E duminică. E o vreme aproape primăvăratică, ce te îmbie la drumeţie şi noi descoperiri. Cum pentru mine noi descoperiri înseamnă trasee cât mai interesante, plăcute şi sigure prin care să ducem Camino de Santiago prin Apuseni, asta am hotărât să facem şi azi.

Zărisem de mult timp o potecă ce mergea de la Sălciua până aproape la Brăzeşti, pe malul drept al Arieşului. Nu ştiam dacă e continuă sau se întrerupe, fiindcă din şosea vizibilitatea nu era destul de bună. Azi vom afla în  modul cel mai simplu, adică vom parcurge drumul cu piciorul, pentru a vedea dacă îl vom include în traseul nostru…

E momentul să-mi încerc şi noii mei bocanci de Camino, de care mă declar foarte mulţumită.

Zis şi făcut, coborâm la puntea din Sălciua, apoi, după o mică ezitare, fiindcă drumul părea foarte mlăştinos în prima parte, plecăm cu avânt ca să mai cucerim o bucăţică de Camino…

După mai puţin de 200 de metri, încântarea mea este la cote maxime, drumul se transformă într-o cărare, care urcă şi coboară zurlie, întâlnind o mulţime de pâraie de munte, care din fericire, acum sunt îngheţate şi pot fi traversate destul de uşor. Nu e greu nici vara, sunt pietre pe care poţi păşi pentru a trece dintr-o parte în cealaltă.

Mai repede decât mă aştepatam , am ajuns la o poiană îngrădită, iar jos se vede puntea, ce ne duce din nou la şosea.

Nişte mistreţi şi-au făcut de lucru prin zonă, au scurmat cu sârg, nu-mi dau seama ce căutau. Probabil ceva iarbă sau rădăcini, sub zăpada care acum s-a topit.

Cu următoarea ocazie, vom căuta un drum peste deal, care duce la Sartăş. Am văzut o cărare, dar nu ştiu până unde merge.

Vă las în compania imaginilor:

La un moment dat, cărarea urcă destul, încât să-ţi ofere o privelişte minunată asupra Arieşului. Bineînţeles că la vară vegetaţia va estompa mult din această imagine, dar, ce pot spune, este că va fi şi mai frumos.

Să aveţi parte de zile minunate!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă cu Apusenii pe tălpi