Arhivele lunare: aprilie 2016

Mesaj important

Dragii mei,

Am văzut că articolul meu despe Valea Arieşului a interesat multă lume. Am trimis acest articol Ministerului Mediului şi primăriilor de pe Valea Arieşului. Dacă totul se transformă într-un mare „fâs”, vă întreb, câţi aţi fi dispuşi să participaţi la o acţiune de curăţare a Arieşului cu forţe proprii, aşa cum ne ajută Dumnezeu?

Dacă ne strângem mai mulţi, poate se mişcă ceva în ţara asta. Ce ziceţi, sunteţi gata să puneţi umărul, sau vă rezumaţi la „Like” şi „Share” ?

Într-o altă ordine de idei, vreau să-mi cer scuze pentru nişte articole pe care le-am postat „cu temă obligatorie” pentru concursul Spring SuperBlog 2016, articole care (unele) au sunat cam fals şi pe care nu le-am scris din inimă. Probabil le voi şterge.

Vă doresc o zi de primăvară frumoasă şi curată,

eu rămânând tot Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă din Munţii Apuseni

 

Help! Dezastru ecologic pe Arieş

O frumoasă zi de duminică ne scoate din casă, iar ca să avem şi un scop, ne gândim să mergem în pădurea de brazi, ca să aducem nişte pământ pentru flori.

Toată buna mea dispoziţie însă a ţinut până când am ajuns pe malul Arieşului, unde mii şi mii de gunoaie stau agăţate de arbuştii şi copacii ce-l mărginesc. Aceste fotografii sunt făcute în comuna Lupşa, dar puteau fi făcute oriunde pe Valea Arieşului, de la izvor şi până la vărsare.

Stau şi mă gândesc: oare au devenit moţii atât de indolenţi şi de nepăsători faţă de mediul în care trăiesc? Oare credincioşilor care în acest moment sunt în biserică le trece măcar prin minte să se roage şi pentru iertarea păcatului de a prihăni Creaţia lui Dumnezeu, aruncând pe malul Arieşului tot ce le prisoseşte, şi mai ales ambalaje de plastic, a căror viaţă este mai lungă decât a noastră, a muritorilor de rând?

Oare cum va arăta Arieşul peste câţiva ani, când peste gunoaiele de azi vor veni şi cele de mâine, făcând un adevărat zid al morţii, când nimeni nu se va mai putea apropia de albia lui, contaminată nu numai cu substanţe deversate de diverse întreprinderi ci şi cu acest material, care atunci când a fost inventat, omenirea a trecut pe un alt nivel de evoluţie, ca acum să nu mai ştie cum să scape de el, numit generic PLASTIC?

Oare în România nu sunt legi împotriva poluării de orice fel, sau aceste legi nu se respectă? Primăriilor de pe Valea Arieşului nu le pasă nici cât negru sub unghie de ce se întâmplă, fiindcă, dacă le-ar păsa, ar ridica măcar un deget ca să facă ceva.

La fiecare primărie sunt zeci de asistaţi social, oameni care nu sunt bolnavi, trăiesc din ajutoare, dar nu sunt puşi să presteze nicio muncă în schimbul banilor pe care-i primesc, sunt buni doar de masă de manevră, la alegerile ce se întâmplă din 4 în 4 ani.

Stimaţi primari de pe Valea Arieşului, cred că imaginea vi s-a cam deteriorat anul acesta, care, ghinion, este chiar an electoral. În anul electoral trebuie să ne purtăm frumos cu „supuşii”, nu le dăm amenzi că aruncă gunoiul unde li se năzare, mai închidem şi noi ochii, ca să pună şi ei ştampila acolo unde trebuie, adică fix pe numele nostru, ca să mai huzurim (citeşte mulgem) comuna încă 4 ani de aici încolo.

Acum câţiva ani, s-a făcut o mare acţiune de adunare a gunoiului din Pădurea Făget, iar remorcile cu gunoi au fost plantate în centrul Clujului, cu menţiunea: CLUJENI, V-AM ADUS GUNOIUL ÎNAPOI!

Probabil că aşa ar trebui să facem şi noi, să adunăm gunoaiele de pe Arieş şi să le ducem înapoi, celor ce ni le-au trimis. Baiul este că am contribuit şi noi la asta, aşa că, cel mai corect ar fi ca fiecare aşezare să facă curăţenie pe teritoriul ei, iar de acum înainte să se înfiinţeze o poliţie a apelor, care să dea amenzi usturătoare celor ce depozitează gunoaie în loc nepermis. Pe de altă parte, primăria trebuie să aibă obligaţia de a înfiinţa o groapă de gunoi a comunei, care să nu afecteze cursurile de apă şi care să fie monitorizată.

Probabil veţi crede că sunt picată din altă lume, cu ideile mele extravagante… De ce să facem curăţeie, când putem colcăi în mizerie? E mult mai uşor şi nici nu necesită vreun consum de energie. Din păcate, omul este un animal greu de dresat, asta se poate face doar prin constrângere. Nu toată lumea a avut norocul să primească o educaţie de acasă şi de la şcoală, dar, cu metode coercitive, fiecare se dă pe brazdă până la urmă.

