E cam mult spus, au fost poate cinci mii de oameni, dar raportând la întreaga populaţie a Clujului, procentul este neînsemnat. Am văzut pe o statistică, în anul 2012 erau 303.000 mii de locuitori, fără studenţi.

Chiar mi-era dor de o plimbare seara prin oraş, dar nu neapărat una în timpul căreia să strig lozinci… cam aceleaşi în ultimii ani, dar cu rezultate minime, spre deloc.

Privesc în jurul meu, oameni tineri şi foarte tineri, angajaţi şi studenţi, oameni cu copii (chiar şi câte doi), unii în manduka, alţii pe jos, bucurându-se de „distracţia” picată la ţanc, azi vor merge mai târziu la culcare, iar părinţii vor fi mai indulgenţi. E vară, e vacanţă, cald, bine…

Erau şi oameni cu câini, unii paşnici, alţii mai agitaţi, dar toţi erau pătrunşi de importanţa momentului. Precis pesedeii vor calcula din nou cam câţi bani au investit sorosiştii… Cel mai mult primesc părinţii cu copii, apoi cei ce au adus un câine, iar la urmă noi, cei fără pancarte şi fără instrumente pentru conturbarea liniştii publice… Sper că aţi băgat de seamă că glumesc…

Dar gata cu gluma, de fapt, la o sută de ani de Românie, cu ce ne putem lăuda?

Ştiu, răspunsul dumneavoastră va fi: „Cu mai nimic!” Şi culmea este că aveţi dreptate. Stau şi mă gândesc, de ce oare am ieşit din nou în stradă, că tot nu se rezolvă nimic? Păi de aia, că vreau să pot sta cu fruntea sus în faţa nepoţilor, care într-o zi (nu bună) ar putea să mă întrebe: ” Buni, ce ţară ne-ai lăsat?”, sau, şi mai grav: „Buni, de ce nu ne-ai lăsat şi nouă o ţară?”

Iar eu, dacă acum, în acest moment, nu fac nimic, va trebui să privesc în jos şi să recunosc că am fost una dintre cei mulţi, cărora nu le pasă, sau care sunt prea indolenţi pentru a face cel mai mic gest.

Fac un apel la bunici, la principalii votanţi ai partidului ce duce ţara de râpă, să  gândească cu mintea (am auzit că – cacofonia nu este greşeală gramaticală) atunci când votează, nu cu alte părţi ale corpului, care nu dau soluţiile cele mai bune. Dacă sunt şi tineri în PSD, mi-e milă de ei, fiindcă s-au lăsat spălaţi pe creier, cumpăraţi cu un ciolan ieftin şi cu promisiuni deşarte.

Din pricina lor, a celor care votează greşit şi a celor ce nu merg la vot, ţara îşi pierde tinereţea prin străinătăţi, iar bătrânii trăiesc şi mor singuri, cu ochii pe fereastră, aşteptând poştaşul cu pensia mărită de PSD, dar mult mai mult micşorată de preţurile ce au crescut în proporţie deşănţată sub această „înţeleaptă” guvernare.

Dacă măcar cei ce ne priveau de la balcoane şi de la terase ni s-ar fi alăturat, am fi fost mai mulţi şi mai puternici… Dar cum să-ţi laşi bericica, telenovela, sau pur şi simplu, odihna de seară, pentru a te alia cu cei ce strigă ca nebunii, lasă, că tot nu se întâmplă nimic…

Nu ştiu dacă se va întâmpla ceva, ştiu doar că trebuie să continuăm, nu putem să stăm cu mâinile în sân, văzând cum hoţii şi-au făcut legi care să-i ferească de mâna justiţiei.

Amintindu-mi de mitingul pesedist de la Bucureşti, la sfârşit am fost atentă să văd ce rămâne după coloana de demonstranţi… nimic. Nici măcar o hârtie nu era lăsată pe jos. Hmm… s-ar părea că în Cluj e o altă categorie de oameni, poate ar trebui să ia şi alţii aminte, că oraşul este al nostru, al tuturor şi nu ne place să găsim strada murdară, aşa că n-o murdărim. Am văzut chiar un domn ce venise cu câinele, cum strângea într-o pungă de plastic ceea ce câinele lăsase lângă un tufiş.

Cam atât am avut de spus… azi.

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă din Munţii Apuseni

O frumoasă zi de duminică ne scoate din casă, iar ca să avem şi un scop, ne gândim să mergem în pădurea de brazi, ca să aducem nişte pământ pentru flori.

