Arhive etichetă: Camino în Apuseni

Aiud – Colțești – Rîmetea – Harta și poveștile

    Se întâmpla pe la începutul lui iunie. Din motive pe care nu vi le pot spune acum, n-am mai scris nimic din acele zile, dar n-au nicio legătură cu întâmplarea, așa că, să-i dăm bătaie…

    După cum unii dintre voi știți, am început să fac și hărți pentru Camino de Santiago care începe din România, partea lui prin Munții Apuseni. Pentru aceasta, trebuie să parcurg din nou pe jos traseele pe care deja le-am marcat și să le înregistrez pe telefon, cu un program numit Wikiloc.

   Fiindcă aveam timpul și dispoziția necesare, într-o dimineață de joi am urcat în tren din gara Cluj, cu destinația Aiud. Voiam să merg până la Rîmetea, dar, n-a fost să fie…

  Am coborât în gara Aiud pe la 9,30, iar ziua se anunța fierbinte. Am căutat în zadar săgețile pe care tot eu le-am marcat, apoi am hotărât că dacă fac hartă, oricum, nimeni nu se va rătăci în marea metropolă Aiud, am plecat la drum.

  După o cafea băută în centru  pe o terasă ce respecta regulile de distanțare socială, am căutat din nou săgețile, de astă dată știam exact stâlpii pe care le marcasem, dar… nimic.

    Bun, am pornit din nou, de data aceasta pe direcția ”Buru”, așa cum arăta indicatorul  rutier, cred că pe strada Avram Iancu.

    Ei, ce să vezi, abia după mai bine de un kilometru am găsit prima săgeată, s-ar părea că pe asta o rataseră cei ce vopsiseră stâlpii în alb, exact acolo unde făcusem eu marcaje. Probabil așa primiseră ”indicații” de la doamna primar, cu care am și o întâmplare de istorisit. În urmă cu un an, când făceam prospecțiuni asupra traseului, m-am gândit că ar fi bine să mă întâlnesc și cu primarii. Până aici, toate bune, dar s-ar părea că ei, primarii, nu voiau să se întâlnească cu mine… cel puțin unii, cu alții am avut colaborări fructuoase, aș putea zice, ca să mă exprim ca la ședința de partid. Dar să nu mai bat apa-n piuă, ”time is money”, vorba americanului. Nu cred că englezii au spus asta, ei sunt mai flegmatici din fire și au mai făcut și Brexit. S-ar părea că tare sunt ”nevorbită” sau mai bine zis ”nescrisă”, că o tot iau pe arătură.

   Să spun despre doamna primar, deci: m-am dus la primărie pusă la patru ace, dar dumneaei era foarte ocupată, iar audiențe avea doar a doua zi. I-am explicat secretarei sau ce titlu o fi având, că nu am venit ca să cer ceva pentru mine, ci vreau să FAC ceva pentru comunitatea lor. Oare câți fraieri ca mine mai găsești pe mia de kilometri pătrați?

   Doamna primar era în continuare foarte ocupată, nu avea cinci minute pentru mine, așa că, plecând cu coada între picioare și având destul timp până la tren, m-am oprit la o cafea, ocazie cu care m-am și deșteptat, mi-am amintit că luasem cu mine un exemplar din ”Între Pământ și Cer pe Camino de Santiago”, mai multă mită nu eram în stare să dau. M-am întors și am lăsat-o secretarei, cu o dedicație care la sfârșit suna cam așa:” Păcat că n-ați avut cinci minute pentru mine”.  (Nu cred că am pus semnul exclamării.)

   N-am apucat să ies din clădirea primăriei, când secretara m-a ajuns din urmă, spunându-mi că, în sfârșit, primărița s-a eliberat pentru câteva minute. Măi, să fie, uite că și cărțile-ți deschid uși!

   Am avut o întrevedere scurtă, nu mi s-a părut că a înțeles ceva din ce-i spuneam la foc automat, din lipsă de timp. La plecare, secretara nu s-a abținut și m-a mustrat că am scris chestia cu ”cinci minute” pe dedicație. Ei, ce să-i faci, unii fac școli înalte ca să învețe diplomația, eu am avut doar experiența vieții.

   S-ar părea că efectul a fost acela că toate săgețile au fost șterse, adevărul este că strada este în șantier. Sper ca până va porni puhoiul de pelerini, să arate omenește.

