Oraşele europene ale României – Oradea

Îmi place foarte mult Oradea, e un oraş care în ultimii ani a înflorit, pur şi simplu. Am avut ocazia de curând să petrec câteva ore acolo, ore care mi-au înseninat ziua şi m-au făcut să visez că aş putea fi undeva, oriunde, în Europa.

Faţă de Cluj, Oradea are avantajul spaţiilor deschise, piaţa din centru este uriaşă, toate clădirile sunt restaurate, iar privirea de ansamblu este una de mare efect. Ai putea foarte bine să fii la Viena sau la Budapesta, arată foarte asemănător.

Am făcut doar câteva fotografii, nereprezentative veţi spune, dar intenţia mea nu era să public ceva, doar aşa, nişte frânturi de gânduri în compania unor scriitori şi poeţi unguri, care mi-au şoptit la ureche să stăm liniştiţi, că nu le trebuie Ardealul.

Ady Endre chiar a fost de acord să mă ţină pe genunchi, iar în devenirea mea spre statutul de scriitoare, m-am simţit foarte onorată de această apropiere.

Dar obişnuinţa de a merge pe jos prin locuri mai neumblate şi mai… aproape de natură, m-a adus pe malul Crişului Repede, pe o cărare autentică, care sper că va rămâne aşa, nu va fi transformată într-o alee cu pretenţii. M-au fascinat copacii seculari ce străjuiesc râul, dând şi mai mult farmec locului. Aproape fiecare copac avea o plăcuţă verde, la început am crezut că e ca bulina roşie de pe blocurile din Bucureşti, adică spune cam aşa: ” ATENŢIE, COPAC CARE SE POATE PRĂBUŞI ÎN ORICE MOMENT!” Mergând mai aproape însă, am văzut că pe plăcuţele verzi scria specia, vârsta şi, cel mai important, numele celui care a adoptat copacul. Da, copacii de pe malul Crişului sunt adoptaţi, o idee nemaipomenită, zic eu. Ce poţi face pentru un copac pe care l-ai adoptat? Poate să-l vizitezi des, să-i spui o vorbă bună, să te îngrijeşti ca împrejurul lui să fie curat… Habar n-am ce ai mai putea face, că de apă nu duce lipsă, mai toţi au rădăcinile până în râu.

Cam asta a fost plimbarea mea prin Oradea, străzile unde accesul auto este interzis, pasajul Vulturul Negru, toate fac parte din farmecul acestui oraş, într-o continuă înflorire. Pot doar să-i felicit pe edili, iar celorlalţi primari din ţară le pot recomanda să ia exemplul celui de aici.

Vizitaţi România, dragii mei, este una dintre cele mai frumoase ţări din lume!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă cu Apusenii pe tălpi

România oamenilor civilizaţi

Mai zilele trecute, scriam despre schimbarea radicală a peisajului la aşa zisa Fântână a lui Cenan, de la Lunca Arieşului, în România oamenilor buni.

Au trecut două săptămâni de atunci, când, trecând din nou pe Valea Arieşului, am văzut că lucrurile nu s-au oprit, cascada de la Sălciua a fost şi ea înnobilată cu o minunată construcţie populară. Realizată de aceiaşi oameni inimoşi, fântâna din care drumeţii pot lua acum apă în mod civilizat, nu stropindu-se pe picioare, atrage privirile tuturor celor care călătoresc pe Valea Arieşului. Am observat că mult mai multă lume se opreşte acum ca să admire cascada şi să ia apă, locul a devenit mai primitor, e deocamdată curat, a apărut chiar un container pentru plastic.

Foarte frumoasă iniţiativa şi realizarea ei. Mă ofer voluntar la amenajarea spaţiului: dacă s-ar planta nişte brazi, două- trei flori şi iarbă, locul ar arăta de vis.

Anul trecut, s-a construit o troiţă pe partea stângă a drumului, iar acum a mai apărut şi un steag, chiar lângă fântână.

Bravo, felicitări, putem doar spera că cei ce vor trece pe aici să respecte munca unor oameni de ispravă şi să nu dea dovadă de lipsă de civilizaţie.

România face primii paşi spre civilizaţie. S-o ajutăm cu toţii, ne place să vedem locuri frumoase! Dacă n-am făcut nimic, măcar să nu murdărim munca altora.

Să fiţi încrezători, România e pe drumul cel bun datorită oamenilor de rând, nu a celor ce ne conduc deocamdată.

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă cu Apusenii pe tălpi

PROTESTUL COPIILOR

Cinste lor! Am auzit astăzi o știre care m-a uns la inimă, am auzit că unii dintre elevii  claselor a VII-a și a VIII-a care au avut  astăzi testele naționale de simulare la limba  română au protestat împotriva sistemului de învățământ, predând foile albe  sau scriind pe foaia de examen nemulțumirile pe care le au cu privire la școala care se face acum în România.