Toată buna mea dispoziţie însă a ţinut până când am ajuns pe malul Arieşului, unde mii şi mii de gunoaie stau agăţate de arbuştii şi copacii ce-l mărginesc. Aceste fotografii sunt făcute în comuna Lupşa, dar puteau fi făcute oriunde pe Valea Arieşului, de la izvor şi până la vărsare.

Stau şi mă gândesc: oare au devenit moţii atât de indolenţi şi de nepăsători faţă de mediul în care trăiesc? Oare credincioşilor care în acest moment sunt în biserică le trece măcar prin minte să se roage şi pentru iertarea păcatului de a prihăni Creaţia lui Dumnezeu, aruncând pe malul Arieşului tot ce le prisoseşte, şi mai ales ambalaje de plastic, a căror viaţă este mai lungă decât a noastră, a muritorilor de rând?

Oare cum va arăta Arieşul peste câţiva ani, când peste gunoaiele de azi vor veni şi cele de mâine, făcând un adevărat zid al morţii, când nimeni nu se va mai putea apropia de albia lui, contaminată nu numai cu substanţe deversate de diverse întreprinderi ci şi cu acest material, care atunci când a fost inventat, omenirea a trecut pe un alt nivel de evoluţie, ca acum să nu mai ştie cum să scape de el, numit generic PLASTIC?

Oare în România nu sunt legi împotriva poluării de orice fel, sau aceste legi nu se respectă? Primăriilor de pe Valea Arieşului nu le pasă nici cât negru sub unghie de ce se întâmplă, fiindcă, dacă le-ar păsa, ar ridica măcar un deget ca să facă ceva.

La fiecare primărie sunt zeci de asistaţi social, oameni care nu sunt bolnavi, trăiesc din ajutoare, dar nu sunt puşi să presteze nicio muncă în schimbul banilor pe care-i primesc, sunt buni doar de masă de manevră, la alegerile ce se întâmplă din 4 în 4 ani.

Stimaţi primari de pe Valea Arieşului, cred că imaginea vi s-a cam deteriorat anul acesta, care, ghinion, este chiar an electoral. În anul electoral trebuie să ne purtăm frumos cu „supuşii”, nu le dăm amenzi că aruncă gunoiul unde li se năzare, mai închidem şi noi ochii, ca să pună şi ei ştampila acolo unde trebuie, adică fix pe numele nostru, ca să mai huzurim (citeşte mulgem) comuna încă 4 ani de aici încolo.

Acum câţiva ani, s-a făcut o mare acţiune de adunare a gunoiului din Pădurea Făget, iar remorcile cu gunoi au fost plantate în centrul Clujului, cu menţiunea: CLUJENI, V-AM ADUS GUNOIUL ÎNAPOI!

Probabil că aşa ar trebui să facem şi noi, să adunăm gunoaiele de pe Arieş şi să le ducem înapoi, celor ce ni le-au trimis. Baiul este că am contribuit şi noi la asta, aşa că, cel mai corect ar fi ca fiecare aşezare să facă curăţenie pe teritoriul ei, iar de acum înainte să se înfiinţeze o poliţie a apelor, care să dea amenzi usturătoare celor ce depozitează gunoaie în loc nepermis. Pe de altă parte, primăria trebuie să aibă obligaţia de a înfiinţa o groapă de gunoi a comunei, care să nu afecteze cursurile de apă şi care să fie monitorizată.

Probabil veţi crede că sunt picată din altă lume, cu ideile mele extravagante… De ce să facem curăţeie, când putem colcăi în mizerie? E mult mai uşor şi nici nu necesită vreun consum de energie. Din păcate, omul este un animal greu de dresat, asta se poate face doar prin constrângere. Nu toată lumea a avut norocul să primească o educaţie de acasă şi de la şcoală, dar, cu metode coercitive, fiecare se dă pe brazdă până la urmă.

Dacă facem abstracţie de mizeria făcută de locuitorii Ţării Moţilor, priveliştile ce ne sunt oferite de către Mama Natură la doar câţiva metri, sunt încântătoare.

Să le lăsăm să fie aşa!

Poate cineva, undeva, acolo sus, se sesizează şi ne dă o mână de ajutor, ca să facem curăţenie pe Valea Arieşului, una dintre cele mai pitoreşti regiuni din România.

Eu sunt prima care iese la curăţenie, cu toate că locuiesc în Cluj şi merg acolo doar la sfârşit de săptămână. Cine mai vine? Lista e deschisă.

Vă doresc o zi bună şi o minte deschisă spre adevăr şi dreptate!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă din Munţii Apuseni