Ce se-ntâmplă, doctore?

Da, ştiu că este denumirea unei emisiuni de la TV, dar întâi de toate a fost numele unei comedii spumoase din 1972, cu Barbra Streisand şi Ryan O Neal, pe numele ei „What s Up, Doc?”, însă ceea ce doresc eu să povestesc nu are nicio legătură cu comedia.

Vreau să spun că sunt foarte tristă, văzând cum aceşti oameni, care au una dintre cele mai nobile profesii, se complac în nişte situaţii care nu le fac deloc cinste, îşi cresc EGO-ul până la a crede că ei sunt nişte mici Dumnezei pe Pământ, la uşa cărora noi, oamenii de rând, trebuie să facem coadă, apoi să intrăm smeriţi în cabinet, cu capul plecat şi cu plicul cât mai gros.

Voi povesti doar două întâmplări, cu toate că ştiu destule, lăsându-vă să judecaţi dacă am dreptate sau cumva exagerez eu…

Prima întâmplare

O femeie de condiţie modestă, al cărei soţ se află într-o situaţie critică, necesitând o operaţie urgentă, merge cu plicul la medicul ce urmează să-l opereze. Acesta, fără să bage de seamă că femeia nu are dinţi în gură şi e îmbrăcată cu o hăinuţă subţire în toiul iernii, îi spune pe un ton nemulţumit: ” Data viitoare să vii mai pregătită!” Cred că nu trebuie să descriu ce a simţit femeia plecând de la spital… S-a făcut o chetă la biserică pentru a putea duce doctorului un plic mai umflat, aşa încât  în minivacanţa de 1 Decembrie să poată să cheltuie ceva mărunţiş în plus la Paris, sau pe unde l-or duce paşii… Nu contează că femeia nu are nici lemne de foc acasă, nu-i problema lui, el este un mare medic, ce trebuie venerat şi răsplătit chiar înainte de a face ceva (că altfel, nu face).

A doua întâmplare

Două femei, mamă şi fiică, stau în faţa uşii unui cabinet privat. Au programare pentru ora 12, dar de dincolo de uşă se aud râsete şi o conversaţie ce nu mai are nimic în legătură cu consultaţia. E 12,10, fiica se grăbeşte să se întoarcă la serviciu, aşa că bate timid în uşa care în sfârşit se deschide, iar medicul apare ofticat:” La doctor se aşteaptă şi ore întregi!” „Da, dar noi aici am plătit tocmai pentru a nu aştepta”, îndrăzneşte să răspundă fiica, dar imediat îi pare rău, acum nu se va mai purta la fel de bine cu mama… şi aşa a şi fost.

Ce păcat că această profesie de aur îi face pe cei ce o practică să se creadă nişte Zei, deasupra lumii şi legilor ei. Mă tot gândeam, oare nu se mai gândesc deloc la jurământul pe care l-au depus odată, oare nu au nicio mustrare de conştiinţă când te ţin la uşă în timp ce-şi beau cafeaua, sau îţi bagă pur şi simplu mâna în buzunar, chiar dacă-i găurit?

Fiind eu curioasă din fire, am „goagălit” după respectivul jurământ, iar ceea ce am găsit mi-a deschis ochii. Nici urmă de ” Nu voi condiţiona serviciile medicale de luarea oricărei forme de mită”, sau ” Îmi voi respecta pacienţii”… Hmm! Atunci, care ar fi concluzia? Că o aşa profesiune  de credinţă, te face să-ţi pierzi sufletul??

Nu vreau să generalizez aici, ştiu că sunt medici care-şi fac cu adevărat datoria şi care nu primesc „cadouri”, chiar dacă le merită pe deplin, aceia merită într-adevăr mulţumirile noastre.

