Veți spune că sunt cam în urma timpului, că tocmai au trecut sărbătorile, iar eu acum scriu mesaje de… Paști?

Da, sunt cam în urma timpului și cam demodată, eu sunt de pe vremea când ”Paștele” erau ”Paști”, urarea era ”Sărbători fericite!”, deoarece oricine își dădea seama că ”Paști fericit!” sună hilar…

În ultimii ani însă, tot ”paștem” fericiți, cu toate că de fiecare dată nu ne putem ascunde un zâmbet când ni se urează asta în gura mare, în media sau chiar de către prieteni.

Pe vremuri, se trimiteau rudelor și prietenilor felicitări frumos caligrafiate, care, după ce stăteau prin vitrine până când se îngălbeneau, ajungeau, bineînțeles, la gunoi, acolo unde tot ceea ce ne înconjoară ajunge la un moment dat.

A trecut acea epocă, fiind urmată de de-a dreptul furibundele mesaje pe telefon, unele mai sofisticate și mai lungi decât altele. Eu n-am fost niciodată adepta niciunui fel de urare de Paști, de ce oamenii trebuie să-și amintească unii de alții, doar în momente de sărbătoare?

Acum vreo doi ani însă, am vrut să fiu și eu ”cool” și să intru în rândul lumii, așa că, am hotărât să retrimit un mesaj care mi s-a părut mie mai nimerit, prietenilor mai apropiați. Noroc că n-am apucat să trimit la prea mulți, când unul dintre ei mă sună și-mi zice să opresc operațiunea, fiindcă, din cauza grabei, uitasem să schimb expeditorul, așa că, de pe telefonul meu, curgeau mesaje semnate de familia… Pixulescu.

A fost prima și ultima dată când am făcut un plagiat, pe care-l și recunosc, de altfel.

M-am lecuit cu trimiterea de mesaje, dacă că cuprinde dorul de cineva anume, pun mâna pe telefon și-l sun. De ce să-i încarc căsuța cu mesaje kilometrice, care, fie vorba între noi, au cam devenit desuete…

Sunt curioasă ce se va mai inventa, în timp ce noi… ”Paștem fericiți!” Ca pe vremea FNI-ului, doar că atunci, dormeam de-a binelea…

Ei, vă doresc spor la toate, și la muncă, gata cu păscutul, că uite, a dat iarna peste noi!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moață din Munții Apuseni