitaminele si pigmentii din tecile pastailor protejeaza celulele intestinului gros de actiunea mutagena a unor substante cancerigene, prezente frecvent in alimentatia moderna. Apoi, fibrele alimentare continute de fasole reduc, cu peste 50%, posibilitatea de a face cancer de colon, daca sunt consumate constant.

Tulburari de memorie – vitamina B1, continuta de catre fasolea verde, are un rol important in stimularea si in mentinerea functiilor cognitive ale creierului, in special a memoriei. Ea participa la sinteza acetilcolinei, un neurotransmitator esential pentru memorie si a carui absenta este corelata cu aparitia Alzheimer-ului.

Osteoporoza, rahitism – fasolea este printre cele mai bogate alimente in vitamina K si, in plus, prezinta avantajul ca poate fi consumata in mari cantitati. Or, vitamina K joaca un rol crucial in mentinerea sanatatii sistemului osos. Un studiu german arata, de pilda, ca femeile ajunse la menopauza si care consuma regulat vitamina K, din surse naturale, sunt mult mai putin afectate de osteoporoza si mult mai putin susceptibile la fracturi. Aceasta vitamina, continuta din abundenta de catre fasole, incetineste actiunea unor celule, numite osteoclaste, care sunt responsabile de pierderea de substanta osoasa.

Litiaza biliara – consumul de fasole verde aduce in organism o cantitate importanta de fibre alimentare, adica de substante nedigerabile, care joaca un rol de matura, curatand tubul digestiv. Ei bine, cercetarile arata ca un consum regulat al acestor fibre alimentare previne si aparitia litiazei biliare.

Tratamente interne

Hipertensiune arteriala – magneziul si potasiul din fasolea verde sunt doua medicamente care fac un tandem redutabil in reducerea si stabilizarea tensiunii arteriale. Se recomanda consumul a 240 g de fasole pe zi, vreme de macar o luna, tratamentul fiind util si pentru prevenirea unor complicatii grave ale hipertensiunii arteriale, cum ar fi infarctul sau accidentul vascular cerebral.

Constipatia – cercetatorii de la Facultatea de Medicina din Chicago au aratat ca doua portii de fasole verde (aproximativ 280 g), consumate zilnic, contin doza ideala de fibre alimentare insolubile necesara pentru normalizarea tranzitului intestinal. Cele aproximativ 30 g de fibre alimentare continute in doua portii de fasole verde imping precum un piston materiile reziduale din colon, curata peretii intestinului gros si ajuta la refacerea florei intestinale, afectata de hrana nesanatoasa.

Valori ridicate ale colesterolului si ale trigliceridelor– aceleasi fibre alimentare anterior mentionate intervin si in scaderea nivelului grasimilor si al zaharului din sange. Cercetatorii au aratat ca doar 180 g de fasole verde, consumate zilnic, vreme de 28 de zile, contribuie la o scadere a colesterolului negativ (LDL) cu 10-20%.

Adjuvant in diabetul de tip II– consumul frecvent de fasole verde este de natura sa scada glicemia, prin actiune directa (tecile de fasole contin substante hipoglicemiante) , dar si prin stimularea activitatii pancreasului. Ca atare, se recomanda consumarea de macar trei ori pe saptamana a unei portii de fasole verde.

Fasole tarcata, cu efecte antitumorale puternice

 

Adjuvant in hepatita si in ciroza– fasolea verde fiarta este printre mancarurile cele mai bine tolerate de ficat, fiind recomandata in mod special persoanelor care sufera de hepatita cronica, mai ales cu evolutie spre ciroza. Ea contine proteine cu grad redus de toxicitate, vitamine care sustin activitatea ficatului, dar si alte substante cu efect tonic hepatic. Doza zilnica de fasole pastai recomandata este de 150-200 g.

Astm– beta-carotenul si flavonoidele continute din belsug de pastaile de culoare galbena intensa, precum si vitamina C, pe care o gasim in toate tipurile de fasole verde, au efecte antiinflamatoare puternice asupra cailor respiratorii si reduc intensitatea reactiei alergice. Pe timpul verii, se recomanda curele cu o durata de o luna, timp in care se consuma cate 250 g de fasole, de cinci ori pe saptamana.

Ingrasare– o portie mare de pastai (240 g), gatite cu putin ulei, condimente si ceapa verde, contine mai putin de 300 de calorii, in schimb, creeaza o senzatie de satietate durabila, constituind un felul doi mai mult decat indestulator. De aceea, acest aliment este un adevarat medicament de slabit, recomandat cu atat mai mult cu cat stimuleaza tranzitul intestinal si are proprietati diuretice, ajutand astfel la o scadere mai rapida in greutate.

