Este o veche expresie, ( nu ştiu dacă românească), care spune: „Ori la bal, ori la spital!” În contextul isteriei generale datorată coronavirusului, noi am preferat la BAL.

Organizat de Societatea Cultural Patriotică Avram Iancu, Balul Moţilor a fost concurat doar de Balul Operei, care a avut loc în aceeaşi zi, dar sunt sigură că noi ne-am distrat mult mai bine. Ceea ce scriu aici este percepţia mea, nu sunt plătită ca să laud pe nimeni, însă evenimentul a fost foarte bine pus la punct, de către oameni cu dragoste de semeni şi cu multă experienţă .

Când am ajuns noi, cei trei sute şi ceva de participanţi erau deja prezenţi, aşteptând cuminţi ca să primească startul, să se poată înfrupta din bucatele puse pe masă.

Au avut de aşteptat însă, luările de cuvânt de la începutul mesei (inclusiv dl. primar Emil Boc, prezent la eveniment a spus câteva cuvinte), apoi, după ce un reprezentant al bisericii a vorbit şi el, oamenii au crezut că e gata, se poate mânca.

În continuare, în zdrăngănit de pahare şi de furculiţe, s-au lansat cărţi, au mai vorbit alte personalităţi… Momentul hilar a fost când acelaşi reprezentant al bisericii s-a îndreptat spre microfon, pentru nelipsitul Tatăl Nostru. Oamenii se uitau unii la alţii miraţi, dar nimeni n-a comentat. În fond, poţi spune rugăciunea şi mai atipic, după ce ai mâncat primul fel.

Cea care a întâmpinat greutăţi cu meniul am fost eu, ca de obicei. Am anunţat cu o zi înainte că nu mănânc carne, dar, între timp ne-au mutat la altă masă, iar nimeni de la masa noastră nu figura ca nemâncător de carne (era să zic cadavre, vă cer scuze!).

Noroc cu chelneriţa, ( o doamnă adusă din pensie special pentru acest bal, împreună cu mai multe dintre colegele sale), care, după ce în prima fază m-a ameninţat că mie nu are ce să-mi dea de mâncare, a venit în cele din urmă cu o salată în loc de aperitivul standard şi anunţându-mă victorioasă că voi primi ciuperci, iar în loc de friptură, vânătă umplută. Iată că se poate, am fost şi eu „în rândul lumii”, cum s-ar zice.

Una peste alta, am avut parte de o după-masă şi seară frumoasă, cu muzică de pe vremea noastră, cântăreţi de muzică populară şi un maestru epigramist, de excepţie.

N-am făcut prea multe fotografii, fiind ocupată cu dansul, jocul şi celelalte ale petrecerii, care a fost una de bun gust, cu oameni plini de bun simţ şi de umor, aşa cum sunt moţii de felul lor.

E adevărat că a fost balul moţilor, dar eu am stat la masă între un oltean şi-un moldovean. Buni şi aceştia, pentru a reprezenta România Mare.

• 

Manuela Sanda Băcăoanu, o… moaţă