Cântată de poeți, slăvită de cei ce te iubesc, nedreptățită pe piața muncii, mamă, fiică, soră, soție, amantă, bunică și ce oi mai fi fiind, albă, neagră, galbenă, mov, gri, grasă ori numai durdulie, slabă, dar uimitor de frumoasă acolo în suflețelul tău, draga mea femeie de pretutindeni și de nicăieri, îți doresc să-ți găsești în primul rând liniștea și locul ce ți-e menit în această viață, să ai parte de bucurii nenumărate, iar peste supărări să poți trece și să nu le lași să-ți lase urme în suflet.

Uuuf! Am scris cea mai lungă și neinteligibilă frază posibilă, dar e din inimă și sper să ajungă a inimioarele voastre! Să fiți sănătoase, dragi femei, fiindcă, chiar dacă bărbații  nu o recunosc, voi sunteți stâlpii casei, națiunii, planetei. Vă puteți închipui cum ar arăta o lume în care ar fi numai bărbați? Eu pot, la început ar fi de râs, iar apoi de plâns amarnic, așa că mai bine nu ne mai gândim la asta.

Cu cadouri sau fără, cu o floare din partea celor cu care ne ducem viața, sau fără, noi mergem mereu mai departe, cu zâmbetul pe buze și cu iubire în suflet.

Vă doresc o primăvară cu soare mult, presărată de florile dragostei!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moață din Munții Apuseni