Știi cum te simți seara când toată ziua ai muncit și ai dus la bun sfârșit ceva ce trebuia făcut demult? Ei, așa mă simt eu azi, chiar dacă am muncit doar înainte de masă, iar după masă am fost la plajă. Mă cam prinsese rușinea că nu făcusem cine știe ce de când ajunsesem la albergue Muxia. Trebuie ca echilibrul între a primi și a da să se păstreze, așa că azi cred că am înclinat un pic balanța în partea mea.      Ce-oi fi făcut așa de important? Trebuie să mă laud singură, că n-are cine. Am făcut întâi lună și bec zona în care locuiesc eu, apoi am trecut la bucătărie. Până aici, nimic neobișnuit. În ziua în care am venit, mi-am pus la spălat lucrurile mai mari, inclusiv rucsacul. De când umblu pe Camino niciodată n-am reușit să-l murdăresc în asemenea hal. Când le-am pus pe toate în mașina de spălat, m-a vizitat așa un gând că dacă se strică iar, așa cum am pățit acum 14 ani, pe primul meu Camino? Mă străduiam din răsputeri să – mi amintesc unde se întâmplase nenorocirea, că a doua zi a trebuit să plec cu toate hainele ude leoarca, agățate de rucsac, dar n-am reușit. S-ar părea că.  „Dumnezeu nu culcă – te”, fiindcă peste vreo oră când m-am dus să – mi pun hainele la uscat, ce să vezi, istoria se repetase. Pluteau într-o apă tulbure, erau spălate, dar limpezite nici vorbă! Le-am scos, le-am limpezit cu mâna și le-am pus la uscat. Atunci am observat că terasa unde se află „lavanderia” e tragic de murdară, chiuvetele murdare, prin colțuri pânze de păianjeni, pe jos șervețele și plante crescute între dale.                                        Ei, azi, am reușit să dau locului o altă față, am măturat, am pus sac de gunoi, am spălat peretele și chiuvetele, iar cireașa de pe tort, am cumpărat cleme de prins rufele și un coșuleț în care să stea. Vai, ce mândră sunt de mine! Primii pelerini au folosit azi clemele, apoi au strâns și le-au pus în coșuleț. Sunt ca un copil care a primit o jucărie. Și pe urmă am fost la plajă, pentru a mă recompensa. Încă nu-mi dau seama cum funcționează fluxul și refluxul aici, dar plaja e când inundată, când uscată. Pozee:

Paa! Manuela Sanda Băcăoanu