Dacă facem abstracţie de mizeria făcută de locuitorii Ţării Moţilor, priveliştile ce ne sunt oferite de către Mama Natură la doar câţiva metri, sunt încântătoare.

Să le lăsăm să fie aşa!

Poate cineva, undeva, acolo sus, se sesizează şi ne dă o mână de ajutor, ca să facem curăţenie pe Valea Arieşului, una dintre cele mai pitoreşti regiuni din România.

Eu sunt prima care iese la curăţenie, cu toate că locuiesc în Cluj şi merg acolo doar la sfârşit de săptămână. Cine mai vine? Lista e deschisă.

Vă doresc o zi bună şi o minte deschisă spre adevăr şi dreptate!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă din Munţii Apuseni

O nuntă ca-n basme

Dragă Gina,

În sfârșit a venit momentul să-ți povestesc despre nunta la care am fost la București, până acum am tot amânat, fiindcă voiam ca emoțiile să se mai decanteze, aveam așa de multe să-ți spun, încât nu știam cu ce să încep.

Fiecare fetiță, devenită domnișoară, visează la o nuntă de vis, a cărei protagonistă să fie ea însăși, acompaniată fiind de Făt Frumos-ul pe care și l-a imaginat încă din copilărie. Dar, de la vis la realitate, uneori drumul este foarte lung.

Ei bine,  exact despre o astfel de nuntă vreau să-ți vorbesc, o nuntă care ar mulțumi pe oricine, într-un loc deosebit din București, la câteva minute de Arcul de Triumf.

Mi-a plăcut absolut totul, de la faptul că parcarea era spațioasă și nu a trebuit să căutăm la nesfârșit un loc, la faptul că noi, veniți din provincie, am găsit cazare chiar acolo, la Săftica resort, la un preț foarte bun.

Atmosfera de basm ne-a întâmpinat încă din prima clipă, mi se părea că am aterizat într-una din poveștile copilăriei, singură mea frică fiind aceea că vraja s-ar putea destrăma.

salon-du-mariage-foto-salon-nunta-ador-5

Ce să-ți mai spun, piscina a fost cireașa de pe tort, bineînțeles că nu regizase nimeni bâțâiala soacrei mari pe marginea ei, gata-gata să facă o baie neprogramată, dar salvată în ultimul moment de cineva din personalul Salon du Mariage, a fost o scenă comică neașteptată, care a adus zâmbete pe fețele tuturor. O sală imensă, fără stâlpi care să împiedice vederea, toată lumea vedea pe toată lumea.

Salon-Toujours-l'Amour-(27)

La un moment dat, când atmosfera se încinsese de-a binelea, am văzut cum mireasa, urmată de vreo două domnișoare de onoare, prietenele ei cele mai bune, aleargă râzând spre toaletă, nu știam ce e atât de amuzant, până când am aflat că jucau un fel de v-ați ascunselea cu mirele și cavalerii de onoare,(probabil la București nu mai este la modă furatul miresei) iar locul cel mai potrivit ca și ascunziș li se păruse toaleta specială a miresei. Da, nu te mai mira, mireasa are o toaletă specială, doar a ei, nu e nevoie să se înghesuie cu celelalte femei, are un spațiu intim în care poate să-și refacă machiajul, sau doar să respire singură un minut, înainte de a se întoarce la petrecere.

salon-du-mariage-foto-salon-nunta-ador-4

La un moment dat, chiar și eu simțeam că mă doboară oboseala, dar soțul meu tocmai descoperise zona de lounge de lângă piscină, unde am putut să mă odihnesc puțin și să mă bucur de un cocktail savuros, în timp ce admiram focul de artificii ce brusc devenise atracția numărul unu a serii.

salon-du-mariage-foto-artificii-la-piscina-1

Ți-am spus ceva despre meniu? A fost extraordinar, eu sunt vegetariană, dar am mâncat una dintre cele mai bine gătite mâncăruri, au un bucătar excepțional.

Ce să-ți spun, m-am simțit ca în familie, personalul era foarte serviabil și grijuliu.Nu am mai rămas la ciorba de potroace de a doua zi, eram prea obosiți, dar mi s-a părut una dintre cele mai reușite nunți la care am participat. Știu că nepoata ta caută un salon pentru nunți, poți să i-l recomanzi pe acesta, este absolut superb.

Și-am mai dansat… știi bine că eu nu prea stau la masă atunci când merg la o petrecere. Aici a fost nemaipomenit, oricâtă lume era pe ringul de dans, tot nu se incomodau unii pe alții, pot spune că a fost perfect.

Văd că m-am cam întins la vorbă, așa că închei aici, nu înainte de a-ți ura o săptămână ca în basme, așa cum a fost și nunta la care am participat, de vis.

Am scris acest articol pentru Spring SuperBlog 2016.

Manuela Sanda Băcăoanu, o moață din Munții Apuseni