Aseară, ca să mai iau un pic „pulsul naţiunii”, am pus pe facebook o postare prin care le ceream celor din grupul de prieteni să iasă din lista mea, dacă votează cu „tuta”.

Vai, câte mi-a fost dat să aud, (văd) , că sunt needucată, că e o mare greşeală să mă exprim aşa în legătură cu… În legătură cu … cine? Se pare că dacă scroafa se urcă în copac, merită toată admiraţia şi respectul meu, chiar dacă şi-a păstrat ancestralele obiceiuri din cocină?

Şi toate acestea pe pagina mea, adică, dacă nu-ţi place ce postez, lasă-mă în pace, adio şi-un praz verde, nu sunt pe facebook pentru a mă confrunta cu toţi cei care sunt obişnuiţi de o viaţă să stea cap-plecat, de frica unei săbii ce poate cădea oricând asupra lor. Ba am fost întrebată şi ce am căutat la Bucureşti în 10 august, că mai bine stăteam acasă, „mai bine vă vedeaţi de treburile voastre, nu se credea atâta haos, că nici nu mai ştim ce-a fost acolo” (am citat). Persoanele care gândesc în acest mod, nu-şi pot închipui că „treburile noastre” erau tocmai acolo, la Bucureşti, ca să scăpăm de ciuma ce ne mănâncă de atâţia ani!

Dar să lăsăm deoparte polemicile fără rost şi fără vreo finalitate, ceea ce vreau eu să comunic astăzi tuturor celor care au nu numai copii, dar şi nepoţi, să se gândească de două ori înainte de a pune ştampila pe numele doamnei Dăncilă (vedeţi, am fost politicoasă!), fiindcă ea e doar o biată marionetă, mânuită cu mult sârg de mai-marii psd. Dacă ea va deveni preşedinte, scenariul pe care România va fi obligată să-l urmeze va fi unul îngrozitor şi sumbru. Dacă sunteţi adepţii doar anumitor posturi TV şi vă place să credeţi că deţineţi adevărul absolut, surpriza va fi cu atât mai mare, când neam de neamul vostru va trebui să plătească datoriile imense făcute de un guvern fără discernământ pentru măriri de pensii şi salarii, doar pentru a câştiga capital electoral. Aceste creşteri au atras după ele preţuri din ce în ce mai mari, iar când stai să tragi linie, măririle au fost, de fapt, diminuări.

Ar fi bine şi frumos să gândiţi mai departe decât la propriul talon de pensie, pe care-mi doresc s-o primiţi timp îndelungat de aici înainte, să vă gândiţi la copiii voştri care au 2-3 job-uri (pardon, slujbe, servicii, să priceapă şi doamna Dăncilă) afară pentru a face faţă unei vieţi din ce în ce mai scumpe şi, mai ales, la nepoţii voştri, pentru care trebuie ca voi înşivă să învăţaţi limbi străine, pentru a putea vorbi cu ei. Nu era mai bine ca toţi copiii să stea în ţară, iar nepoţii să fie apropiaţi bunicilor, să nu se vadă doar prin intermediul tabletelor, să poţi să-i ţii în braţe, să-i îmbrăţişezi şi să te bucuri de fiecare moment al copilăriei lor?

Dar se pare că nu este aşa, sunteţi de un egoism desăvârşit, care vă va ţine în continuare într-o colivie care nici măcar nu este aurită.

Îi respect şi-i stimez pe cei ce s-au trezit şi văd clar încotro s-ar îndrepta România în cazul în care Dăncila ajunge preşedinte. În cazul celorlalţi, să auzim de bine (al nostru, al tuturor, dacă înţelegeţi ce înseamnă acest lucru!)

Manuela Sanda Băcăoanu, o optimistă incurabilă