Certificatele verzi – pro sau contra?

Ah, în ce lume trăim! E exclamația cea mai des apărută pe buzele tuturor. Da, trăim într-o lume pe care singuri ne-am făurit-o, ( n-am ales prea inspirat termenul, deoarece ”a făuri” are conotații pozitive, pe când lumea în care trăim nu prea are de-a face cu pozitivitatea și cu veștile bune.), o lume pe care trebuie, vrând-nevrând s-o înțelegem, cu bune și cu rele, mai mult rele în ultima vreme.

Știu că s-a dezbătut pe toate canalele media problema certificatelor verzi, știu că părerile sunt și pro și contra, depinde de fiecare, în care ”tabără” se află. Sunt cei mulți neîmbolnăviți și nevaccinați, care urlă că e discriminare. Mai sunt cei îmbolnăviți și nevaccinați, cărora le expiră în curând statutul de deținător de certificat, dar nici nu se gândesc să se vaccineze, ca nu cumva să li se modifice ADN-ul, sau și mai rău, Doamne ferește, peste noapte să devină zombi. (Nu că ar ști ei ce-i aia, dar așa le-a spus popa nu-știu-care în biserică, iar el o fi știind, că de-aia poartă veșminte bisericești și propovăduiește împotriva vaccinării).

A treia categorie sunt cei vaccinați de frica pierderii locului de muncă, deci nu prea departe de îmbolnăviții antivacciniști, oameni cărora le pasă mai puțin de propria sănătate decât de activitățile sociale pe care, fără certificat, nu le mai poți realiza.

Părerea mea este că în toate cele trei categorii de mai sus, egoismul este cel care-i face pe oameni să se comporte într-un anumit fel. dacă nu-ți pasă de cei din jur, dacă ți-ai cumpărat adeverință de vaccinare falsă, dacă mori de frica vaccinului, poate n-ai fost destul la școală, poate ar trebui să te mai informezi din surse mai demne de încredere decât ai făcut-o până acum.

În sfârșit, mai este o categorie de oameni, aceia care s-au vaccinat din convingere, care s-au programat pe platformă și au așteptat cuminți să le vină rândul, fiindcă vor să fie printre cei care-și văd copiii și nepoții mari, care știu că ”BIL Gheiț” n-are nicio treabă cu numărul oamenilor trăitori pe Pământ, nu vrea să-i mai reducă, acest lucru nu face parte din niciunul din targhetele sale.

Și uite așa, posesorii de certificate intră la magazine, iar ăia fără, stau pe trepte. Am fost zilele trecute la Lidl și la Pepco. Cum la Lidl se intră într-un complex de magazine, n-ai voie fără certificat. Ce să spun, impresia care mi-a lăsat-o trierea naturală până la urmă care o face posesia certificatului verde, a fost una foarte pozitivă. În primul rând, în magazin era destulă lume, dar nu mai era înghesuială. Cei prezenți păstrau distanța, erau politicoși și se vedea de la o poștă că fac parte dintr-o anumită categorie socială, a celor care și-au tocit coatele pe băncile școlii. Măi, să fie, te pomenești că antivacciniștii or fi din alte categorii, pe care nu mai am chef să le enumăr acum.

La fel și la Pepco, lume destulă, dar mult mai civilizată. Iată că se poate.

Mda, s-ar părea că selecția naturală va funcționa până la urmă. Mai sunt încă multe hopuri până când această pandemie va deveni amintire, iar până atunci, mii de nevaccinați vor trece frontiera spre lumea de dincolo, mulți dintre ei fiindcă sunt deștepți și nu se lasă ei, să facă alții experiențe pe valorosul lor organism. Mai bine se aruncă direct în gura covidului, că doar cu-o moarte tot suntem datori, nu? Dar nu-i totuna leu să mori, ori intubat și obidit, zic eu.

Cam… asta ar fi! Iar acum, aștept să dați cu piatra.

Manuela Sanda Băcăoanu

2 gânduri despre „Certificatele verzi – pro sau contra?

  1. Aurel Șerban

    Nu vreau să dau cu pietre. Lapidarea era un mijloc de exterminare, azi pierdut în istorie. Ori aici, Doamne, feri!
    Singurul lucru pe care vreau să-l subliniez este mirarea mea în fața apetenței cu care multă lume pleacă urechea la zvoniștii de toată mâna. Probabil, această meteahnă își are originea într-un trecut revolut, în care una se spunea și alta se mânca. Acel timp a creat traume adânci în percepția generală și de aici ar rezulta și acest reflux păgubos în care ne aflăm.
    Și de ce nu, să privim cu nostalgică bucurie sclipirile de geniu culese din literatura noastră, apărute în virtutea unor situații similare celor de azi.

    „Când se ia câte-o măsură,
    Lumea-njură
    Pe agentul sanitar
    Și-l întreabă fără noimă:
    – Ce-ai cu noi, mă?
    Pentru ce să dăm cu var?..”
    G. Topârceanu, Viața la țară

    „- Dacă vezi că vine la tine o vită, ii ceri parola. N-o știe ? Nu-i dai voie să treacă. Acuma să-mi arăți tu, Gheorghe Neculai, cum ai să faci când îi fi de santinelă. Prepune că eu sunt o vită bolnavă. Oprește-mă cum ți-am spus eu.
    Și Moș Teacă vine spre soldat. Soldatul stă pe loc.
    – Așa te-am învățat eu, mă ? Las’ că-ți arăt eu ! Patru zile pluton de pedeapsă! Să vie altu! Vasile Ion, oprește-mă tu!
    Și Moș Teacă se apropie. Soldatul ia arma la mână și-ncepe a striga:
    – Cine eee? Cine eee? Cin΄?!
    – Vită! răspunde Moș Teacă.
    – Ce fel de vită? Bolnavă sau sănătoasă?
    – Bolnavă.
    – Atunci, vită bolnavă, stai! Căprar de gardă, vin’ dă recunoaște o vită bolnavă!
    – Prea bine, zice Moș Teacă încântat. Așa să faceti, că eu am să vă-ncerc. Ori de câte ori m-iți vedea venind la voi, să mă-ntrebați: vită bolnavă ori sănătoasă ? Măcar să vie și gheneralu, nu-l lași să treacă până nu ți-o spune ce fel de vită este!”
    A. Bacalbașa, Moș Teacă și Epizootia

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s