Vestea bună este că de la ieșirea din Aiud (5 km de la gară) săgețile apar, au rămas la locul lor.

Am luat-o la stânga pe drumul spre Mănăstirea Râmeț, apoi la dreapta, peste un câmp cu varză. Măgina, primul sat, este unul dintre favoritele mele, are așa un aer de Camino… Vreau și părerea voastră, după ce veți trece pe acolo. Mănăstirea Măgina, cu o bisericuță minusculă de pe la 1600,  îți aduce atâta pace și liniște în suflet, încât merită să parcurgi distanța de la drum, până la lăcaș.

   Urci dealul, apoi peste câmp, în comuna Livezile, unde am avut eu întâmplarea aceea de pomină anul trecut, (ziua în care m-am rătăcit) când am hălăduit prin munți o zi întreagă și era să mă prindă noaptea; apoi pe șosea până la Colțești, unde am făcut o mică buclă (n-o băgați în seamă) și… cam atât, a venit soțul meu după mine, era și destul de târziu, așa că am lăsat pentru altă zi porțiunea Colțești Rîmetea, dar voi pune harta tot aici, aceea n-a fost o călătorie cu peripeții.

   Cheile Vălișoarei sunt de vis, la fel și toată Depresiunea Trascăului. Camino nu merge pe creastă, am lăsat acel drum pentru doritorii de senzații tari, dar se poate merge, are marcaj turistic.

Harta Aiud – Colțești

https://www.wikiloc.com/walking-trails/aiud-coltesti-50444350

Colțești – Rîmetea

https://www.wikiloc.com/mountain-biking-trails/coltesti-rimetea-51032068

 

 

   Stați pe aproape, mai am povești!

 

Manuela Sanda Băcăoanu, o moață care hălăduie prin Apuseni

 

Hărți – Maps – Camino Romania – Apuseni (Poșaga de Jos – Câmpeni)

Aici voi adăuga hărțile de pe Camino prin Apuseni, pe măsură ce parcurg drumul pe jos. Sper să vă placă traseul pe care l-am ales și să vă pună ”pe drumuri”.

Distracție plăcută!

Poșaga de Jos – Sartăș

https://www.wikiloc.com/walking-trails/posaga-de-jos-sartas-49668788

Sartăș – Lupșa

https://www.wikiloc.com/walking-trails/sartas-lupsa-49867956

Lupșa – Roșia Montană

Observație: Harta este bună, dar a apărut o eroare, lungimea traseului este cam 16 km, nu 24 cum spune wikiloc.

https://www.wikiloc.com/wikiloc/spatialArtifacts.do?event=setCurrentSpatialArtifact&id=50163631

Roșia Montană – Abrud

https://www.wikiloc.com/wikiloc/spatialArtifacts.do?event=setCurrentSpatialArtifact&id=50176401

Abrud – Câmpeni

https://www.wikiloc.com/wikiloc/spatialArtifacts.do?event=setCurrentSpatialArtifact&id=50226837

Manuela Sanda Băcăoanu, o moață cu Apusenii în inimă

Camino de Santiago – O poveste fără de sfârșit

Din nou, la drum

Peste vreo oră vom pleca din nou la drum, de la Lupșa la Roșia Montană, apoi la Abrud și în continuare la Câmpeni.

Nu prea-ți arde de plecat de acasă, ploile se țin lanț, dar, ca orice caminanți cu experiență, sperăm ca pe noi să ne ocolească, sau să ne ude cât mai puțin. Facem această călătorie pentru a completa harta Camino prin Apuseni, așa că poate vom fi un pic păziți, doar suntem pe drumul Sfântului Iacob.

Traseul pe care-l vom parcurge este prin munți, mie-mi este deja bine cunoscut, l-am străbătut de câteva ori, când făceam prospecțiuni și când l-am marcat. Mâine seară probabil veți putea privi minunatul drum pe care-l vom parcurge în cele două zile.

Poate vă mirați de ce o luăm ”în jurul șurii” cum ar veni, fiindcă de la Lupșa la Câmpeni, pe șosea, sunt doar 15 km, dar nu puteam să nu pun pe harta Camino localități atât de importante din punct de vedere istoric și atât de interesante și pitorești, cum sunt Roșia Montană și Abrud. Toți kilometrii în plus pe care-i veți parcurge vor merita fiecare pas, vă asigur!

