Să spun… să nu spun… dar n-aş fi eu, dacă aş ţine aşa o povestire doar pentru mine.

Trebuia să petrecem şi noi undeva revelionul, iar faptul că o prietenă mergea la Domeniul Regilor, a făcut să ne hotărâm să alegem şi noi acelaşi restaurant. Eu nu mai fusesem niciodată în acest loc, iar faptul că are o denumire atât de pompoasă, mă ducea cu gândul la lux, răsfăţ şi bun gust.

Am ajuns abia pe la ora 22, din cauza mea, fiindcă am vrut să fiu harnică la sfârşit de an şi am început să gătesc mai multe decât era cazul iar ora 20 m-a prins în bucătărie. După mici incidente de genul: nu am ondulator de păr şi fixativ, fiindcă le-a luat fiică-mea cu ea la cabană, am reuşit să-mi „încropesc” o coafură oarecum festivă şi iată-ne urcaţi în maşină, gata de a înfrunta drumul din Făget care e în construcţie, aşa că 20 la oră e viteza maximă cu care poţi să-l „ataci”.

Prima impresie nu e deloc favorabilă, în sensul că în afară de faptul că a trebuit să parcăm aproape pe câmp din cauza numărului mare de maşini, nicio luminiţă festivă, nu strălucea pe „castelul” la care ne aşteptam să ajungem.

Înăuntru, decepţia continuă, sala „regească” e un fel de kitch în care sunt înghesuiţi o grămadă de oameni. Alături de  pereţii din piatră care sunt în regulă, combinaţii de stuf, pânză de iută şi nişte rigle din lemn, fac ca totul să pară ieftin şi de prost gust, ca să nu mai vorbim despre faptul că niciun ornament care să arate că totuşi este un moment festiv, nu apare pe nicăieri. Un pom de Crăciun înghesuit într-un colţ şi pe care-l vezi doar dacă stai la masa din apropiere, este tot ceea ce aminteşte de Sărbătorile de Iarnă.   În jurul geamurilor, stuful chelise şi arăta de-a dreptul jalnic.

Chiar mă gândeam că poate cu banii câştigaţi în noaptea dintre ani vor putea să renoveze un pic. Nu înţeleg ce caută stuful în această zonă, locul lui e potrivit pe litoral, sau în deltă. Aici arată ca şi palmierul pictat pe o casă de pe lângă Zlatna, sau ca tufele de tuia la munte.

N-aş putea vorbi despre meniu în general, dar pot să vă spun că meniul meu, vegan, a fost cam aceeaşi chestie nedefinită de trei ori, prezentată puţin diferit şi despre care abia la sfârşit mi-am dat seama că era soia din aia la pungă, ce conţine un milion de E-uri, drept pentru care nici nu am prea mâncat. Un bucătar bun se plăteşte bine, dar nu cred să fie cazul acestui restaurant.

Ei, şi acum vine „distracţia”… Ca să anime atmosfera, invitat a fost d-l Ovidiu Purdea, cântăreţ de muzică populară. Despre domnia sa nu am nimic de spus (negativ), şi-a făcut programul conform regiei, apoi, când mai erau doar câteva minute până la ora 12, ne anunţă să ne îmbrăcăm şi să ieşim în curte. Cum „garderoba” erau nişte biete cuiere  înşirate în anticamera toaletei, bineînţeles că s-a produs înghesuială, toată lumea primise ordin să iasă în curte, pe o temperatură de -14 grade. Credeam că vor fi artificii, sau cât de cât ceva festiv, în sfârşit.

Când, ce să vezi, la vreo 30 de metri, un foculeţ „de tabără” mocnea, probabil şi lui îi era prea frig ca să se aprindă. Acuma, nu ştiam când este MOMENTUL, când să explodăm de bucurie că am  trecut în Noul An? Cineva începe să numere, 10, 9, 8 ,        -1,-2, staţi că mai e… ACUM!

Un alt grup începe şi el să numere… Iar noi, toţi ceilalţi am rămas confuzi şi decepţionaţi, neştiind dacă mai suntem în 2015 sau am trecut în… anul următor. Ştefan era aşa de bulversat, încât a şi uitat să mă pupe cu ocazia evenimentului.

Ne întoarcem înăuntru fiindcă am luat destul frig, pentru doi ani, moment în care mai sunt persoane ce vor să iasă, abia acum şi-au recuperat hainele de la „Garderobă”. Eu vreau să le spun că afară nu-i nimic, dar Ştefan zice că lasă să iasă, să vadă şi ei „focul de tabără”, care am auzit că într-adevăr a ars frumos, dar pe la ora 2. Nimeni nu s-a mai dus să-l vadă, a fost un foc trist şi singur de 2016.

Ce să spun, am dansat atât cât ne-a permis muzica, adică atunci când nu erau manele…

În rest, toate bune şi frumoase, mai ales la ora 4,45, când am plecat spre casă, bucuroşi că ne-am petrecut revelionul într-un chip atât de minunat.

Părerea mea este că toţi cei ce-şi deschid tot felul de localuri, ar trebui să facă un curs la care să înveţe că nu toţi oamenii sunt de categoria a treia, că anumite evenimente chiar trebuie organizate riguros şi nu trebuie să dai mulţi bani pe bun gust, acesta se poate şi învăţa, dacă mama natură nu te-a înzestrat cu aşa ceva.

Sper ca anul 2016 să nu fie la fel de confuz, aşa cum a început.

Să aveţi zile frumoase!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă din Munţii Apuseni

Dacă ţi-a plăcut articolul, te rog să-l distribui şi prietenilor tăi.                     Dacă nu,… nu.