Osteoartrita, artrita reumatoida – fasolea verde contine, pe langa antireumaticele clasice (vitamina A si C, flavonoidele) , un oligoelement mai putin intalnit: cuprul in forma organica, asimilabila. O suplimentare a cuprului din dieta duce la o reducere semnificativa a simptomelor reumatismului (in special a durerii si a rigiditatii articulare), efectele fiind durabile. Se recomanda, ca atare, curele de 3-6 saptamani, timp in care se consuma minimum 1,6 kg de fasole pastai saptamanal.

Imunitate – se recomanda consumul pastailor galbene sau verzi, cu pigmentatii inchise, rosietice. Aceste soiuri contin numeroase substante active (vitamine, flavonoide, antociani), care stimuleaza productia si activeaza celulele sistemului imunitar. Persoanele care sunt sensibile la infectii, care au predispozitii spre afectiuni tumorale, ar trebui sa consume macar o data la doua zile o portie de fasole gatita la abur sau prin fierbere rapida.

Convalescenta, astenie– fasolea verde se consuma fiarta, adaugandu-i- se doar sare si condimente, putin ulei si suc de lamaie, asa incat sa fie foarte digerabila. Este usor de metabolizat, cu conditia sa nu aveti intoleranta digestiva la acest aliment, iar in plus, contine, pe langa o serie intreaga de minerale si de vitamine, acid silicic, o substanta cu proprietati energizante.

Migrena– riboflavina (vitamina B2), siliciul organic, flavonoidele continute de fasolea verde s-a demonstrat ca reduc frecventa atacurilor de migrena, indiferent de natura acestora. Persoanele care sufera de migrena ar trebui sa consume macar de 4 ori pe saptamana acest aliment, mai ales in zilele in care trebuie sa faca eforturi mari, psihice sau intelectuale.

Carente de minerale si vitamineMagneziu si calciu – 250 g de fasole pastai asigura aproape un sfert din necesarul zilnic din aceste doua minerale constitutive. Mai putin de 25% din necesarul de calciu sau de magneziu nu pare sa fie mult, insa cercetarile au demonstrat ca mineralele primite din diferite surse naturale sunt mult mai eficient asimilate si folosite de catre organism decat cele primite dintr-o sursa unica, cum ar fi lactatele ori tabletele cu calciu. Astfel, fasolea verde, desi nu este o campioana a acestor minerale, este foarte importanta, deoarece ajuta la diversificarea surselor din care acestea provin.
Fier – fasolea verde este una din cele mai bune surse vegetale de fier organic, continand un procentaj mai mare din acest oligoelement decat spanacul sau chiar decat urzica. Acest mineral este esential pentru transportul oxigenului de la plamani catre toate tesuturile organismului, pentru producerea de energie in organism. In afara de fier, fasolea verde mai contine alte doua oligoelemente importante, si anume: cuprul si zincul.
Vitamina A – o portie de fasole verde asigura in mod normal 30% din necesarul acestei vitamine, insa la fasolea de un galben intens se poate ajunge si la 50%. Aceasta vitamina este esentiala pentru vedere, pentru sistemul imunitar si pentru protectia organismului impotriva radicalilor liberi.
Vitamine din complexul B – patru vitamine din acest complex, adica B1, B2, B3 si B6 sunt continute in cantitati considerabile de catre pastaile de fasole. Sunt vitamine foarte importante pentru organism, esentiale pentru sistemul nervos, pentru sistemul imunitar, pentru procesele de asimilatie ale zaharurilor, proteinelor si grasimilor.

Sa o mananci cu ochii

 

Vitamina C – 250 g de fasole consumata zilnic acopera aproape 50% din necesarul zilnic de vitamina C, esentiala pentru lupta organismului impotriva infectiilor, pentru mentinerea sanatatii aparatului cardiovascular, pentru echilibrul hormonal.
Vitamina K – in acest domeniu, fasolea este pe podium, fiind printre cele mai bogate alimente in aceasta vitamina. Doar 250 g de pastai acopera aproape 100% din necesarul de vitamina K, foarte importanta pentru rezistenta oaselor (ajuta la sudarea moleculelor de calciu din os), pentru procesele de coagulare si de refacere a tesuturilor distruse.

PRECAUTII SI CONTRAINDICATII

Persoanele care sufera de litiaza renala cu oxalati vor consuma cu prudenta fasole verde, nu mai des de o data pe saptamana. Aceasta, deoarece fasolea are un continut destul de ridicat de saruri ale acidului oxalic.
In caz de dispepsie, de predispozitie spre meteorism, fasolea verde se va consuma de preferinta condimentata cu plante carminative, cum ar fi cimbrul, busuiocul, chimenul, oregano. (SOVÂRV)”

În speranţa că cele de mai sus v-au fost de folos, vă doresc o zi plină de curaj, pentru a înfrunta iarna ce ne-a pus 10 cojoace în plus în spate!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă cu Apusenii pe tălpi