Dragii mei,

Poate veți spune că sunt sâcâitoare, că am o idee fixă pe care vreau cu disperare s-o fac să devină realitate…

Nu știu care sunt gândurile voastre atunci când îmi citiți articolele, dar eu vă asigur că tot ce-mi doresc este ca noi toți, cei care am plecat să trăim pe alte meleaguri decât cele pe care ne-am născut, să avem o zi în care fiecare să ne întoarcem acasă, la rădăcini, să ne îmbăiem în energia începuturilor noastre în această lume, să dăm mâna cu vecinii (care ne-au mai rămas) și să depănăm amintiri…

Dacă dorim să facem și un lucru util, adică să dăm o mână de ajutor la curățarea albiei Arieșului, ce ne-ar putea opri? Eu știu că sângele de moț e mai roșu și mai cald, așa că, dragii mei, lăsa-ți-vă conduși de inimă, fiindcă mintea va ști să vă pună doar piedici și haideți în 7 octombrie să sărbătorim Arieșul, dându-i o față nouă și întâlnindu-ne cu prietenii din copilărie și cu bătrânii satului.

Vă invit pe fiecare să veniți în comunitatea unde simțiți că aparțineți sau ați aparținut cândva, pentru a scrie puțină istorie locală. Cine știe, poate vom scrie împreună o poveste demnă de a fi spusă nepoților, la gura sobei.

Eu, noi, vă așteptăm să ne fim alături unii altora, să arătăm că moții sunt creați dintr-un aluat aparte, nu degeaba sunt mândri de originea lor.

Ziua de 7 octombrie va fi una deosebită de acum înainte, sunt sigură de asta.

Și-am zis acestea eu,

Manuela Sanda Băcăoanu, o… moață din Munții Apuseni