Antalya-pentru oameni curajoși sau iresponsabili, într-un cuvânt, pentru oameni ca noi. N-aș putea zice că suntem nici prea curajoși, nici prea iresponsabili, dar azi, când ne-am uitat în jur, am făcut ca Ion Creangă. Nu eram doar noi, mai erau incă vreo 130 de oameni asemenea nouă.

Găsisem o ofertă foarte bună în Altalya și Cappadocia încă din ianuarie, iar acum, cu războiul care-i adună pe toți românii acasă de prin Orient, noi ne-am gândit să plecăm. Firma cu care am venit e din București, așa că azi noapte am călătorit cu trenul de la Cluj la București, iar azi, cu avionul în Antalya. Cu toate că e vineri 13, toate au mers șnur. De fapt, 13 este ziua mea norocoasă. Prima zi a fost pe lângă obositoare și reușită, suntem cazați la un hotel de 4 stele (cel cu îngerul pe frontispiciu, în poză seamănă cu o biserică).

Săptămâna trecută, eram cu Ștefan în mașină, iar eu, cu un aer candid, l-am întrebat: Turcia e în Orientul Mijlociu? Nu, e în Orientul Apropiat mi-a răspuns el. Iar eu: Ce bine! Și am râs amândoi, ca proștii.

Da, e un fel de țara arde și baba se piaptănă, dar s-ar părea că trebuie să ne obișnuim să trăim într-o lume diferită de cea pe care o cunoșteam, o lume frământată de conflicte, o lume în care clima nu mai este predictibilă, o lume în care unora le e frică și de umbra lor. Cei ce se adaptează mai rapid, au mai multe șanse la supraviețuire.

Ei, haide, că n-o fi viitorul atât de negru. Atâta timp cât NATO prin persoana lui Trump ne face ochi dulci, Zelenski se îmbrățișează cu Dan, suntem din ce în ce mai aproape de a deveni buricul Europei

Vă cuprind și vă sărut, mă așteaptă cina! Mâine, spre Cappadocia. Abia aștept!

Manuela Sanda Băcăoanu

l