Să auzim de bine!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moață cu Apusenii pe tălpi…

Etapa a VI-a: Poşaga – Sălciua – Baia De Arieş – Lupşa – Ghidul pelerinului – Camino prin România – Munţii Apuseni

După cum spuneam, acest ghid este în lucru şi într-o continuă schimbare. Am sărit peste câteva etape, deoarece între Vidolm şi Poşaga nu am definitivat traseul deocamdată, lucru care nu mă împiedică însă să duc acest ghid mai departe, pe porţiunile pe care le-am marcat deja.

Dragă pelerinule, ai intrat deja în atmosfera acestui minunat drum prin Apuseni, te-ai familiarizat cu particularităţile lui şi ai rămas de multe ori în extaz în faţa frumuseţilor presărate la tot pasul în calea ta.

Facem un pas mai mare în faţă astăzi, trecând direct la ieşirea din localitatea Poşaga, pe care ai văzut-o şi te-a fermecat, dar e cazul să pleci mai departe. Te întâlneşti din nou cu râul Arieş, pe malul căruia vei petrece această zi.

De la Poşaga la Sălciua vei merge pe şosea, n-am găsit altă variantă până în acest moment. Drumul este însă foarte pitoresc, nu este extrem de circulat, iar până la Sălciua sunt în jur de 8 km. Vei întâlni popasul de la Cascada Şipote, un loc care sunt sigură că va deveni faimos pe internet, toţi cei care trec pe acolo fac nenumărate fotografii.

Ajungi apoi la Sălciua, o localitate cu multe pensiuni şi chiar mai multe locuri de vizitat; iată un link:

La Sălciua găseşti baruri, restaurante şi magazine alimentare.

Iată şi locuri în care te poţi caza la Sălciua, în caz că doreşti să explorezi împrejurimile:

https://www.google.com/search?client=firefox-b&sxsrf=ALeKk00pKn2tWifltDzUebnYKxQZhlYFIA%3A1583233502608&ei=3jleXpXmJJee1fAPxO-fmAM&q=cayare+la+salciua&oq=cayare+la+salciua&gs_l=psy-ab.3..0i22i30l9.59826.63514..63826…0.2..1.404.2770.0j15j1j0j1……0….1..gws-wiz…….0i71j35i39j0i67j0i131j0j0i10j0i13.5G36muO-vfY&ved=0ahUKEwiVzZO0lP7nAhUXTxUIHcT3BzMQ4dUDCAo&uact=5

Sper că drumul pe şosea nu te-a obosit prea tare, vei trece acum pe partea dreaptă a Arieşului, dacă urmezi săgeţile galbene.

Ai ajuns, în sfârşit, într-o zonă destul de asemănătoare cu Camino del Norte, poate un pic mai sălbatică. Drumul la început asfaltat, se transformă într-unul desfundat, apoi, într-o cărare… Cu suişuri şi coborâşuri dese, vei parcurge o zonă montană destul de scurtă, după care vei traversa din nou Arieşul, de data aceasta pe o punte. Nu-ţi fie teamă, nu privi în jos la apa care se grăbeşte spre vărsare, ţelul tău este malul celălalt, pe care, iată, ai ajuns.

Mai ai o porţiune pe şosea trecând prin satele Brăzeşti şi Sartăş, când săgeţile te vor informa că trebuie să traversezi iarăşi Arieşul, pe un pod, dar, surpriză, la capătul celălalt te aşteaptă o scară din lemn. Cu mare grijă ajungi jos, o iei la dreapta pe un drum nu prea circulat, iar peste vreo doi km, ajungi la Baia de Arieş fostă localitate minieră, cu locuri de cazare şi de vizitat, cu magazine alimentare şi tot ce-şi mai doreşte un pelerin, un părculeţ cu bănci, în care te poţi odihni, dacă nu vrei să dormi aici.

Pensiunea Roua Muntelui şi Pensiunea Fructele Pădurii vă stau la dispoziţie.

Iată o listă cu obiective turistice din Baia de Arieş: Biblioteca orasenească, Bustul lui Avram Iancu, Colţul Bulzului, Fagul Impăratului – un arbore ale carui frunze nu cad, Biserica de lemn Învierea Domnului, Biserica Romano-Catolică, Mănăstirea Martirii Neamului, Manastirea Ponor, Mocanita, un mod inedit de a vedea imprejurimile Arieşului,Monumentul Minerilor, Parcul Central, Muzeul etnografic Nicolae Sima, Strandul din localitate.

