Arhivele lunare: martie 2021

Hipnoterapia (1)

Deoarece în luna februarie am făcut un curs de hipnoterapie, îmi permit să scriu câteva articole pe această temă, destul de necunoscută pentru majoritatea oamenilor.

Îmi doream de mult timp să fac acest curs și s-ar părea că acum a fost momentul meu, momentul în care să mai adaug o diplomă la multele pe care le dețin, în domeniul terapiilor complementare.

Era pe vremuri un banc, care s-ar părea că a rămas de actualitate. Se spune că Sf. Petru, care împărțea inteligență oamenilor, vine la Dumnezeu și-i spune:

  • Doamne, s-a terminat inteligența, iar la Poarta Raiului coada e încă foarte mare…
  • Nu-i nimic, celorlalți dă-le diplome, spune Dumnezeu, fără să clipească.

Bineînțeles că aceasta este o glumă, cel puțin în ceea ce mă privește, deoarece nefiind politician, a trebuit să studiez cu adevărat și temeinic toate disciplinele care mi-au oferit în final și o diplomă. Toată viața mea a fost o căutare, am știut întotdeauna că a fi inginer și atât nu este destul pentru mine. Fericiți sunt cei care-și găsesc pasiunea din prima, nu mai trebuie să caute. Și nefericiți cei care nu mai caută, se blazează într-o profesie care nu le aduce nicio satisfacție, se simt inutili și lipsiți de rostul lor în această lume.

Vestea bună este însă că poți descoperi la orice vârstă ceea ce te face fericit cu adevărat, lucrul care-ți aduce împlinirea, chiar dacă altora li se pare minor, sau fără importanță.

Cum azi este numai o introducere în domeniul hipnoterapiei, vreau să vă mai spun doar ceea ce nu este ea, adică nu e nimic din ce vedeți pe scenă, unde oamenii încep să latre, să măcăie, sau mai știu eu ce să facă. Hipnoterapia este o terapie ca oricare alta, care se adresează minții noastre, mai precis părții subconștiente a acesteia, ajutându-ne să scăpăm de obiceiuri proaste, să devenim mai sănătoși și să ducem o viață mai lipsită de griji.

Data viitoare, voi povesti care a fost prima mea întâlnire cu hipnoterapia.

Să aveți o săptămână excelentă, cu copii buni și BABE frumoase!

Manuela Sanda Băcăoanu

Când privești în sus, e cerul…

Când ați privit ultima dată spre cer, fiind de-a dreptul uimiți de perfecțiunea lui? Fie că e un joc de nori caleidoscopic, fie că e de un albastru atât de pur încât îți vine să plângi, cerul e întotdeauna minunat. Chiar și atunci când e supărat și ne vestește o furtună, tot minunat este, știm că întotdeauna în spatele norilor înfuriați stă soarele, surâzător și plin de bunătate.

Bine, am lămurit această chestiune, dar acum, dacă privim aici, mai aproape, ce vedem? Lucruri obișnuite, lucruri pe care ne-am obișnuit să credem că ni se cuvin, adică ape curate, natura care e la un click distanță (ca să mă exprim așa, mai IT-ist) de renașterea anuală, crenguțe de salcie pe care bobocii stau să crape, lalele ce au răsărit devreme, ademenite de temperaturile plăcute, ca să nu mai vorbim despre ghiocei, care sunt atât de bulversați, încât în multe locuri au înflorit încă din decembrie.

Da, lucruri minunate ne înconjoară, cum s-ar spune, Dumnezeu și-a făcut datoria față de noi. Dar noi? Cum ne-am făcut datoria față de mediu, față de tot ceea ce înseamnă natură? AȘA???

Sunt de părere că am merita să ne mănânce toți coronavirușii și toate entitățile Pământului, suntem de o nesimțire ieșită din comun. Parcă niciodată Arieșul n-a fost mai murdar, decât acum. Fotografiile sunt făcute la Lupșa, la podul spre Hădărău, pentru cei care vă întrebați unde există asemenea peisaje excepționale.

Nesimțirea nu poate fi vindecată decât cu civilizare forțată, cu amenzi și muncă în folosul comunității. Unii veți spune că toate gunoaiele vin din aval, dar bineînțeles că nu este așa, să vedeți ce vine de pe Valea Caselor. Mai mare rușinea, o comună care până mai ieri era de oameni harnici, a devenit cea mai murdară de pe întreaga vale a Arieșului. Știu ce spun, fiindcă l-am bătut de multe ori cu mașina și pe jos, de la izvor la vărsare.

Când în 2017 am organizat Ziua Arieșului, am sperat că va fi picătura care va face ca oceanul să dea pe dinafară, iar oamenii să se trezească. S-ar părea că am sperat degeaba.

Acum, mizeria e mult mai multă decât atunci. E un adevărat pericol ecologic, dar strigătul meu s-ar putea să rămână fără niciun ecou. Cine sunt eu, ca să mă bag în viețile oamenilor? Totuși, dacă acum 4 ani am reușit să organizez un asemenea eveniment, cum a fost curățarea malurilor Arieșului de la izvor până la vărsare, de ce n-aș reuși și acum? CINE E CU MINE?

Aștept sugestii!

Manuela Sanda Băcăoanu

BABELE, FRUMOASELE…

În fiecare an, această perioadă ne aduce în suflete bucuria renașterii, a înfloririi și a drumurilor de început. Primăvara nu este doar anotimpul îndrăgostirii, dar și al speranței, soarele prinde puteri noi cu fiecare zi, ne place din ce în ce mai mult să ne petrecem timpul în parcuri și pe stradă, iar primele flori ne aduc aminte că în fiecare an, viața o ia de la capăt. Ne alegem câte o babă, iar cum e vremea de ”baba” noastră, așa ne va merge tot anul. Cel puțin, așa credeam până acum un an sau doi, când am aflat că nici măcar baba nu o poți alege, ea e dată de ziua în care te-ai născut.

Pentru cei care se întreabă care-i baba ta dacă te-ai născut pe 23 când se știe că sunt doar 9, voi da un mic exemplu: aduni 2 plus 3, iar baba este în 5 martie. Dacă numărul e mai mare, tot aduni până ajungi la un număr sub 10. Simplu.

Nu știu dacă vă mai amintiți, dar în 2020 TOATE BABELE AU FOST URÂTE. Chiar mă întrebam, cum se poate ca tuturor să ne meargă rău, în acest an? Și uite că s-a putut!

Să sperăm că babele lui 2021 să fie frumoase, sau măcar drăguțe… ne-am săturat de goliciunea lui 2020, vrem SĂ TRĂIM cu adevărat, nu doar virtual.

Acestea fiind spuse, vă doresc să aveți o babă după cum o doriți! Și o primăvară, așișderea!

Manuela Sanda Băcăoanu