Părea a fi o zi ca oricare alta, din puținele care au fost și multele care vor veni, de stat în casă.

Tocmai citisem că undeva, nu se știe unde, poate în Cluj, poate în alt oraș, persoanele care ar trebui să stea în casă între anumite ore, fac adevărate pelerinaje la un izvor, zilnic, cărând fiecare câtă apă e în stare. Când cineva i-a întrebat de ce fac acest lucru, unul dintre pelerini, cu trolerul burdușit de sticle cu apă, l-a luminat pe cel care întreba: ” Este o conspirație împotriva noastră, a oamenilor trecuți de o anumită vârstă, de fapt noi cu toții am făcut gripa asta în decembrie, dar acum ne pun să stăm în case. Apa de la robinet e otrăvită, vor să ne omoare. În curând, ni se va tăia net-ul și curentul, câte patru ore pe zi”. Inutil să spun că cei care au fost să vadă izvorul cu pricina l-au descris ca pe un adevărat loc de pelerinaj, împodobit cu icoane.

Sincer, am zâmbit la aflarea acestui ”secret”, dar n-a trecut o jumătate de oră și… s-a luat curentul.

Bineînțeles că nu cred în conspirația care vrea să-i termine pe cei trecuți de o vârstă. Dacă apa de la robinet e otrăvită, clar că ne afectează pe toți, așa că, stați liniștiți, vom muri cu toții!

Aceasta a fost o glumă macabră, pentru care-mi cer scuze. De fapt, nu e nicio glumă, e un mare adevăr. Ce vreau eu de fapt să vă spun, este că suntem niște oameni fericiți. Încă! Ne plângem că stăm în case, că facem aceleași lucruri la nesfârșit, că trebuie să ne spălăm (mă rog, de asta nu ar trebui să ne plângem, atâta timp cât avem unde și cu ce).

Să facem un exercițiu de imaginație și să ne închipuim cum ar fi dacă nu ar mai exista curent electric. Cum vi se pare? Acum, nu mă gândesc doar la cei care au congelatoarele burdușite și frigiderele pline ochi. Mă gândesc la amărășteanul de rând, așa ca mine, care simte nevoia să comunice, să spună și altora ce-i mai trece prin minte.

Eram în clasa I când s-a introdus curentul electric la Lupșa. Ironia soartei, noi stăteam cu toții într-o cameră (cu părinții, fratele meu și bunica) la lampă, iar în camera cealaltă, se aprinsese becul. Întâmplarea a făcut ca acel întrerupător să fie deschis. Acela a fost un moment istoric pentru noi.

Dar să nu uităm că, cu ani în urmă, s-a aprins primul bec de pe Pământ. Apoi, de la acel moment, omenirea a făcut pași uriași spre civilizație, pentru ca azi, să nu-ți poți închipui viața fără ajutorul acestui fenomen pe care nimeni nu este în stare să-l înțeleagă cu adevărat. Povestea aceea cu electronii care ba se aleargă, ba își dau brânci unii altora e frumoasă, dar nu îndeajuns de completă.

Bun, priviți acum în jurul dumneavoastră și spuneți-mi ce vedeți!? Aveți vreun aparat care nu necesită curent electric? Bănuiesc că nu, așa că eu vă recomand din suflet să nu vă mai plângeți, atâta timp cât… mai avem curent electric.

Manuela Sanda Băcăoanu, absolventă a Liceului Energetic (sâc!)

P.S. După două ore, a venit curentul. Am ascultat cu mare fericire zgomotul frigiderului care se pornise pe ”Modul Avarie” cu beculețul roșu aprins, zumzăitul hotei, clipitul laptopului… da, lumea mea, revenise la normal!