…Sau cam așa ceva se numea filmul pe care tocmai l-am vizionat la cinematograf.

Cu puțin timp în urmă, auzeam la radio cred, sau la TV, dar nu mai are importanță unde, că în prezent oamenii preferă să stea acasă și să privească la televizor, decât să iasă în oraș, la film, teatru, operă, sau alte spectacole.

Sincer, sunt total de acord cu modul acesta de distracție, măcar acasă, când nu-ți place un program, schimbi canalul, închizi televizorul și faci o baie, sau te culci.

În ultima vreme am avut trei experiențe neplăcute, la operă, teatru, iar azi la film. Mi-e prea somn ca să vă spun despre toate acum, dar despre film nu pot să nu spun, măcar să mă răcoresc și eu un pic.

Cu Robert de Niro cap de afiș, mă așteptam să văd o comedie de calitate, dar… n-a fost să fie. Un umor gros, bazat doar pe înjurături, sex și bărbați dezbrăcați (că femeile nu mai sunt o problemă), m-a făcut să-mi fie rușine de nivelul la care s-a coborât actorul, pentru a mulțumi un public care mai mult nu pricepe.

Într-un cuvânt, un film pentru proști, nu știu dacă au fost două gaguri reușite de la un capăt la celălalt. Una dintre ultimele scene, mi-a adus aminte de rușinea cu Iurie Darie, care bolnav fiind, a fost pus în ipostaze penibile de către persoane fără minte.

Credeam că mă voi destinde, dar am tot stat și am așteptat să fie măcar o poantă inteligentă, fără niciun rezultat. La sfârșit, m-am bucurat că s-a terminat „distracția” și pot merge acasă, măcar să trag un pui de somn, că „mă durea burta de atâta râs”.

Promit că data viitoare mă informez mai în amănunțime când vreau să ies undeva, s-ar părea că în ultima vreme nu-mi prea iese.

Noapte bună!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moață din Munții Apuseni