Mă gândeam la diverse apelative: ”Domnule hoț”, ”Stimate hoț”… dar m-am gândit că ”Dragă hoțule” e mai cald, mai prietenos, așa ca sentimentele mele din acest moment pentru tine. (Sau pentru dumneavoastră?) Poate că totuși ne putem tutui, acum că știi o mulțime de lucruri despre mine, deoarece astăzi mi-ai ”șutit” portmoneul din rucsac. Sau doar l-ai luat așa, ca să vezi dacă am o poză reușită în cartea de identitate, sau pe autorizația de călătorie CFR?

Ca să nu mai vorbim despre poza de pe permisul de conducere, care chiar că e una nereușită.

Oricum, să știi că mi-am blocat cardul de salariu, iar cei 100 (unasută) de lei pe care-i aveam, nu cred că meritau oboseala și riscul, ca, în amiaza mare, să mă furi, în timp ce stăteam pe Eroilor la semafor… sau când așteptam de cealaltă parte a parcului, ca să treacă mașinile și să traversez neregulamentar? Poate de aceea mi-ai furat portmoneul, fiindcă sunt o indisciplinată, care nu traversează tot timpul pe culoarea verde a semaforului. Dacă-ți spun că-mi pare rău, contează?

Bine, hoțule scump, te rog măcar lasă-mi actele într-un loc în care să le pot recupera… Azi am vizitat toate coșurile de gunoi de pe Eroilor, lumea se uita ciudat la mine… Nu păream genul care se îndeletnicește cu asta, dar le-am spus că fac repetiții pentru Ziua Arieșului, mă antrenez cu gunoaiele.

Oricare ar fi deznodământul, tare aș vrea să te văd la față. Aș vrea să văd dacă-mi inspiri milă, silă, sau admirație… Dacă prin absurd citești aceste rânduri și ai ceva curaj, sună-mă!. Tocmai am lăsat numărul meu de telefon în articolul precedent.

Te pup, HOȚULE!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moață din Munții Apuseni