Ca o continuare la articolul meu precedent privind Terapia Bowen, astăzi voi vorbi despre depresie, bineînţeles că nu din punctul de vedere al medicului psihiatru, ci având în vedere experienţa mea ca terapeut Bowen.

Ştim cu toţii că depresia este o boală destul de greu de diagnosticat, iar în momentul în care pleci de la medicul specialist cu un astfel de diagnostic, primul impuls este acela de a-l nega. Ştii că ceva nu este în regulă cu tine, ai stări dintre cele mai diverse, viaţa ta e plină de frici, stări de anxietate, dorinţa de a fi singur, chiar „răceli” ce nu mai trec, toate astea la început nebăgate în seamă, dar, la un moment dat, dacă nu tu, cineva din preajmă îşi va da seama că te-ai schimbat şi îşi va asuma responsabilitatea readucerii tale pe linia de plutire.

Scriu aceste rânduri nu pentru persoanele depresive în primul rând (din simplul motiv că sunt puţine care recunosc că au această problemă, iar dacă recunosc, nu sunt în stare să facă nimic pentru a ieşi din acest impas), ci pentru cei ce le stau alături, ei sunt în măsură să-i ajute şi să le fie aproape în drumul spre vindecare.

Am avut câteva cazuri de depresie severă, la unele rezultatele au fost deosebit de bune, dar, din păcate, altele s-au soldat cu un eşec, nu din cauză că această terapie nu funcţionează, ci pentru că cei ce trebuiau ajutaţi nu au avut destulă voinţă ca să vină la numărul necesar de şedinţe.

O femeie de 65 de ani, adusă de o prietenă a ei şi care venea apoi împreună cu soţul, a fost doar la trei şedinţe, în urma cărora se vedea o îmbunătăţire majoră a stării ei de spirit. După ce la prima şedinţă mă întreba din 5 în 5 minute cât mai durează, la a doua a stat cuminte şi chiar s-a relaxat, iar la a treia mi-a adus bomboane şi am putut vorbi cu ea. Din păcate, venea cu autobuzul din altă localitate, iar soţul ei nu era genul care să o încurajeze să continue, chiar dacă şi el a observat îmbunătăţirile obţinute doar după trei şedinţe.

O altă persoană, căreia eu îi spuneam să vină fiindcă o pot ajuta, nu s-a hotărât să înceapă tratamentul decât în momentul în care i-am spus că nu cred că va avea vreun rezultat. De la o femeie căreia îi era frică să urce în autobuz ca să vină la tratament, a ajuns să conducă din nou maşina şi să-şi dezvolte propria afacere, după 10 şedinţe de bowtech.

Nu există o reţetă care să spună pentru fiecare de câte şedinţe are nevoie, sau care va fi rezultatul final, cert este că toate persoanele suferind de depresie au avut rezultate bune, dacă au făcut un număr corespunzător de şedinţe consecutive. Mai sunt şi unele persoane care se mobilizează şi vin 2-3 şedinţe, apoi fac o pauză, mai vin peste o lună, mirându-se că nu răspund la tratament la fel ca altele, care au făcut şedinţele fără pauze.

Dacă aveţi în familie pe cineva care suferă de depresie, este bine să-i fiţi alături şi să fiţi voinţa care lui/ei îi lipseşte, ajutându-i să ducă la bun sfârşit numărul necesar de şedinţe. De asemenea, de multe ori eu recomand şi o anumită dietă, care să fie bazată mai mult pe fructe şi legume, vă rog să-i ajutaţi să o respecte.

Ajutaţi-i să străbată tunelul, astfel încât să poată vedea luminiţa de la capătul lui, izbânda fiind a voastră, împreună, ca o echipă ce a mai trecut printr-o încercare şi a dus-o la bun sfârşit.

Pentru întrebări sau completări la cele spuse mai sus, mă puteţi contacta la tel. 0741243651.

Manuela Sanda Băcăoanu, terapeut Bowen nivel master şi…

o moaţă din Munţii Apuseni