Mai jos, vedeţi:

Jurământul lui Hipocrat – formularea modernă

Formularea moderna a jurământului lui Hipocrat, adoptat de Asociaţia Medicală Mondială în cadrul Declaraţiei de la Geneva din anul 1975:  

Odată admis printre membrii profesiunii de medic mă angajez solemn să-mi consacru viaţa în slujba umanităţii;

Voi păstra profesorilor mei respectul şi recunoştinţa care le sunt datorate;

Voi exercita profesiunea cu conştiinţă şi demnitate;

Sănătatea pacienţilor va fi pentru mine obligaţie sacră;

Voi păstra secretele încredinţate de pacienţi chiar şi după decesul acestora;

Voi menţine prin toate mijloacele onoarea şi nobila tradiţie a profesiunii de medic;

Colegii mei vor fi fraţii mei;

Nu voi îngădui să se interpună între datoria mea şi pacient consideraţii de naţionalitate, rasă, religie, partid sau stare socială;

Voi păstra respectul deplin pentru viaţa umană de la începuturile sale chiar sub ameninţare şi nu voi utiliza cunoştinţele mele medicale contrar legilor umanităţii.

Fac acest jurământ in mod solemn, liber, pe onoare!”

Vă mulţumesc, dacă aţi ajuns cu cititul până aici.

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă din Munţii Apuseni

2 gânduri despre „Ce se-ntâmplă, doctore?

  1. Dana

    o fi o diferenta intre medic si doctor ?. Nu cred ca as fi intervenit daca nu as fi fost intr-o situatie teribil de neplacuta saptamana trecuta. O isterica careia ii atarna in piept ecusonul de medic oftalmolog…pe usa mai scrie si conferentiar!!!a conditionat consultatia medicala la spital de stat(recuperare!!!) cu comandarea de ochelari la firma ei. Individa (imi pare rau dar altfel nu pot sa ma exprim) pur si simplu a avut o atitudine total neprofesionista. S-a enervat si si-a iesit din minti ca nu am comandat ochelari deoarece mama( o persoana in varsta ) nu reusea sa vada cu lentilele pe care i le tot schimba. Avand dubii asupra starii ochiului am rugat-o sa ii faca un control oftalmologic. Astfel ne-a chemat in ziua urmatoare dar la cabinet privat. Spunandu-i ca voi comanda ochelarii dupa ce se va stabili un diagnostic a inceput ca o mahalagioaica sa ne reproseze ca nu ar fi trebuit sa ne primeasca??!! de ce …habar nu am, „deoarece mi-a precizat ca trebuie sa comand ochelari. ” Acestia nu costau un leu , doi ci aproape 700 de lei!!!. A inceput sa strige ca la cabinetul privat unde ne programase nu ea va lua banii ci cei de acolo😡. Era furioasa …isterica..si mai mult l-a acuzat pe medicul care o operase in trecut pe mama , ca ar fi gresit total operatia. De unde a ajuns la aceasta concluzie..habar nu am deoarece nici macar nu s-a uitat la ochii dansei. A probat lentilele rapid asa ca un tehnician. Am plecat cu gandurile ferfelita , am fost a doua zi la o clinica privata unde i s-a facut intradevar control oftalmologic , masurarea dioptriilor ,tomografie oculara si alte determinari. Concluzia …varsta inaintata nu este ajutata de nici un ochelar ,e vorba de degenerescenta maculara😢. Sunt trista deoarece nenorocita aia spunandu-i mamei ca nu are reusita operatia de acum mai bine de sase ani si ca asa merita ca nu s-a interesat de doctori si s-a operat in piata…a necajit-o rau si dansa acum crede ca eu am o oarecare vina nealegand corect medicul oftalmolog.

    Apreciază

    Răspunde
    1. manuelasanda Autor post

      Cel mai mult te doare atunci cănd eşti cu adevărat bolnav, ai nevoie de puţină atenţie şi alinare, dar în schimb primeşti doar vorbe grele, iar ochii celui ce ar trebui să te ajute sticlesc doar BANI, BANI, BANI.Îmi pare rău pentru întâmplarea cu mama ta, dar sunt sigură că nu e decât una din multele întâmplări care ar putea fi povestite aici, sau oriunde altundeva. Ne-am obişnuit să strângem din dinţi şi să tăcem, să ne aplecăm capetele şi să înghiţim tot felul de insulte din partea celor ce sunt meniţi să ne facă viaţa mai uşoară, nu mai grea.

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s