Ziua de azi a început la o fabrică de covoare. La început, am strâmbat din nas. Cine cară covoare de aici? Dar experiența a fost dintre cele mai plăcute. Am toată admirația pentru munca migăloasă a acestor femei, care lucrează câteva luni la un covor, centimetru cu centimetru. Sunt covoare care au 400 de noduri pe centimetru pătrat, pentru care se lucrează 2-3 ani și costă 200 de mii de euro. Materia prima este lâna, bumbacul si mătasea. Am aflat în mare tot procesul tehnologic de la viermele de mătase până la covorul care-ți ia ochii cu frumusețea lui. Noi n-am cumpărat nimic, dar au fost persoane care au cumpărat câte un mic covoras cu 300 de euro, după negocierea obligatorie în Turcia.

Apoi, ne-am dus la Valea Călugărilor. I se spune așa, deoarece aici au fost mai multe mânâstiri. Am văzut capela în care Sf. Simion și-a petrecut ultimii 40 de ani de viață, departe de oamenii care-l asaltau ca să se roage pentru ei. ( Nu, nu e vorba de personajul cu același nume din vremurile noastre).

Ai spune că în Cappadocia toate formațiunile stâncoase sunt la fel și totuși, privind mai atent, fiecare loc are particularitățile lui.

După Valea Călugărilor, am ajuns la Muzeul în aer liber Nezve, un loc deosebit de interesant. Pe văile a trei râuri care în prezent sunt secate, s-au refugiat primii creștini, care erau vânați de către împăratul Iustinian. Erau mai multe mânăstiri și aici, dar în principal una de femei și una de bărbați. Cred că trăiau aici și oameni simpli, care nu erau călugări, deoarece ghidul turc ne-a spus că la un moment dat erau vreo 35.000 de oameni în această zonă.

La întoarcere, am făcut un mic popas pe Valea Cămilelor, lucru care se vede clar și din poze.

Gata pe ziua de azi…Pe mâine!

Manuela Sanda Băcăoanu