Ieri , când veneam de la Lupșa la Cluj, m-a sunat englezoaica mea prietenă pe numele ei Helen, spunându-mi că un cuplu de tineri aflat la ea în vizită (la Lupșa – Mănăstire), vrea să facă o excursie de câteva ore, cerându-mi părerea asupra traseului pe care ar putea să-l urmeze.

   În primul moment, m-am gândit că ar fi frumos să meargă pe drumul marcat de mine, de la Mușca, până în Dealul Piciorului și înapoi, apoi, mi-a venit o idee și mai bună, i-am spus că pot merge până la Roșia Montană, dacă vor fi recuperați de acolo de către gazdele lor, cu mașina.

    Cei doi tineri s-au aventurat până la Roșia Montană, a fost oarecum darul pentru ziua de naștere a fetei, iar fotografiile și cuvintele lor la superlativ despre acest traseu mi-au umplut inima de bucurie. Iată că nu numai mie îmi plac aceste locuri, sunt oameni care le văd pentru prima dată și sunt vrăjiți de ele.

   Această întâmplare îmi dovedește că nu am muncit și nu voi munci degeaba pentru a marca acest drum de pelerinaj, Camino de Santiago în Apuseni, chiar dacă el nu va fi recunoscut în mod oficial de către mai marii din Spania. Va fi însă folosit de către toți iubitorii muntelui care vor dori să petreacă zile minunate în România.

    E un sentiment minunat să-ți dai seama că n-ai trăit de pomană.

Las fotografiile să vorbească despre frumusețea locurilor:

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Manuela Sanda Băcăoanu