Într-o lume care se poate concentra din ce în ce mai puțin pe finalizarea unui proiect, o lume în care sunt persoane care nu-și pot păstra atenția trează mai mult de 30 de secunde (cam cât durează un filmuleț pe TIK TOC) mi se pare tot mai greu să pun gânduri pe ”hârtie”. Acum, la mare modă este să vorbești, fiindcă la fel ca ceasurile mecanice, în curând nici scrierea nu va mai fi înțeleasă de către rasa umană ”evoluată”.

Mai scriu doar în speranța că mai sunt oameni (cu siguranță mai sunt deocamdată) care mai știu citi și mai și înțeleg cele citite.

Spun acest lucru fiindcă printre prietenii de pe rețelele sociale sunt unii chiar deștepți, care postează lucruri interesante, dar comentariile care apar sunt în general ”Bună dimineața”, „Bună seara” sau acum, ”La mulți ani”. Ca persoană care-și așterne gândurile în fața unor oameni de la care aștepți un dialog, cum te simți când reacțiile sunt toate (sau aproape toate) la fel? Vorbesc acum și în numele meu, bineînțeles.

Dacă tratezi o temă, te-ai aștepta să primești reacții pe acea temă, să ai dovada că cei care au citit au și priceput ce-ai vrut să zici…

Nu generalizez acum, am văzut și dezbateri aprinse, până la ură și violență pe unele subiecte pe care nu le mai menționez acum, că le știe toată lumea.

Cu toate că rețelele sociale au apărut pentru a facilita dialogurile între oameni (asta fiind beneficiul nostru, al lor vânzarea de diverse produse), asist mai mult la monologuri, e ca un fel de Turn al Babilonului, în care fiecare vorbește, dar nimeni nu înțelege și nici măcar nu ascultă ce are de zis celălalt.

În încheiere vreau să vă salut pe voi, cei care aveți câte ceva de zis despre ceea ce scriu, chiar dacă negativ.

Manuela Sanda Băcăoanu