Am auzit, de asemenea, comunicatul Consiliului Național al Elevilor care s-ar părea că a fost făcut public abia azi dimineață și care le cerea să protesteze. Mi s-a părut un document atât de bine pus la punct, atât de la obiect și cu o exprimare atât de coerentă, încât sunt sigură că dacă cei ce l-au întocmit ar face parte din guvern, lucrurile s-ar îndrepta într-un timp scurt.

Felicitări, generație tânără, arătați-le bunicilor și părinților voștri că voi sunteți altfel, oameni cu capul pe umeri, dornici de a trăi într-o țară adevărată, nu una din care ți-e teamă să spui că vii, fiindcă te râde toată lumea. Poate așa, vor fi sensibilizați cei ce atâția ani la rând au votat aceleași non valori, care au adus țara pe marginea prăpastiei.

Dragi copii, adolescenți, mă bucur că măcar voi v-ați trezit și luptați pentru viitorul vostru. Mergeți acasă și spuneți-le bunicilor de isprava voastră, iar în ziua votului, amintiți-le să nu voteze împotriva voastră.

Poate că abia acum, după 30 de ani, să se întrevadă o cărare luminoasă și pentru România… Până la autostradă mai este, dar dacă reușim să scăpăm de lipitorile ce-i sug sângele cu poftă, scoatem țara din necaz.

Probabil protestul vostru a fost prea târziu anunțat, poate nu va avea efectul scontat, dar orice zdruncinătură, cât de mică, concură la dărâmarea acestui sistem implementat de hoți, proști și nemernici.

Să aveți curaj și pe mai departe, voi sunteți viitorul, iar această țară merită să fie locuită de OAMENII EI BUNI.

Manuela Sanda Băcăoanu, o moață cu Apusenii pe tălpi

.

Amazing Trudi (1)

manuelasandablog

Ieri am primit un email de la o femeie extraordinară întâlnită anul acesta pe Camino del Norte, aşa că vreau să vă împărtăşesc întâmplările zilei ce ne-a adus împreună.

Am părăsit Luarca încă pe întuneric, pe o vreme închisă şi destul de rece, cu speranţa că poate totuşi ploaia ne va ocoli. Spun „ne va” vorbind despre noi, cei câteva zeci de pelerini ce ne-am cazat în adăpostul din localitatea mai sus-amintită, căci eu am pornit de una singură la drum, aşa cum făceam de obicei.

Luarca e un orăşel foarte frumos, cocoţat pe un munte ce înconjoară un golf. Voi pune altă dată poze reprezentative, fiindcă acum vreau să vorbesc despre altceva. După cum spuneam, vremea nu era prea favorabilă, iar pe la 9 a început să plouă de-a binelea, o ploaie „mocănească”, măcar că eram în Spania.

Singură pe un drum de munte, prin ploaia care venea din…

Vezi articolul original 514 cuvinte mai mult

Cumpăraţi, cumpăraţi!!!

Zilnic, din toate părţile, suntem bombardaţi cu „oferte” dintre cele mai „avantajoase”, avem sau nu nevoie de ce ni se oferă, musai trebuie să cumpărăm. Dacă am făcut cumva imprudenţa să cumpărăm ceva online sau de la teleshopping (cu toţii am făcut asta, nu-i aşa?) telefonul nostru va suna periodic, pentru ca noi produse să ne fie băgate pe gât.

Uneori, agentul de vânzări mă găseşte în toane bune, mai stăm la taclale, chiar este o doamnă care se dă peste cap să-mi  găsească cine ştie ce năstruşnicii îmi trec mie prin cap, total altceva decât ofertele oficiale. Atunci cumpăr, mă gândesc că femeia a făcut un efort în plus pentru a căuta, iar de lucrul respectiv chiar am nevoie.

De exemplu, când mi se ofereau tigăi, eu am vrut bocanci. Am primit bocanci, aşa că a fost în regulă.

Mă gândesc însă la persoanele mai în vârstă, care, după ce au fost ameţite de tirul verbal al unui agent, li se pare că sunt datori să cumpere cine ştie ce prostie, scumpă şi nefuncţională. De exemplu, cu ani în urmă, părinţii mei au cumpărat o chestie de spălat/aspirat  covorul, care n-a funcţionat nicio secundică. Mi-au arătat struţo-cămila prea târziu, când nu mai putea fi returnată. Mă întreb dacă aceste persoane care fac vânzări la telefon au acasă părinţi şi bunici şi dacă-i instruiesc să nu arunce pe geam 360 de lei, doar fiindcă vocea care le recomandă un produs e amabilă şi pare plină de compasiune. Da, pare, fiindcă dacă i-ar păsa cu adevărat de clienţi, nu i-ar minţi fără să clipească.

