Vorbe frumoase…

O prietenă care tocmai a terminat de citit cartea mea, mi-a trimis un email atât de frumos încât nu mă pot abţine să nu mă laud, aşa că iată mai jos corespondenţa dintre noi…

„Draga mea,
Iti  multumesc ca m-ai facut părtaşă la o astfel de experienţă, experienta pe care mi-as dori sa o am si eu macar o data in viata!
Mare curaj ai avut sa pleci pe un drum necunoscut, atatia amar de kilometri, printre necunoscuti! Mare admiratie pentru familia ta, care te-a sustinut atat de mult pe parcursul drumului si nu numai!
M-am bucurat nespus sa am timpul necesar sa citesc aceasta carte, pentru ca …eu nu am timpul meu. Eu am timpul copiilor, a sotului, al parintilor…etc. Al meu se tot ascunde pe undeva…dar uite ca acum a aparut : pe drumul spre Barlad si inapoi, in weekendul Rusaliilor, am reusit sa parcug majoritatea paginilor, asa cum o faceam pe vremuri(mancand efectiv cartile pe paine). Au mai ramas cateva pagini pe care, in sfarsit , le-am parcurs furand din timpul de munca(dar sunt convinsa ca nimeni nu s-a suparat 🙂
Cartea e…minunata!
Descrierea experientelor fizice , dar mai presus a trairilor interioare o fac deosebita, cu atat mai mult cu cat eu insami am astfel de trairi si de ceva vreme incoace ma analizez mereu prin prisma aceasta.
Pot sa spun cu mana pe inima ca am ras copios, dar in acelasi timp am plans alaturi de tine. Inclusiv pentru catelusa pierduta(stii, in 2000 am pierdut si eu un catel-pur si simplu nu a mai venit acasa…si inca si azi sper sa il revad-inclusiv in Budapesta, in 2009, am strigat dupa el-Fredy!).
Stilul sugubat in care ai descris anumite momente/chiar si criticile facute anumitor persoane/situatii aduce a Creanga al nostru, iar experienta in sine a drumului, trairile interioare si dialogurile cu sine/cu Divinitatea au ceva din Coehlo(in special Alchimistul). Descrierea atat de minutioasa a peisajelor te duc cu gandul la Hogas…e uimitor cum ai reusit sa combini aceste stiluri intr-o singura carte FOARTE BUNA!
Mi-as dori sa vad cartea ta vanduta in mii de exemplare, si nu doar pentru bani, ci pentru calitatea scrisului si pentru experienta impartasita. E o experienta unica si cred ca „deschizatoare de inimi/suflete”-e ceea ce majoritatea oamenilor au nevoie ca sa inteleaga sensul adevarat al vietii.
 Stii, inainte sa aflu de Gheorghe(imi aduc aminte ca mi-ai scris „Nu te indragosti, vei avea o deceptie!”-nu am stiut la ce te referi), ma pregateam sa ti scriu in prezenta o sugestie pe care cel mai probabil ai mai primit-o: aceea ce a „scrie” o carte in imagini , cu experienta de pe Camino de Santiago. Asa ca mi-am inghitit si eu lacrimile cand am citit ca nu mai e. Dar pot sa spun cu mana pe inima ca am „vazut” cu ochii mintii ceea ce ai vazut si tu.
In final, te felicit din nou atat pentru curajul de a porni pe un astfel de drum, dar si pentru curajul de a scrie  o carte (stiu cum e, a mea inca asteapta „inspiratia” si timpul..), si nu orice fel de carte, ci O CARTE FOARTE BUNA!
Trebuie sa iti marturisesc ca deja am promis cartea la doua dintre cele mai bune prietene ale mele, asa ca daca cumva mai ai exemplare, te rog mult sa imi spui, as vrea sa cumpar si sa le fac cadou(una dintre prietene chiar isi doreste sa mearga pe Camino).
Te pup si astept cu interes urmatoarea carte!
Cu drag,
Ligia”
„Dragă Ligia,
Citind elogioasele tale cuvinte, mă simt de parcă nu este vorba despre mine, parcă altcineva ţi le-ar fi inspirat. Chiar mi-au dat lacrimile, cred că m-ai apreciat mai mult decât merit.
Probabil tu trebuia să vii la lansarea cărţii, unde, oameni de meserie, mai mult au hăcuit-o decât au apreciat-o, au spus ca nu este o carte de spiritualitate, că nu are descrieri extraordinare… etc.
După o vreme însă, cartea mea era lângă Osho în librărie, semn că cineva totuşi o citise şi o pusese acolo unde merita, adică lângă cărţile de suflet, fapt care m-a umplut de mândrie.
Cuvintele tale mă ambiţionează să termin şi cea de-a doua carte, pe care voi avea grijă să o lansez cu oameni care au înţeles cu adevărat ceea ce am vrut să transmit.
Mai am câteva exemplare, dacă mai doreşti să dăruieşti şi altora cartea mea.
Te pup,
şi-ţi mulţumesc încă o dată, vorbele frumoase nu se găsesc pe toate drumurile”
Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă din Munţii Apuseni

3 gânduri despre „Vorbe frumoase…

  1. Lucia Hen

    Draga Manuela, dupa cumti-am mai spus si euți-am citit cartea și pot spune ca meriți cu prisosință toate vorbele frumoase. Șiii să știi că am avut un șoc atunci când am citit cum l-ai pierdut pe Gheorghe. Cu gândul la ce-ai pățit tu, eu nu l-am lăsat pe Șoricica al meu (rucsacul meu) de loc din spate. A fost grea pierderea ta,dar sigur ai descoperit tu o lectie în această pierdere.

    Apreciază

    Răspunde
    1. manuelasanda Autor post

      Să știi că am învățat o lecție, și anume că nu lucrurile materiale sunt cele mai importante în viață, am mai fost de atunci de două ori pe Camino, am făcut mii de poze, totuși acel Camino din care nu mai am nicio poză este înca cel mai viu pentru mine, e oarecum ca și ”prima dragoste”, pe care o porți în suflet toată viața.

      Apreciază

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s