Azi dimineaţă îmi beam apa caldă cu lămâie, iar Ştefan, observând că sunt dusă cu gândul undeva departe, m-a întrebat la ce cuget atât de profund.

Îmi amintisem de un articol pe care l-am citit cu ceva timp în urmă, despre o mămică al cărei băieţel în vârstă de trei ani i-a spus că, înainte de a veni la ea, i-a văzut pe un fel de ecran pe amândoi părinţii şi a ales să fie cu ei. S-ar părea că acea mămică, fiind curioasă dacă şi alţi copii mai au astfel de amintiri, a făcut un fel de anchetă în rândul micuţilor, iar mulţi dintre ei îşi aminteau că au  văzut mai multe cupluri de eventuali părinţi, ei putând să aleagă cu cine vor să fie.

Acest lucru mă face să mă gândesc la faptul că multă lume spune că „părinţii nu ţi-i alegi, este un dat cu care trebuie să trăieşti”. S-ar părea că nu este aşa, suntem binecuvântaţi că am fost aleşi de copiii noştri, la fel cum şi noi, la rândul nostru, ne-am ales părinţii, în funcţie de experienţele pe care am hotărât să le avem în această viaţă.

Dacă până acum nu am făcut-o, vreau ca acum să le mulţumesc copiilor mei că m-au ales, pentru ca o bună parte din această existenţă să ne-o petrecem împreună.

Să le mulţumim nu numai părinţilor care ne-au crescut, ci şi copiilor, că au ales să crească în familia noastră.

Vă doresc momente binecuvântate, alături de copiii şi părinţii voştri!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă din Munţii Apuseni