Să vă spun un secret: NIMENI nu vă poate obliga să cumpăraţi ceva, nici dacă i-a turuit gura o jumătate de oră, ca să vă laude un produs sau altul.

Fratele meu e plecat în Canada de 25 de ani, iar odată, acum câţiva ani, venind acasă şi văzând că aici cumperi una şi mai primeşti ceva, pasă-mi-te cadou, a luat borcanul de muştar de pe masă, întrebându-mă de ce l-am cumpărat, fiindcă nu „se dă” nimic în plus. Foarte simplu, l-am cumpărat deoarece  aveam nevoie de muştar şi atât.

Să ne obişnuim să nu mai aruncăm banii pe toate prostiile; dacă faci o vizită, în orice casă poţi găsi tot felul de aparate dintre cele mai ciudate, ce stau prin colţuri, inutile dar scumpe, amintindu-ne de clipa de slăbiciune în care am crezut că nu vom putea trăi fără ele.

Să aveţi parte de lumina înţelepciunii şi de sănătatea minţii şi a trupului!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă cu Apusenii pe tălpi

Gânduri de primăvară…

Am primit zeci de poze cu floricele şi urări de primăvară, e un gest frumos, dar într-un fel intruziv, mi se pare că nu este normal să invadăm spaţiul chiar şi virtual al cuiva, obligându-l să piardă vremea cu cititul unor formulări mai mult sau mai puţin puerile, doar aşa, că avem noi chef să le trimitem întregii liste de prieteni.

Prefer rândurile ce-mi sunt adresate personal, două cuvinte, dar să ştiu că cineva le-a scris pentru mine, nu a distribuit un mesaj ce i s-a părut drăguţ.

Poate că sunt rea, dar ştiţi ce scrie pe un calendar micuţ, pe care l-am primit de la o colegă?  „Mai bine să fii urât pentru ceea ce eşti, decât să fii iubit pentru ceea ce nu eşti!” Mi se pare mesajul care mă caracterizează cel mai bine, n-o să spun sau să fac vreodată lucruri în care nu cred, doar fiindcă aşa le voi face plăcere celor din jur. N-am nevoie de mii de prieteni falşi, îmi ajung doi sau trei dar adevăraţi,  care ştiu sigur că nu mă laudă nemeritat, doar ca să-mi intre în graţii, iar când întorc spatele, mă bârfesc pe la colţuri.

În acest moment însă, vreau să vă urez tuturor o primăvară frumoasă, în care reînnoirea naturii să vă inspire pentru a schimba lucrurile ce nu vă plac în viaţă, în care să semănaţi seminţele viitoarelor recolte, indiferent de ce natură sunt ele.

Soarele să vă lumineze paşii, iar luna, care în accepţiunea copiilor este şi mai importantă, fiindcă luminează noaptea, să vă vegheze visele primăvăratice şi să vă asculte şoaptele de dor.

Primăvară, bine ai venit!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă cu Apusenii pe Tălpi

Felicitări, doamna Kovesi!

După atâtea zile, luni, ani, în care politica românească nu mi-a adus nicio bucurie, iată că a venit vremea ca o femeie adevărată să arate lumii întregi că cinstea şi profesionalismul nu pot fi date la o parte de intrigile de culise ale unor borfaşi ajunşi întâmplător la cârma ţării.

Acum e momentul ca şobolanii să părăsească corabia, dar eu zic că ar fi mai bine să fie prinşi şi să plătească pentru toate relele pe care le-au făcut de-a lungul anilor.

Oameni de nimic, cu creierul cât o nucă, au făcut tot posibilul să distrugă această ţară , doar ca să-şi umple ei buzunarele, un dezastru la care o naţiune întreagă privea cu teamă, un hău ce se căsca în faţa noastră, are acum ocazia să se închidă şi să-i înghită pe autorii lui.

Să sperăm că puterea procurorului şef european este destul de mare, încât să facă ordine şi curăţenie într-o ţară ce, din fericire, mai aparţine Uniunii Europene, nemernicii n-au putut s-o scoată afară şi s-o alipească altor puteri.

FELICITĂRI, DOAMNA LAURA CODRUŢA KOVESI, SUNTEŢI O LUPTĂTOARE CARE NE-A ARĂTAT CĂ VICTORIA POATE FI OBŢINUTĂ IMPOTRIVA VOINŢEI CORUPŢILOR ŞI HOŢILOR DIN PROPRIA ŢARĂ!

De acum, poate răsare soarele şi pe strada noastră!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă cu Apusenii pe tălpi