Am o veste bună și una rea. Să încep cu aia rea? S-a stricat centrala de la albergue Muxia. Nu avem agua caliente, ceea ce este foarte rău, deoarece vestea bună este că azi am fost în excursie la A Coruña și tare aveam acum nevoie de un duș fierbinte. Nu-i, nu-i! Las’ că vine mâine dimineață cineva s-o dreagă. Pe centrală. Visam de ani de zile să ajung la A Coruña, încă din 2015 când mergeam pe Camino del Norte, iar drumul tot trecea pe sub autostrada ce mergea la A Coruña. Atunci mi-am zis că într – o bună zi… Iar acea zi a fost azi.               Minunat oraș, a devenit marea mea iubire din Spania. A meritat 4,5 ore cu autobuzul dus-întors și trezitul la ora 5.                         Mi se pare cel mai tihnit, civilizat și sexi oraș dintre cele pe care le-am văzut până acum. Și am văzut aproape tot nordul Spaniei. Nu vă țin prea mult la povești că vreau să trec la partea aia a serii în care te bagi în pat fără să faci duș, dar cu speranța că mâine va fi mai bine. Am vizitat și partea nouă și orașul vechi. Am ajuns la Plaza Maria Pita, la Igresa, la Torre de Hercules și am făcut și o constatare inteligentă :A Coruña este o peninsula. Habar nu aveam, mi-am dat seama doar că am mers pe lângă ocean în două direcții diferite. E foarte înșelătoare chestia asta cu peninsula, am pățit-o și la Muxia. Dar acum, m-am deșteptat. Vă las câteva poze și să auzim de bine!

Să aveți apă caldă! Vă urez asta din suflet. Manuela Sanda Băcăoanu