După cum vezi, nu te poţi plictisi la Baia de Arieş. Dacă nimereşti într-o zi toridă, îţi recomand ştrandul, e nou, cu apă filtrată, încălzită şi foarte curat.

Dacă ai ales să pleci mai departe, vei vedea unele dintre obiectivele turistice menţionate în lista de mai sus, primul fiind Fagul Impăratului, un fag foarte special, monument al naturii, dintr-o specie care-şi schimbă frunzele doar o dată la doi ani: într-un an sunt verzi, iar în celălalt, ruginii. Impunător şi falnic, este însoţit şi de o poveste, se spune că la poalele lui stătea Avram Iancu, iar pe şosea, peste Arieş, era Împăratul Franz Joseph, ultimul mare principe al Transilvaniei, căruia Avram Iancu i-a strigat peste râu că un nebun şi un mincinos nu se vor putea înţelege niciodată.

Urmând drumul, vei ajunge la Mănăstirea de maici Martirii Neamului, pe vârful unui deal, înconjurată de verdeaţă. Un loc minunat de reculegere şi de aduceri aminte.

Înconjurând mănăstirea prin partea stângă, începi să cobori pe un drum strâmt, printre case de acum o sută de ani şi vei ajunge din nou la Arieş, pe care-l traversezi pe un pod, iar până în centrul localităţii Lupşa ai mai puţin de 2 km, pe şosea.

Imediat pe dreapta este pensiunea Galaxi, unde găseşti cazare şi masă, apoi, alte pensiuni te aşteaptă.

Voi mai încărca şi alte fotografii, drum bun, pelerinule!

Manuela Sanda Băcăoanu

De la Sălciua la Brăzeşti, printre râpe, pe poteci

E duminică. E o vreme aproape primăvăratică, ce te îmbie la drumeţie şi noi descoperiri. Cum pentru mine noi descoperiri înseamnă trasee cât mai interesante, plăcute şi sigure prin care să ducem Camino de Santiago prin Apuseni, asta am hotărât să facem şi azi.

Zărisem de mult timp o potecă ce mergea de la Sălciua până aproape la Brăzeşti, pe malul drept al Arieşului. Nu ştiam dacă e continuă sau se întrerupe, fiindcă din şosea vizibilitatea nu era destul de bună. Azi vom afla în  modul cel mai simplu, adică vom parcurge drumul cu piciorul, pentru a vedea dacă îl vom include în traseul nostru…

E momentul să-mi încerc şi noii mei bocanci de Camino, de care mă declar foarte mulţumită.

Zis şi făcut, coborâm la puntea din Sălciua, apoi, după o mică ezitare, fiindcă drumul părea foarte mlăştinos în prima parte, plecăm cu avânt ca să mai cucerim o bucăţică de Camino…

După mai puţin de 200 de metri, încântarea mea este la cote maxime, drumul se transformă într-o cărare, care urcă şi coboară zurlie, întâlnind o mulţime de pâraie de munte, care din fericire, acum sunt îngheţate şi pot fi traversate destul de uşor. Nu e greu nici vara, sunt pietre pe care poţi păşi pentru a trece dintr-o parte în cealaltă.

Mai repede decât mă aştepatam , am ajuns la o poiană îngrădită, iar jos se vede puntea, ce ne duce din nou la şosea.

Nişte mistreţi şi-au făcut de lucru prin zonă, au scurmat cu sârg, nu-mi dau seama ce căutau. Probabil ceva iarbă sau rădăcini, sub zăpada care acum s-a topit.

Cu următoarea ocazie, vom căuta un drum peste deal, care duce la Sartăş. Am văzut o cărare, dar nu ştiu până unde merge.

Vă las în compania imaginilor:

IMG_9454

La un moment dat, cărarea urcă destul, încât să-ţi ofere o privelişte minunată asupra Arieşului. Bineînţeles că la vară vegetaţia va estompa mult din această imagine, dar, ce pot spune, este că va fi şi mai frumos.

Să aveţi parte de zile minunate!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă cu Apusenii pe tălpi